Punctul forte al lui Adrian Tudor sunt analfabeții. Unul dintre ei, posesor al unei diplome de doctor inginer, l-a făcut tot ceea ce este: viceprimar.
Paradoxal, Tudor pare să se revolte împotriva acestei specii, a analfabeților, căreia, repet, îi datorează tot ceea ce este.
Revolta lui Tudor este, mai degrabă, o incantație. Parcă-i imploră pe aceia care-i cer demisia: ”Sunteți și voi analfabeți, și mă susțineți, nu-i așa? Ah, ce m-ați speriat! Ah, ce vis urât!”
Iată ce a postat viceprimarul, pe facebook …
La Târgu Jiu, din nefericire, cei care se revoltă – deloc analfabeți, se sting imediat ce obțin – de la cauza revoltei lor – ceva cărniță pe ceva ciolan, iar cei umiliți public sunt despăgubiți atât de ieftin încât, la scurt timp după aceea, Tudor și gașca lui îi umilesc din nou, pe principiul:
”Bă, ia vino, bă, ‘ncoa!
…
Vreau să te scuip!
Cât mă coastă, bă, ca să te scuip?”
”Păi, dom’ vice, cu tot respectu’, știu și eu ce să zic, n-aș vrea
să vi se pară…
Plus că, vedeți bine, stați oțâr’șică, să mă spăl și io o țâră, să mă parfumez, că dacă mă scuipă Măria Ta …”
”Bravo, mă… Las-o-așea:
Hârrrrrrrccc…
Oh, ce poftă mi-erea!
Ia colea…
E bine așea, daaa?”
În orașul ăsta cu sclavi ieftini și mereu de vânzare, Tudor și ai lui sunt veșnici și stăpâni.