Vremurile de azi ne-au făcut să ne pierdem reperele. Cu greu mai reușim să deosebim răul de bine. Asta în cazul în care reușim, pentru că deseori, negăsind binele, luăm răul cel mai mic și-i spunem bine.

În sfârșit, după un amar de ani, sintagma „Mitică de la Ligă” nu mai are acoperire. În sfârșit, Mitică Dragomir a devenit istorie pentru Liga Profesionistă de Fotbal, însă nu știm încă dacă trebuie să ne bucurăm pe de-a-ntregul sau nu. Dacă ne facem că nu vedem imixtiunea politicului sau doar de o considerăm doar ca pe un rău mai mic, poate nu uităm măcar de legături bolnăvicioase ale trecutului noului posesor de scaun în biroul căruia Dragomir i-a găsit drept potrivită mobila lui Ceaușescu. A naibii potriveală… Și legată de „domnia” lungă a lui Mitică, și de vechile prietenii ale actualului boss de la Ligă, el făcând parte din anturajul fiului fostului dictator. Acum, Gino Iorgulescu ne spune că e odihnit. Că a luat o pauză de zece ani după care revine în fotbalul românesc cu forțe proaspete. Eu m-aș bucura nu dacă s-ar fi odihnit, pentru că acolo era nevoie de o detoxifiere. Dacă blaturile pot fi scoase din sânge.

De la Târgu Jiu, alegerile s-au văzut altfel. Nici marele învins, fără vot primit din partea Pandurilor, n-a putut să arunce prea tare cu ocări spre echipa de la care aștepta girul. Ocupat sau ținut ocupat fie în arest, fie în audieri, Condescu și-ar fi dat votul, cel mai probabil, lui Dragomir. Măcar de dragul faptului că se află amândoi de cealaltă parte. Politic. Foarte posibil ca și Pîrvulescu să-și fi dorit ca Dragomir să rămână, dar Consiliul de Administrație, cel mai probabil fără șef, i-a dictat direcția.

Una peste alta, Pandurii pare să fi votat contra propriilor interese. Gino vrea ligă de 16 echipe, Pîrvulescu spune că țara e suficient de mare să susțină 18 echipe. Gino caută șef străin pentru arbitrii, Pîrvulescu și-ar dori tot foști colegi în fruntea CCA.