S-au strâns multe călimări de cerneală de când se dezbate în mass-media retrocedarea către proprietari a unei bune părţi a Muzeului Arhitecturii Populare Curtişoara şi, ulterior, chiria pe care aceştia o cer în schimbul păstrării ca obiectiv muzeal. Punem la bătaie şi noi jumătate de călimară, nefiind însă atât de naivi pentru ca, în acest al doisprezecelea ceas, să dăm cu peniţa prea-ascuţită şi alături în problemă. Pentru istoria ce va judeca faptele puternicilor de azi, aruncăm doar o privire rece.
Restituirea din 2006
La 14 martie 2006, cu Dispoziţia nr.178, Consiliul Judeţean Gorj dispune restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 5,312 hectare şi construcţiile constitutive ale Culei Constantin Neamţu, situate în localitatea Curtişoara, judeţul Gorj către patru solicitanţi, respectiv Alexandru Missirliu, Stănică Bortnowski, Ioana Bortnowski şi Ştefan Bortnowski. Adică: obiectivul Cula Cornoiu, construcţie P+2, având o arie construită desfăşurată de 365,90 metri pătraţi desfăşurată şi o arie construită la sol de 122,65 metri pătraţi; Conacul Constantin Neamţu, construcţie P+1, arie construită desfăşurată de 225,60 metri pătraţi şi arie construită la sol de 112,80 metri pătraţi ; garaj pentru maşini, construcţie parter, arie construită la sol de 68,20 metri pătraţi; fost Casa Grădinarului, construcţie parter, arie construită la sol de 62,10 metri pătraţi; Castel de apă, construcţie P+2, cu platforma terasă din beton armat a rezervorului metalic pentru apă de 25 centimetri, arie construită desfăşurată de 71 metri pătraţi şi arie construită la sol de 21,30 metri pătraţi; trei bazine din beton pentru înmagazinare apă; fântâna de captare apă, aflată în colţul de nord-vest al terenului revendicat; fântâna cu foişor.
Restituirea în natură este motivată de următoarele: prin Notificarea nr.732/N/2001, solicitanţii amintiţi mai sus aveau calitatea de persoane îndreptăţite, conform dispoziţiilor articolului 3, aliniatul 1, coroborat cu ale articolului 4, aliniatul 2, din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, în baza actelor de stare civilă, certificatelor de moştenitor şi actelor de prprietate. Imobilele solicitate la restituirea în natură au fost proprietatea lui Constantin Neamţu la momentul deposedării abuzive, conform actului de vânzare transcris la grefa Tribunalului Gorj sub numărul 3900, volumul 6 din 16 august 1926. Construcţiile aparţineau domeniului public al judeţului Gorj şi se aflau în administrarea Consiliului Judeţean Gorj, prin Muzeul Judeţean «Alexandru Ştefulescu», constituind Muzeul Arhitecturii Populare Curtişoara.
Obligaţia de trei ani a noului proprietar
Iar potrivit prevederilor articolului 16 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, în situaţia imobilelor ocupate de muzeu, foştii proprietari sau, după caz, moştenitorii acestora, au obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la trei ani. De asemenea, în acest interval de timp plata cheltuielilor de întreţinere aferente imobilului revin deţinătorului, iar proprietarii vor intra în posesia imobilului după trei ani de la data redobândirii.
În lista construcţiilor existente în patrimoniul Muzeului de Arhitectură Populară Curtişoara, dar rămase pe terenul revendicat, se regăsesc şi alte obiective ce nu au aparţinut celor ce au solicitat retrocedarea: casa Dumitru Mihai, din Timişeni, casa Motancea cu pivniţă, din Bumbeşti-Jiu, un şopron pentru căruţe, casa Harangica, din Dobriţa, casa Ceroi, din Glodeni, mora cu ciutură din Padeş, casa Ion Cariga, cu şopron, din Baia de fier, conacul de plai din Bumbeşti-Jiu, piva de bătut dimii, din Padeş, pivniţa din Boroşteni, pivniţa de Deal, din Băleşti, pivniţa de deal, din Bălăneşti, cruci monumentale din piatră amplasate alăturat drumului de acces către culă şi conac, şi alte bunuri.
Cula Cornoiu – casă boierească înstărită
Iată, din cele 13 hectare ale Muzeul Curtişoara, 5,312 hectare au intrat în proprietatea privată. Obiectivul cel mai cu samă ce s-a pierdut a fost Cula Cornoiu ce reprezintă o casă boierească înstărită, datând din primul sfert al secolului al XVII-lea, ce a avut, ca trăsătură definitorie, o fântână construită în interiorul pivniţei, folosită în caz de primejdie.
Împortant: în lungul proces revendicativ, prin 2004, se spune că urmaşii solicitau, pentru a renunţa la drepturile de proprietate, 5,2 milioane dolari. O exagerare, au considerat atunci autorităţile judeţene.
25 de miliarde lei chirie!
Vremea a trecut, în trei ani de zile de la retrocedare ar fi trebuit mutate douăsprezece construcţii, multe având o vechime de peste două sute de ani, nefiind nici la prima strămutare, iar şiţa şi şindrila de pe acoperiş ar fi fost distruse în totalitate şi ar fi necesitat refacerea totală. În ceea ce priveşte terenul pentru strămutarea acestora, el a existat, în partea de 60% din suprafaţa muzeului ce nu a fost retrocedată, plus o achiziţie nouă înspre drumul de acces.
Litigiul dintre autorităţile judeţene şi proprietarii Culei Cornoiu din Curtişoara nu a fost stins nici până acum. Aceştia din urmă punând pe masa Consiliului Judeţean, care are în subordine Muzeul de la Curtişoara, o solicitare de achitare a 25 de miliarde lei reprezentând chirie anterioară. În prezent, pe rolul instanţelor de judecată se află un proces.
Facă-se voia legilor!
Dealtminteri, nu am deschis noi ochii în această lume ca să-i învăţăm pe cei puşi de popor să gospodărească bunurile de preţ. Întrucât legile acestei ţări au instituit obligativitatea restituirilor, atunci facă-se voia lor! Un exemplu din acelaşi fel este castelul «Peleş», care a fost înapoiat Regelui Mihai şi n-a căzut cerul peste nimeni. Însă, în lungul proces către proprietar, au existat îndelungi negocieri, din ambele părţi au fost făcute propuneri, a mai tăiat unul, s-a mai lăsat celălalt. În acest mod va trebui să se procedeze şi în cazul jumătăţii de muzeu de la Curtişoara. Başca, foarte multă transparenţă şi calm. Preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Călinoiu, consilierii judeţeni şi alţi factori de decizie au nevoie de mult aer în piept şi multă, multă diplomaţie. Căci, dacă răbdare nu e, nimic nu e…
