Adiţionale de 38 miliarde lei vechi, adică 80% din contractul iniţial, pentru cartierul Drăgoieni
O societate din Satu Mare s-a umplut de bani de pe urma actelor adiţionale încheiate cu Complexul Energetic Rovinari, pentru realizarea drumurilor şi reţelelor de apă şi canalizare în cartierul din Drăgoieni, ridicat de producătorul de energie. Firma a încheiat în anul 2007 un contract de 53 de miliarde de lei vechi pentru realizarea lucrărilor însă, timp de patru ani, a descoperit tot felul de lucrări necuprinse în proiectul iniţial sau s-a deşteptat peste noapte şi a schimbat soluţiile tehnice de execuţie a anumitor drumuri. Aşa se face că, doar din schimbarea acestor soluţii, în sensul că s-a renunţat la betonul rutier sau la betonul de la pistele de bicicletă şi a fost înlocuit cu îmbrăcăminte bituminoasă, firma a încasat nu mai puţin de 40 de miliarde de lei. Asta ca să nu mai punem cele aproape şapte miliarde de lei vechi încasate pe nişte lucrări suplimentare, fie la dalarea şanţurilor, fie la amenajarea unor drumuri de legătură cu DN67.
În zona Drăgoieni, Complexul Energetic Rovinari a ridicat un cartier în urmă cu câţiva ani. Prin 2007, s-a gândit că ar trebui să amenajeze şi reţelele edilitare şi să amenajeze căile de acces la imobilele respective. Pe data de 8 octombrie 2007, după o lungă licitaţie la care au participat opt firme, este selectată o societate din Satu Mare, numită Ştefi Company SRL, care se angajează să execute lucrarea contra sumei de 5.300.986 lei, fără TVA. Contractul presupunea amenajarea străzilor din cartier şi a reţelelor de canalizare, apă potabilă şi apă menajeră.
Lucrurile decurg normal vreme o jumătate de un an, adică până în 12 martie 2008, când firma descoperă să proiectanţii cuprinseseră în caietul de sarcini ca stratul de uzură a părţii carosabile să fie turnat din „beton rutier BcR4”. Decide, probabil în asentiment cu conducerea Complexului Rovinari, să schimbe soluţia tehnică şi să toarne acest strat de uzură din „îmbrăcăminte bituminoasă asfaltică”. Am fi ipocriţi să ne dăm cu părerea asupra utilităţii acestei schimbări. Putem însă să observăm că această decizie a firmei a dus la atribuirea prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare a unui contract în valoare de 2.874.281 lei.
Încep să curgă lucrările suplimentare
Nu trece un an şi firma descoperă o altă lacună în proiectul iniţial. Astfel, se concluzionează că nu a fost prevăzută legătura între reţelele de canalizare din cartierul de la Drăgoieni şi cea principală de pe DN67. Astfel că, în data de 7 ianuarie 2009 este încheiat actul adiţional 2498, în valoare de 148.386 lei, pentru executarea acestora.
O lună mai târziu, firma din Satu Mare găseşte, culmea, altă lucrare respectiv cea de împrejmuite a două loturi de teren din cartierul Drăgoieni şi se semnează un nou act adiţional, în valoare de 330 de milioane de lei pentru execuţia lor.
Normal că, după ce s-au făcut garduri şi s-au racordat reţelele de canalizare, trebuiau să se găsească lipsuri şi la străzi. Astfel, în data de 30 octombrie 2010, este semnat adiţionalul D3880, cu denumirea „Lucrări suplimentare căi de acces vatra sat Drăgoieni II”. Valoarea lucrărilor este de peste 5,3 miliarde de lei vechi, fără TVA şi presupune, se pare, amenajarea unor trotuare pentru pietoni care, evident, nu fuseseră menţionate în caietul de sarcini.
Se ajunge, astfel, la aproximativ 7 miliarde de lei, bani încasaţi doar pe nişte lucrări pe care, culmea, proiectantul nu le-a prevăzut în contractul iniţial.
Anul 2011 aduce o nouă schimbare de soluţie tehnică de 10 miliarde
Cum se poartă „anul şi adiţionalul” în privinţa acestui contract, 2011 nu putea să treacă fără ca firma Ştefi Company să nu mai găsească ceva care să nu-i convină în caietul de sarcini iniţial şi să decidă să-l schimbe. Aşa se face că, nemaiavând trotuare, reţele de canalizare sau străzi pe care să le modifice, a descoperit că s-au prevăzut şi piste de biciclete prin cartier. Şi, după câte se pare, nu i-a plăcut ideea că acestea sunt prevăzute a fi executate din beton. Astfel, decide să schimbe soluţia tehnică şi, în loc de beton, acestea să fie executate din îmbrăcăminte bituminoasă, la fel ca drumurile de acces. Această schimbare a soluţiei tehnice atrage după sine semnarea unui contract, D1172, în valoare de aproximativ 10 miliarde de lei vechi.
În total, din 2007 şi până acum, de pe urma schimbărilor soluţiilor tehnice de execuţie a anumitor lucrări de la Drăgoieni au dus la semnarea unor acte adiţionale în valoare de 3,8 milioane de lei, adică aproape 80% din valoarea contractului iniţial.
Interes financiar sau proiect făcut pe genunchi
Având în vedere numărul mare de lucrări suplimentare dar şi numeroasele schimbări ale soluţiilor tehnice de-a lungul celor patru ani de contract, ridică multe semne de întrebare, atât în privinţa intenţiilor firmei cât şi în privinţa celor care au executat proiectul. Astfel, există varianta ca acel proiect să fi fost executat pe genunchi, devreme ce a uitat anumite chestiuni elementare în realizarea lucrărilor la reţelele edilitare, sau cele de asfaltare au fost omise sau puse aiurea. Totodată, nu este exclusă nici varianta ca firma din Satu Mare să fi descoperit o mină de aur în conturile Complexului Rovinari şi să caute, prin orice mijloace legale, pentru că se poate, să-şi rotunjească veniturile cât mai mult.
Cert este însă că, indiferent cine are vina, timp de patru ani, cineva s-a jucat „alba-neagra” cu banii Complexului Energetic Rovinari, în speranţa că, dacă se va gândi cineva să caute vreo sumă „dispărută” pe sub beton sau prin reţeaua de canalizare, să o găsească mai greu sau deloc.
