Mihnea Costoiu a distrus mai multe societăţi economice, cândva reprezentative pentru Gorj, şi a lăsat pe drumuri mai multe sute de gorjeni, care și-au pierdut locurile de muncă din cauza lăcomiei sale. Cu toate acestea, “candidatul nesimțit” s-a întors, recent, în judeţ, pozând în salvatorul celor mulți și oropsiți, încercând să-i înșele să-l voteze la alegerile parţiale de pe Colegiul 2, pentru ocuparea postului de senator rămas vacant.
Folosindu-se de originea sa gorjeană, Costoiu susţine  că se simte “dator moral” să ajute Gorjul, pentru că aici s-a născut, a crescut, s-a format, şi pentru că iubeşte acest judeţ. Declaraţiile sale dovedesc doar că Mihnea Costoiu a devenit demagog chiar înainte de a intra în Parlament, deoarece Gorjul are doar amintiri urâte în ceea ce-l priveşte. Deşi i-a stat în putere să ajute județul şi până acum, n-a văzut niciodată mai departe de interesul propriu, participând activ la devalizarea mai multor unităţi economice de frunte din zonă, de unde îşi câştigau pâinea zilnică sute de oameni care au devenit şomeri, după ce actualul candidat al PSD a avut “grijă” de soarta lor.

ITIA S.A. Mătăsari și TAMSA Jilț, ruinate de Costoiu

Întreprinderea de Transport Internaţional Auto – ITIA S.A. Mătăsari este doar una dintre societăţile intrate în morişca intereselor lui Mihnea Costoiu şi a acoliţilor acestuia, aflându-se şi în prezent în ITIA S.A. insolvenţă, de peste 10 ani de zile, după ce a fost secătuită de resurse şi utilaje de cel care pe atunci era un om de afaceri prosper şi oportunist, ce nu pierdea nicio ocazie de a pune mâna pe o afacere bănoasă.
În 1998, Fondul Proprietăţii de Stat a scos la vânzare S.C. TAMSA Jilț Mătăsari, fosta ETPS Mătăsari, societate cu două hectare de teren, garduri betonate împrejmuitoare, pavilion administrativ de peste 1000 mp, parc auto de peste 300 de autovehicule, înnoit înainte de vânzare cu autoturisme Dacia şi Aro, firma având ca obiect de activitate transportul de marfă şi persoane.
Societatea mai avea ca „zestre” ateliere mecanice, electrice, magazii şi hale de reparaţii, dar şi o secţie de utilaje grele terasiere cu peste 30 de excavatoare şi buldozere, închisă, coincidenţă, tocmai înainte de vânzare de către directorul unităţii – păstrat mai apoi în funcţie –  chipurile pentru că n-ar mai fi fost rentabilă, deşi mai plauzibilă este varianta că se voia scăderea preţului de achiziţie.

Firma TAMSA a fost cumpărată  de către omul de afaceri Ion Negricioiu şi încă doi parteneri la un preţ de doar 1,3 miliarde de lei vechi, preluând în acelaşi timp datoriile acesteia în sumă de 15 miliarde de lei. Având în vedere că unitatea avea de primit de la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia 10 miliarde de lei iar parcul auto al societăţii era estimat la vreo şase miliarde de lei vechi, afacerea nu fusese deloc proastă.
În acel moment, SC TAMSA avea în subordine 700 de salariaţi, iar norocul acestora a început să dispară din momentul în care în ecuaţie a intervenit şi Mihnea Costoiu.

Costoiu falimentează firme și, apoi, le vinde

La scurt timp, din TAMSA s-a desprins o nouă societate, SC ITIA Mătăsari, ce a rămas în vechea locaţie a unităţii care s-a divizat, a preluat 70% din utilaje şi a plecat la drum fără nicio datorie, acestea rămânând la societatea mamă.
În Consiliul de Administraţie al noii societăţii cu un patrimoniu de miliarde şi fără niciun leu datorie, din cauza şiretlicului cu divizarea, şi-a făcut apariţia nimeni altul decât Mihnea Costoiu, alături de vechii săi amici, afaceriştii Ion Negricioiu şi Aurelian Tudosie.
ITIA a produs pentru cei trei multe miliarde de lei vechi, având iniţial 300 de angajaţi, dar odată ce datoriile firmei au început să crească iar interesul conducătorilor pentru soarta sa şi a angajaţilor să scadă, numărul acestora a fost din ce în ce mai mic.
În februarie 2004, boşii de la ITIA au scăpat de unitate vânzând-o lui Ferenk Orban, un afacerist din Arad, actualul patron al firmei de transport Jerekar SRL. În momentul preluării, acesta n-a cerut o evaluare a activului şi pasivului, semn clar că totul a fost  doar o înţelegere pentru ca afaceriştii gorjeni să scape de societatea la care Direcţia de Finanţe Gorj i-a cerut insolvenţa, nu peste mult timp, în septembrie acelaşi an, pentru o datorie de 92 de miliarde de lei vechi.

Costoiu, “pârât” la Tribunalul Gorj, pentru falimentarea S.C. ITIA S.A.

Dosarul a ajuns în instanţă şi, în martie 2007, Tribunalul Gorj a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a administratorilor sociali: Mihnea Costoiu, Ion Negricioiu, Aurelian Tudosie. În acelaşi timp, lichidatorul judiciar pe mâna căruia a căzut SC ITIA Mătăsari a stabilit cauzele din care unitatea a ajuns în pragul falimentului.

Lichidatorul judiciar a descoperit dovezile falimentării intenționate

Motivele care au dus la prăbuşirea ITIA demonstrează clar că lui Costoiu şi partenerilor săi puţin le-a păsat de soarta oamenilor care au rămas pe drumuri după ce ei şi-au bătut joc de societate. Sub conducerea lor, firma a primit pentru serviciile prestate compensări în loc de bani, pierzându-se sume importante din cauza comisioanelor; a vândut mijloacele de transport şi utilajele, cele care valorau multe miliarde de lei şi pe care ITIA le-a preluat moca de la TAMSA; a prestat servicii fără a avea ca bază un contract şi fără a mai urmări în instanţă recuperarea banilor de la rău platnici; a încheiat contracte în detrimentul său, iar managementul a fost defectuos.
În aceeaşi perioadă în care Costoiu era membru în consiliul de administraţie, practic organismul de conducere care ghida orice mişcare a societăţii, ITIA a acceptat ca trei firme, printre care se număra şi Kaion Exim SRL ce aparţinea aceluiaşi grup care deţinea întreprinderea, să contracteze credite bancare ipotecând bunurile firmei de la Mătăsari.
Creditele au fost luate de la BCR Gorj, iar niciuna dintre societăţi nu s-a obosit să îşi achite ratele, ceea ce înseamnă că acesta era planul încă de la început, iar ITIA n-a fost decât o societate cu un patrimoniu imens şi extrem de valoros ce a fost exploatată la maxim, cu singurul scop de a produce în orice chip bani.
De altfel, toate cele trei firme au intrat la rândul lor, poate chiar cu voia patronilor, în insolvenţă.

“Partidul nesimțit” i-a asigurat imunitate “candidatului nesimțit”

Cu toate că Mihnea Costoiu a participat la toate deciziile care s-au luat în cadrul întreprinderii de transport, instanţa pe rolul căreia se află şi acum dosarul de insolvenţă a stabilit că trebuie să atragă răspunderea materială doar a preşedinţilor Consiliului de Administraţie al ITIA, Ion Negricioiu şi, mai apoi, Ferenk Orban, cu toate că la deciziile care au înmormântat firma participaseră toţi cei din conducerea acesteia, iar la împărţirea banilor la fel.
Vinovăţia lui Mihnea Costoiu se poate să se fi volatilizat şi datorită funcţiei pe care o ocupa, deja, în acel moment – secretar general în Ministerul Educaţiei, funcţie în care a fost susţinut tot de PSD.

Dosarul falimentării ITIA, suspect și pentru Consiliul Superior al Magistraturii

Dosarul ITIA zace, din vremuri imemoriale, pe rolul Tribunalului Gorj, fiind menţionat chiar şi în ultimul raport al Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când a venit vorba de cauze mai vechi de 10 ani care încă se judecă în instanţă.
În cursul procedurii de insolvenţă, ITIA a acumulat datorii chiar şi către lichidatorul judiciar – 40.000 de lei. Sumele de bani pe care aceasta le mai avea de recuperat de la clienţi, vreo 46 de miliarde de lei, nu numai că n-au fost recuperate, dar în favoarea a 67 de clienţi a intervenit prescripţia, aşa că 16 miliarde s-au dus pe apa sâmbetei.
Pentru omul de afaceri Ferenk Orban, cel care a preluat la un moment dat societatea de la Costoiu & co., s-a atras, în 2007, răspunderea patrimonială pentru suma de 130 de miliarde de lei vechi, ajungându-se în final ca atât Orban cât şi Negricioiu să trebuiască să plătească alte 8,4 miliarde de lei vechi.
Mihnea Costoiu a ieşit definitiv din cauză – deşi este citat în continuare ca şi pârât, dar nu s-a prezentat niciodată în cei zece ani în faţa judecătorilor – cu toate că mişmaşurile financiare făcute la ITIA, pe vremea când el era unul dintre factorii de decizie, au creat statului o pagubă ce depăşeşte 130 de miliarde de lei vechi, iar sute de oameni au rămas fără locuri de muncă. Din păcate, însă, nu este singurul caz în care statul şi oamenii au avut de pierdut de pe urma modului în care Mihnea Costoiu a înţeles să facă bani cu orice preţ.