Societatea Naţională a Lignitului Oltenia urmează să aibă un manager privat. Culmea, în cursă se va înscrie şi actualul director Daniel Burlan. Ca să dea o umbră de moralitate candidaturii pentru un astfel de post, Burlan se laudă cu profituri uriaşe la compania minieră. Trecând peste faptul că în anumite cotidiane naţionale a spus că profitul la finele lui iulie era de 18 milioane de lei, iar în altele îl umfla la peste 40 de milioane de lei, ar fi de remarcat faptul că, indiferent care din cifre sunt adevărate, în spatele lor se ascund nişte datorii la bănci, unele la fel de mari sau poate chiar mai mari decât profitul raportat de Burlan. Una peste alta, interesul este clar, şi anume demonstrarea că, de fapt, în prezent, SNLO merge pe un trend ascendent, nu că este cu un picior în groapă din cauza datoriilor. Şi asta are o singură cauză: controlul sindical al lui Marin Condescu, care a şi declarat că se opune cu vehemenţă managementului privat. Normal, având în vedere că acel manager ar începe să reducă din cheltuieli, cu activităţile sportive, de exemplu,  pentru a maximiza profitul.

O ştire a făcut senzaţie în ultimele săptămâni prin ziarele naţionale dedicate sectorului economic şi anume că cel mai mare producător de lignit din România, SNLO, a înregistrat profit, după patru ani în care rezultatele financiare ale firmei au fost doar pe minus. Potrivit informaţiilor respective, SNLO a realizat, în primul semestru al anului în curs, un profit de 18,2 milioane de lei, asta în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă a anului trecut, societatea avea pierderi de 59 de milioane de lei.

Burlan se pupă singur în fund

Ultima dată când SNLO a înregistrat profit a fost în 2007 când, la finele anului, raporta 16 milioane de lei pe plus. Burlan a spus că asta se datorează creşterii cererii de cărbune, cantitatea livrată în primul semestru al anului în curs fiind de 7,51 milioane de tone, faţă de doar 6,29 milioane de tone în aceeaşi perioadă a anului trecut. Nu în ultimul rând, Burlan se pupă singur în fund, spunând că acest profit se datorează „elaborării programelor de restructurare şi reorganizare, precum şi aplicarea unor măsuri concrete de reducere a costurilor”. Sună frumos, însă e o aiureală şi o laudă prea greu de digerat, chiar dacă vine de la Burlan. Şi veţi vedea în continuare de ce. Până atunci, însă, ar fi păcat să nu trecem în revistă o primă aberaţie spusă de Burlan, cu privire la profit. Sau, hai să nu-i spunem aberaţie, ci mai mult o „neconcordanţă în declaraţii”.

Totuşi, cât e profitu’!?

Prima dată când Burlan a menţionat cuvântul „profit”, atunci când a vorbit despre situaţia economică a SNLO, a fost la finele lunii iulie. Într-un cotidian central, Burlan spunea că, în primul semestru al anului în curs, compania pe care o conduce a înregistrat un profit în cuantum de 18,2 milioane de lei! Tot atunci, Burlan se lăuda cu minunatele lui idei de resuscitare a societăţii.
O lună mai târziu, Focus Energetic organizează o conferinţă de presă la care este invitat şi Daniel Burlan. Acesta afirmă că, în primele şapte luni ale anului 2011, profitul companiei este de 41 de milioane de lei. Şi asta la o lună diferenţă. Burlan se prezintă, astfel, drept un geniu financiar care reuşit într-o lună să crească profitul companiei cu nu mai puţin de 23 de milioane de lei. În realitate, el ne abureşte doar pentru a da bine în presă şi pentru ca la finele anului să invoce ploile de toamnă care au făcut ca producătorii de energie pe bază de cărbune să nu mai consume atât de mult lignit, ceea ce a dus la eventuale pierderi financiare la SNLO.

Managementul lui Blejnar de la SNLO

Faptul că SNLO înregistrează profit nu este nici pe departe meritul lui Burlan. În plus, dacă ne gândim puţin, acel profit este la fel ca şi cel de 31 de milioane de lei înregistrat anul trecut. Adică pe hârtie, în sensul că se scad datoriile din creanţe. E simplu să spui că ai profit doar pentru că ai de încasat 500 de milioane de lei, iar datoriile sunt de doar 290 de milioane de lei. Dar, până una alta, ar fi de remarcat că, deşi Burlan se laudă cu un contract de management cu Ministerul Economiei, şeful de la ANAF, Sorin Blejnar pare să fi fost cel care a scos, parţial, SNLO din criză şi căruia i se datorează meritele pentru prezumtivul profit. Şi asta pentru că ANAF a decis eşalonarea datoriilor SNLO pe o perioadă de 48 de luni şi stoparea penalităţilor unităţii. Decizia a venit în prima jumătate a anului, adică cu suficient de mult timp înainte de a se face calculele financiare şi a se înregistra profitul. Ca fapt divers, o dată cu această eşalonare, SNLO va achita doar o rată de 8 milioane de lei, lunar. Cam asta ar fi prima măsură care a dus la realizarea profitului. A doua îi aparţine lui Burlan şi este, aşa cum veţi vedea, briliantă!

Credit la bancă de 10 milioane de euro, ca să-şi achite… ratele la stat

În luna iulie, SNLO a semnat un contract cu o bancă pentru deschiderea unei linii de credit în sumă de 400 de miliarde de lei vechi. Costurile creditului au ajuns la 25 de miliarde de lei, în urma negocierilor. Potrivit caietului de sarcini, acest credit a fost contractat „pentru susţinerea financiară a eşalonării datoriilor fiscale curente precum şi finanţării activităţii de investiţii”. Adică pentru plata ratelor lunare către stat, pe care a propus-o ANAF-ul. Altfel spus, ideea „genială” prin care Societatea Lignitului scapă de datoriile către stat este să se împrumute la bănci. Ca totul să fie şi mai frumos, Burlan s-a şi lăudat că au achitat ratele până în septembrie. Evident, pe cele de la stat, nu pe cele de la bancă. Într-un fel, se poate spune că datoriile sunt aceleaşi. Ba chiar un pic mai mari, dacă ne gândim la dobânzi. Ce va fi şi mai interesant însă abia prin 2012 se va vedea şi anume că SNLO va trebui să achite datoriile la bănci. Tare suntem curioşi de unde se mai împrumută!

“Managerul privat” Burlan stârneşte râsul

Burlan spunea, recent, că viitorul manager privat va avea nişte criterii greu de îndeplinit. Şi cam are dreptate, pentru că acela care va ajunge să câştige selecţia organizată de Ministerul Economiei va trebui să scoată profit copleşit de ratele bancare. Burlan s-a înscris şi el la această preselecţie de manageri. Să sperăm că nu-i va pufni râsul pe cei de la firma de consultanţă, când vor vedea planul lui de revitalizare a celui mai mare producător de lignit din România.