Doamnelor şi domnilor, leidis end gentîlmens, în continuare Gheorghe M. Căpriţă, cel mai sincer om politic gorjean, care a fost racolat de un colonel de miliţie la mormântul lui Ceauşescu, a ascultat de el, a ajuns ce-a ajuns, şi munceşte pentru trei partide – Partidul Muncitoresc Român, Partidul Uniunea Comuniştilor Români şi Partidul Muncitorilor al lui Miron Cozma. S-a născut de sorginte de la ţară, a fost gestionar şef, deci a avut magazinul lui cu subordonaţi. A fost în continuu urmărit de profeţia lui Ceauşescu şi de organele statului, a suferit un necaz mare, pe psihic, şi ştie că nu va ajunge curând la putere. Plus că, având diplomă de absolvire cu medii de zece la un cult religios, a divorţat de soţie fiindcă n-a vrut să devină activistă.
Gheorghe M. Căpriţă – Care e paharul meu?
Ghe. M. C. – Aşa, tată. Aşa, tată. Hai să trăieşti, la mulţi ani!
Ghe. M. C. – Doamne ajută, la fel, la fel. Aşa tată, î…, să mai reglezi o dată reportofonul, să-ţi explic…
Ghe. M. C. – Numele subsemnatului în realitate este Gheorghe M. Căpriţă, părinţii: mama Mihai şi el Domnica, î… mama Domnica şi el Mihai, actualmente în realitate decedaţi. M-am născut în zodia Gemeni pe data de 17 iunie 1959, în comuna Pocruia, actualmente este sat pentru că s-a schimbat sediul prin ‘68 la Tismana.
Ghe. M. C. – Mi-am început şcoala primară în satul Sohodol, unde este amenajat şi sediul Partidului ăstuia Muncitoresc Român pe toată ţara, că vă spun eu în ce condiţiuni am preluat eu această funcţie de secretar general, am fost premiant, numai premiul doi şi trei, am continuat după aceea cu Liceul Economic la Târgu-Jiu, am dat examen, am luat printre fruntaşi, că învăţam foarte bine, atunci nu mergea că să te duci cu butoaiele cu brânză, nu-i adevărat, am învăţat carte, am luat bacalaureatul cu 8,33 şi nu am avut puteri financiare atunci, pentru că eu m-am născut de sorginte de la ţară, deci am luat-o de jos, nu am continuat, adică am luat prin repartiţie pentru că am fost elev bun la şcoală şi am fost şi secretar de UTC. Am fost repartizat în comerţ, ca vânzător mai de jos şi după aceea printr-o coincidenţă, cu ajutorul lui Dumnezeu, am intrat în rândurile Partidului Comunist şi am fost promovat. Eu am fost, ca să înţelegeţi dumneavoastră, am fost gestionar şef, deci am avut eu magazinul meu cu subordonaţi, pe timpul comunismului. Asta-i chestia prin anii ‘80, deci de tinerel, deci de la vârsta de 18 ani. După aceea am fost în armată, tot aşa, printr-o selecţie. Am cunoscut nişte oameni puternici la Bucureşti, am cunoscut deci aici în Târgu Jiu pe colonelul Stroescu şi pe Huidu ăla care a fost senator, chiar îl salut. Deci, în armată am făcut şcoala de gradaţi, da, şi am ieşit î… m-am eliberat sergent, ca să ştiţi. Am diplomele care le-am prezentat eu la televiziune, în realitate. După aceea tot în comerţ, lucrător gestionar, şi am mai lucrat şi la birouri, contabil. Şi m-am mai perindat eu, că am fost în continuu urmărit de organele statului, că nu prea eram eu de acord ca unii să se îmbogăţească, în special din miliţie, şi miliţia îmi făcea nişte dosare penale beton.
Ghe. M. C. – Da, deci, de mititel am lucrat, am pe carte de muncă, am lucrat ca muncitor necalificat, de jos, de la vârsta de 13 ani.
N.D. – Acum lucraţi undeva?
Ghe. M. C. – Da, sigur că da, am firmă, am societate comercială după anii ’90. Deci, după anii ’90 am luat-o pe activităţi private.
N.D. – Pe ce v-aţi axat?
Ghe. M. C. – Pe de toate, pe comerţ, pe… să ştiţi că pe înregistrări de casete audio – video, mă duc prin talciocuri şi vând casete, de asemenea mă duc la Bucureşti sau în ţară, luăm mărfuri industriale de la chinezi şi facem desfacere. Am mai multe puncte în ţară şi la Tismana, peste tot.
N.D. – Este profitabil?
Ghe. M. C. – Este, să ştiţi că e o legătură foarte puternică…
N.D. – Sunteţi un bun manager?
Ghe. M. C. – Da, mi-a plăcut, lucrez cu sute de telefoane de la patroni de-ăştia bogaţi, care ne ajutăm între noi.
N.D. – Câţi angajaţi aveţi?
Ghe. M. C. – Vă spun sincer, angajaţi cu carte de muncă am avut. Câte unu, câte unu i-am eliminat, nu m-am mai încurcat, că de ce, vedeţi dumneavoastră, capitaliştii ăştia schimbă legislaţia în favoarea lor şi eu n-am fost de acord ca taxele şi impozitele care sunt uriaşe…Vedeţi dumneavoastră, datoria externă a României a ajuns la peste 80 de miliarde de dolari, deci 60 sunt, plus 20 ăştia care le mai luăm acum, Traian Băsescu cu Stolojan se duc cu valiza de la Banca Mondială.
N.D. – Spuneţi-mi despre cariera dumneavoastră politică. Cine v-a cooptat în PCR?
Ghe. M. C. – În PCR, da, am adeziunea de la tovarăşul colonel Muru Mihail, comandantul Statului Major de Apărare Civilă Mehedinţi, trăieşte, chiar îl salut pe tovarăşul colonel Muru!
N.D. – Ce funcţii aţi avut în PCR?
Ghe. M. C. – În PCR am fost membru, mai de jos, deci eu nu am avut funcţii.
N.D. – După Revoluţie, prin ce formaţiuni politice aţi trecut?
Ghe. M. C.- Eu am fost la Revoluţie la Timişoara, pe data de 16 – 17 decembrie 1989, întrucât eu mă duceam, să ştiţi că mă cunosc foarte mulţi acolo, în special securişti, că mă duceam şi vindeam casete porno, porno şi de-ălelalte, mă duceam cu micul trafic de frontieră, mă-nţelegeţi?
N.D. – Iliescu, comparativ cu Ceauşescu, cum vi s-a părut?
Ghe. M. C. – Domnule, Iliescu a fost bun ca conducător de stat, dar el a dărâmat tot, înţelegeţi dumne’oastră? Dezastrul acesta din ţară s-a întâmplat pentru că atunci când a luat Frontul Salvării Naţionale puterea a dat decret că se confiscă toată averea Partidului Comunist. Generalii de armată care au fost activi au zis ca proprietatea de stat să se vândă şi toţi comuniştii să se reunească în Frontul Salvării Naţionale.
N.D. – A fost revoluţie sau nu?
Ghe. M. C. – Sigur că da, în prima fază au fost nişte tabere de oameni instruiţi în Ungaria şi de la Moscova, şi de la ruşi, au fost în jur de 70.000 de oameni, din ăştia viguroşi, înalţi, care au fost ajutaţi de la Moscova de caghebeu, ca să se infiltreze în rândul demonstranţilor.
N.D. – Să revenim, pe scurt, la evoluţia dumneavoastră ca om politic.
Ghe. M. C. – Ca om politic… Imediat după Revoluţie colaboram foarte bine cu cei care au preluat puterea, colaboram foarte bine, n-am vrut să candidez, am zis să stau retras. M-am înscris aicea la Târgu Jiu în Frontul Salvării Naţionale, printre primii, nr. 95, cum era Greblă, Caralicea…, apoi am fost la pedesereu, am ţinut de Nicolae Mischie, nu am candidat, la pedesereu am fost racolat şi de alte partide, până prin 2000. În ăştia 20 de ani am fost racolat de multe partide, până când am găsit Partidul Muncitoresc Român, acesta în care sunt eu preşedinte, da, sau secretar general, ce Dumnezeu sunt, l-am găsit aicea în Târgu Jiu… Pe mine, pentru prima dată, în anul 2000 m-a racolat o persoană, unu Stroescu, pentru a face Partidul Comunist în România.
N.D. – Şi s-a înfiinţat până la urmă?
Ghe. M. C. – Da, sigur că da, s-a înregistrat la Tribunalul Bucureşti.
N.D. – Enumeraţi-mi organizaţiile de stânga în care aţi activat…
Ghe. M. C. – Am fost eu, da!
N.D. – Din 2000 până acum, dar pe scurt.
Ghe. M. C. – Da, pe scurt. Î…, Partidul Muncitoresc Român, am candidat ca primar la Tismana, nu am luat, că m-a cunoscut lumea prima dată, am pus sediul acolo, aşa. În Partidul Stângii Unite, am fost locţiitor prim secretar pe Gorj, î… prim-secretar pe ţară.
N.D. – Alt partid?
Ghe. M. C. – Alt partid… Ilie Neacşu a renunţat la Partidul Stângii Unite, că trebuia să-l înscrie la Tribunal cu 25000 de semnături, ori eu nu pot! A luat două hoteluri la Constanţa, vă spun eu exact ce a făcut, a făcut o prostie mare, nu trebuia să renunţe la partidul ăsta, a luat două hoteluri şi am rămas pe dinafară noi, da?
N.D. – Pe urmă, cum v-aţi repliat?
Ghe. M. C. – Ne-am repliat aşa, am fost la un congres la Bucureşti, î…, aşa, încă ceva… Înainte de chestia asta cu Neacşu, am cunoscut prin anii 2000 şi ceva, la mormânt la Ceauşescu, că mă duceam des pe acolo, la cimitiru Ghencea, Ceauşescu acolo e-ngropat cu Nicu Ceauşescu, da părerea mea că nu-i acolo, şi-acolo l-am cunoscut pe un colonel de miliţie, care m-a racolat într-un partid cu sigla Steaua şi mi-a spus aşa: tovarăşe Căpriţă, dumneata nu te cunosc, eu sunt colonel, am fost şeful corpului de control din ighepeu, vrei să vii la mine? Cum să vin la dumneata, domne, că eu sunt cu Cristian, dacă asculţi de mine ajungi mare, şi-am ascultat de el, şi uite am ajuns ce-am ajuns, m-a pus, mi-a dat funcţie prim secretar pe Gorj la partidul lui.
N.D. – Cu congresul acela, v-aţi dus la un congres la Bucureşti…
Ghe. M. C. – La Bucureşti, la PAS, Alianţa Socialistă. Ne-am dus în jur de 1000 de oameni. Acolo a fost condus de Constantin Rotaru, preşedintele PAS Bucureşti, partid înregistrat, şi-a zis că noi, simpatizanţii ăştia cu Partidul Muncitoresc, cu stânga, cutare, chestii, să ne unim toţi şi să candidăm în alegeri. Io primar la Tismana, altul primar pe la Rădăuţi, prin ţara asta, pe la Timişoara, peste tot, da? Dar aicea la Gorj, fraţilor, domnule redactor, am suferit un necaz mare, pe psihic, care dacă nu găseam o doctoriţă pe la Bucureşti care să mă trateze…, mi-au fost ascunse dosarele de candidatură anul trecut de către Caralicea şi de Dudău Gheorghe, aici, în Târgu Jiu, a pus, ca să înţelegeţi dumneavoastră, pe altu din Tismana în locul meu, deci dosarele mele mi le-a dat la o parte, m-a minţit.
N.D. – De ce depindea candidatura dumneavoastră de Caralicea?
Ghe. M. C. – Depindea foarte perfect, că dânsul are o cameră închiriată prin prefectură, are o fundaţie, da, a fost prefect şi a fost dat afară din prefectură, şi la el se aranjau dosarele, adică la el, împreună cu Dudău.
N.D. – Dudău ce treabă avea?
Ghe. M. C. – Păi avea, că Dudău a candidat din partea PAS-ului la Sadu şi a pierdut, nu a luat nici zece voturi, ce dracului!
N.D. – Pentru ce partid adunaţi adeziuni acum?
Ghe. M. C. – Acum, pentru Partidul Muncitoresc Român.
N.D. – L-aţi înfiinţat, sau …
Ghe. M. C. – Da. Nu, ce se-ntâmplă, este înfiinţat, dar nu e înregistrat.
N.D. – Câte adeziuni vă trebuie?
Ghe. M. C. – 25000, peste 25000.
N.D. – Câte aveţi?
Ghe. M. C. – Am, avem, î…, ne apropiem…
N.D. – Din ce medii sociale?
Ghe. M. C. – Din toate, sigur că da, de la vârsta de 18 ani.
N.D. – Ce medii predomină?
Ghe. M. C. – Predomină inteligenţa, inteligenţa.
N.D. – Ce evoluţie preconizaţi că va avea partidul acesta?
Ghe. M. C. – Partidul acesta o să aibă o evoluţie foarte pozitivă, care va fi bună, da, vrea lumea cu partidul ăsta, da, deci muncesc pentru trei partide, muncesc pentru Partidul Muncitoresc Român, muncesc pentru Partidul Uniunea Comuniştilor Români, condus de tovarăşul colonel Daniel Dediu de la Bucureşti, şi, al treilea, Partidul Muncitorilor al lui Miron Cozma, prietenul meu, la care sunt cofondator.
N.D. – Care dintre aceste trei partide are mai mari şanse să ajungă la guvernare?
Ghe. M. C. – Părerea mea e că nici unul din ăştia, ca să ajungă la guvernare trebuie o unificare între ele.
N.D. – Se va produce?
Ghe. M. C. – Se va produce, dar mai durează, fraţilor, pentru că noi suntem alungaţi în urmă cu 50 de ani.
N.D. – Cam ce susţinere are Miron Cozma în Gorj?
Ghe. M. C. – Are, are. Părerea mea e că, dacă candidează, părerea mea e să ajungă, să dea Dumnezeu, la 90 la sută!
N.D. – Ce vă diferenţiază de alţi lideri politici din Gorj?
Ghe. M. C. – Deci, mă diferenţiază ca de la cer la pământ, majoritatea liderilor politici din Gorj, pe domnul primar îl respect pentru că am fost colegi, am fost colegi, vă arăt legitimaţia că am fost la pedesereu, aşa, mă diferenţiază pentru că eu nu sunt cu bogaţii, eu sunt cu săracii şi cu inteligenţa.
N.D. – Sunteţi mai inteligent ca ei?
Ghe. M. C. – Păi, absolut. Sunt ei cu facultăţile lor, am şi eu destule facultăţi, am absolvit acum la un cult religios, am diplomă de absolvire cu medii de zece, aşa, majoritatea cum e Manţog, cum sunt ăştia, şi-au luat diplomele pe la universităţile particulare, cu şpagă, s-au dus turişti şi au venit jurişti.
N.D. – Care sunt primele cinci măsuri după ce ajungeţi la putere?
Ghe. M. C. – În primul rând, naţionalizarea.
N.D. – Uniunea Europeană va fi de acord?
Ghe. M. C. – Noi milităm pentru metoda de convingere, de-nvoială, deci nu cu forţa, deci care vrea.
N.D. – Aveţi familie?
Ghe. M. C. – Nu, nu mai am pentru că eu am divorţat de chestii de-ăştia. Fosta nevastă nu a fost de acord, deci mie mi s-a schimbat viaţa cu 180 de grade, mă-nţelegeţi dumneavoastră.
N.D. – N-a vrut să devină activistă?
Ghe. M. C. – Da, n-a vrut să devină activistă cu partidul ăsta, ea era cu alte partide, sunt de acord, prietene!
N.D. – Din informaţiile pe care le aveţi la nivel de organizaţie, cam ce rol are Elena Udrea în conducerea României de azi?
Ghe. M. C. – A, ha-ha-ha-ha-ha, Elena Udrea umblă cu lumea asta mondenă, îşi etalează fizicu pe la televiziune că e blondă cu ochi albaştri, dar chestii de-ăştia eu am avut de-a face cu blonde cu ochi albaştri care se băga aşa prin toate partidele. Eu, personal, chiar am votat cu Traian Băsescu, chiar l-am ajutat la candidatură…
N.D. – Îl cunoaşteţi personal?
Ghe. M. C. – Î…, personal, cu el să dau mâna, niciodată, dar îl cunosc din corespondenţă, ne cunoaştem din corespondenţă. Cu el nu, cu ceilalţi da.
N.D. – Cine este cel mai puternic om din Gorj?
Ghe. M. C. – La ora actuală, cel mai bogătaş om din Gorj e Florin Bălan, vă spun eu exact că l-am cunoscut, i-a vândut asta, Banca Agricolă, sediul şi stă în Bucureşti, dar el nu se mai bagă în politică, după el e Marin Condescu, Morega…
N.D. – O dezvăluire de final?
Ghe. M. C. – Nu vă spusei încă o chestiune, dar, sub toată răspunderea – e mort răposatul, că tata a făcut închisoare, da? Nu trebuie să vă spun pentru ce a făcut, ani de zile, el a colaborat perfect cu Ceuşescu şi cu Gheorghiu-Dej, i-a cunoscut, a stat în închisoare cu ei, mă-nţelegeţi dumneavoastră? Şi i-a spus aşa Gheorghiu – Dej şi Ceauşescu, că Mihai, vei naşte un copil care va lua funcţia mea, de-aia am urmărit eu partidul ăsta comunist şi-am ajuns ce-am ajuns.
N.D. – A fost o profeţie?
Ghe. M. C. – Sigur că da, da!