Brâncuși la Târgu Jiu: prizonierul ticăloșilor proști (The NeverEnding Story – Ep. 2)

Dacă-i dai lui Cârciumaru doi funcționari, unul mai destupat și altul prost – grămadă, și-i zici “primare, pe unu-l pui la Edilitara, șef peste măturătoare, și pe – ălălalt îl faci director la Centrul Brâncuși, să se ocupe de cultură”, nea Florin face exact cum ați văzut cu toții: îl pune pe Zaharia la Edilitara, ca să meargă la sigur și să nu i se ridice sângele-n cap la inspectarea matinală a orașului, și pe Andrițoiu la Centrul Brâncuși, că e pitulat în boscheți, în parc, și n-o știe lumea.
Dacă dai buzna peste ea la duș, riști să o confunzi cu o femeie, treabă la care Ion Călinoiu e chiar expert. Dac-o prinzi la o conferință de presă, presupui că e directoare, ceva, și te-apuci să-i pui întrebări. Dacă ce-o întrebi nu seamănă cu niciuna din alea cinci, la care a învățat ea răspunsurile pe de rost, să le recite în emisiuni, la televizor, o scoți din ritm și rezultatul e la fel de șocant ca adineauri, în baie. Călinoiu nu și-a revenit nici acum, e din ce în ce mai debusolat. Noua purtătoare de cuvânt, Oana Paloș, pare aleasă de nevastă-sa 🙂
În cadrul unei recente conferințe de presă, am întrebat-o pe directoarea instituției publice care gestionează problema Brâncuși în Târgu Jiu, oraș eminamente turistic și cultural, câți ghizi acreditați de Ministerul Turismului are la Centrul Brâncuși sau cu câți colaborează această instituție. Mi-a răspuns, cu o prostie agresivă, decantată, că niciunul, pentru că nu-s bani și nici nu e nevoie întrucât, oricum, în orașul lui Brâncuși turiștii vin rar și numai vara.
[soundcloud url=”http://api.soundcloud.com/tracks/91891900″ params=”” width=” 100%” height=”166″ iframe=”true” /]
Narcis Daju: “Câți ghizi autorizați de Ministerul Turismului aveți, în momentul de față, la Centrul Brâncuși?”
Adina Andrițoiu: “Nici unul. Nici unul. Nu, nu există ghizi înregistrați sau angajați de… de Centru”
N.D.: „Ar trebui să spuneți mai tare treaba asta, că eu nu știu cum nu se face gaură-n cer! Deci, în orașul lui Brâncuși nu avem niciun ghid autorizat de Ministerul Turismului!”
A.A.: „Da…, este…”
N.D.: „Ce măsuri s-au luat în ultimii ani, ca să avem măcar unu’, sau o jumate de ghid?”
A.A.: „Ăăă ghizii îîî sunt o activitate particulară. Deci, ca să avem un ghid ăăă angajat ar trebui să-l plătim și pentru perioadele când nu are activitate. Deci, nu s-ar justifica ăăă…”
N.D.: „Deci, ăsta e răspunsul dumneavoastră, că nu sunt bani pentru plătirea unui ghid…”
A.A.: „Pe care să-l ții doar pentru perioada de vară?”
N.D.: „Nu vin turiști în fiecare zi, în orașul lui Brâncuși?”
A.A.: „Devreme ce ăăă nu ne solicită, presupun că nu sunt dintre cei cu grupuri organizate… Deci, ghidul, de obicei, este solicitat de grupuri organizate. Persoanele care vin ăăă separat sau sunt în tranzit nu… au posibilitatea să obțină informații de la punctul de informare din… al Centrului Brâncuși”
N.D.: „Doamna director, există pe bloguri particulare, ale unor persoane, firește, private, relatări ale aventurilor pe care le trăiesc ei în Târgu Jiu, încercând să afle unde e Poarta și unde e Coloana. Și descriu acolo cu lux de amănunte cât de greu le e!”
A.A.: „Da, de acord, da, sunt sunt multe lucruri de făcut”
N.D.: “Trebuie să vă preocupați să atrageți cel puțin un ghid!”
În locul lui Cârciumaru, dac-aș avea o așa directoare la Centrul Brâncuși, aș da ordin să se planteze boscheți, multi boscheți în jurul lui, iar Andrițoiu să mai iasă de-acolo foarte rar spre deloc.