Plictisit să tot spele străzile, Cârciumaru a cășunat pe Poarta Sărutului și Masa Tăcerii

Socotind că apa pătrunsă, ani în șir, prin acoperământul perforat al Porții Sărutului, n-a provocat daune suficiente, autoritățile locale au găsit de cuviință, în vara acestui an, să mai pulverizeze asupra ei alte câteva tone de … apă, cu o foarte mare presiune. Cunoașteți, desigur, “boala” mai veche a lui Cârciumaru, de a spăla zilnic străzile centrale ale orașului. Iată că a venit rândul, la spălat, și operelor din piatră ale Ansamblului! În acest sens, printr-o metodă de atribuire ținută secretă de Primăria Tg Jiu și de Centrul Brâncuși, reprezentanții S.C. AQUA POLARO S.R.L. au ajuns să spele Poarta, Scaunele și Masa din Parcul Central. Specialiștii firmei respective, cu nimic mai pregătiți sau mai dotați decât angajații oricărei spălătorii auto din Târgu Jiu, au purces, timp de două zile, la a spăla cu apă sub presiune toate operele din piatră. Efectul a fost devastator, fiind îndepărtate, din cauza presiunii nebune, toate chiturile și structurile formate în mod natural, care protejau piatra.

Expertul angajat de Cârciumaru pentru restaurarea Porții Sărutului nu a fost consultat!

La vremea respectivă, sculptorul Paul Popescu declara că “operele au fost distruse, iar pagubele nu mai pot fi reparate! Numai Masa Tăcerii a suportat circa 200 de chituiri, menite să protejeze lucrarea de îngheţ, dar toate au fost îndepărtate cu faimoasa pompă.”
Expertul Dorin Dănilă, angajat prin contract, pe bani publici, de Cârciumaru să realizeze proiectul de restaurare a Porții Sărutului, a recunoscut, șocat, că nu a fost întrebat de autorități dacă este sau nu oportună spălarea operelor și prin ce metodă: “Eu sunt şeful proiectului de restaurare 2013 a Ansamblului. Am o calitate oficială în cauză. Dar cu toate astea nu ştiu nimic de această acţiune. Eu nu am fost întrebat, solicitat în legătură cu această acţiune din 3 iulie. Am fost surprins şi, în continuare, sunt indignat de cele făcute. În primul rând că este o acţiune total împotriva deontologiei de restaurare de piatră. (…) Aşa ceva este inadmisibil, să se cureţe cu pompa de presiune. Nu mai putem introduce opera pe lista UNESCO. Noi lucrăm cu tampoane de vată, cu comprese, şi cineva vine cu compresorul pe ea. Este incredibil”.

Pagnin: “Tehnică bună pentru spălarea unei mașini vechi!”

Expertul italian Paolo Pagnin, cel care a coordonat, în 2003, ultima restaurare a Porții Sărutului, după ce a văzut un material video cu maniera brutală de spălare a operelor, i-a trimis sculptorului Paul Popescu un mesaj fără echivoc, pe care-l redăm integral, în traducere.

“Dragă Paul,

Iartă-mă că-ți răspund cu întârziere.
Am văzut imaginile și clipul video pe care mi le-ai trimis. Este foarte trist să vezi un asemenea tratament aplicat unui obiect de artă! Acest tip de tehnică este bună pentru spălarea unei mașini vechi, nu pentru un monument atât de important. Piatra nu e avariată foarte mult, dacă această mașinărie este folosită la presiune joasă, dar,  folosită la presiune mare, devine foarte periculoasă.
Dar întrebarea este: de ce să cureți un monument, în două zile sau chiar mai repede, cu o mașinărie bazată pe puterea apei? Doar ca să existe aparența de curat.
 Aparența, pentru că în acest fel nu rămâne timp pentru verificarea stării de conservare a suprafeței monumentului, a mortarului, a fracturilor, etc…
Rezultatul este atât de rapid, încât operatorul e hipnotizat de efectul său atât de brusc, încât nici nu apucă a se îndoi de corectitudinea lui. Toți cei care dețin o astfel de mașinărie știu cât de plăcut este să cureți o podea murdară sau un zid mânjit, ca apoi să îți dai seama că ai îndepărtat prea mult mortar, sau o parte din vopseaua de la poarta de intrare, sau chiar mai rău.
Aparența, pentru că microorganismele par să fi dispărut, dar nu este așa, sporii sunt încă bine atașați de piatră și, în curând, vor crește iarăși, mai puternici ca înainte. Pentru a îndepărta un microorganism sau o plantă, trebuie să aplici un biocid și să aștepți până moare, altfel va crește din nou, mai puternică.
Aparența, pentru că acum monumentul pare într-o condiție perfectă, dar cine știe dacă nu s-au generat noi fracturi, cine știe dacă deteriorările superficiale nu s-au agravat în urma acestui tratament?
 Dragă prietene, în realitate te lupți cu cea mai mare problemă a acestei epoci: aparența, care a luat locul calității.
 Cu drag,
Paolo Pagnin”

 Ce-ar fi putut afla autoritățile, dacă le-ar fi păsat câtuși de puțin

Niciuna dintre iresponsabilele autorități locale, în frunte cu Cârciumaru, Vână și Andrițoiu, n-au avut bunul simț și curiozitatea firească de a afla un minim de date despre firma căreia i-au dat pe mână operele din piatră. Ar fi aflat că e un SRL de apartament, cu trei angajați și un patron, Nițu Mihai,  foarte – foarte … serios, fotografiile alăturate fiind mai mult decât relevante.

Pe site-ul firmei ar fi putut vedea că sloganul acesteia – “curățenie cu apă sub presiune” – o descalifică pe deplin în privința intervenției asupra operelor brâncușiene.

Tot de acolo ar fi putut afla că SRL-ul nu se poate lăuda cu vreo lucrare efectuată asupra vreunei opere de artă, ci doar cu spălări de pavaje și fântâni arteziene.

Din Monitorul Oficial, Cârciumaru trebuia să afle, înainte să se fi consumat catastrofa, că patronul firmei, Mihai Nițu, locuiește în … SUA. Simplă coincidență?! Coloana Infinită a fost ciopârțită tot de un româno – american, pe numele său Radu Varia.
Potrivit legislației din România, astfel de intervenții asupra operelor de artă constituie infracțiuni.
Vom reveni.