Octavian Graure, directorul general de la Complexul Energetic Turceni, a cumpărat din octombrie 2010 până în mai 2011 circa un milion de litri de apă plată, destinat consumului personalului TESA, pentru care a cheltuit 7 miliarde lei, bani publici. În aceeaşi perioadă, Daniel Burlan, directorul general al SNLO, a cumpărat şi el, pentru staff-ul său, 800.000 de litri de apă, la un preţ de trei ori mai mic. Cel puţin curios, dacă nu incredibil, nici unul din şefii de la Complexul Energetic Turceni şi de la SNLO nu a crăpat, încă, deşi au avut de consumat fiecare câteva mii de litri de apă. Dacă am concluziona că Octavian Graure şi Daniel Burlan sunt doi manageri iresponsabili, ar fi prea puţin.
Şefii din echipa lui Graure beau mai mult decât boii: un milion de litri de apă plată în nouă luni!!!
Răcoarea costă mult, mai ales în zilele de vară, aşa că sunt societăţi de stat pentru care confortul celor din personalul TESA este pe primul loc. Fie că vorbim despre maşini închiriate pentru şefi la preţuri exorbitante doar pentru a se asigura că aceştia nu simt nici gropile din cariere, nici căldura de afară, şi că au tapiţerie din piele, ca să nu se şifoneze sau să ia scame pe pantaloni. Aceeaşi grijă le este purtată şi când aceştia sunt la serviciu, astfel că un pahar de apă rece, pentru a se răcori după atâta muncă pe brânci, citind ziare mondene sau punând poze pe Facebook. Şi, evident, acest deliciu costă. Suficient de mult, am putea spune, costurile „răcoritului” personalului TESA în zilele toride ajungând, cel puţin la Complexul Energetic Turcei, la vreo 7 miliarde lei vechi, şi asta numai în ultimul an.
Ultimul contract de acest gen, pentru furnizare de apă minerală plată pentru dozatoare a fost atribuit în luna mai a anului în curs. Potrivit documentaţiei postate pe SEAP de Complexul Turceni, valoarea finală a contractului, încheiat în data de 25.05.2011, se ridică la 310.620 lei, adică vreo 80.000 de euro. Câştigătoare a fost o societate recunoscută pe plan naţional pentru că furnizează acest produs, aceasta fiind aleasă în dauna a doi concurenţi, dintre care unul a pus chiar şi nişte probleme serioase producătorului de energie. Dar, despre acest lucru, puţin mai târziu.
Până atunci, vă mai amintim că apa plată pentru confortul personalului TESA, din clădirile administrative ale Complexului Energetic Turceni, se termină destul de repede, ca să se justifice atribuirea unui nou contract şi primirea de noi şpăgi.
Aşa se face că anul trecut, în octombrie, CE Turceni a atribuit un contract destul de suculent aceleiaşi societăţi, pentru furnizarea aceluiaşi tip de produs. Valoarea contractului atribuit în 3.10.2010 s-a ridicat la 387.372 lei, la licitaţia pentru adjudecarea lui înscriindu-se încă o societate. Astfel, în doar nouă luni de zile, Complexul Turceni a cumpărat apă plată pentru dozatoare în valoare de 6,9 miliarde de lei vechi (167.000 de euro). Banii, aşa cum spuneam, au fost cheltuiţi pentru a asigura, în primul rând, confortul personalului care lucrează în clădirile administrative ale CE Turceni. Pentru restul, există robinet…
Licitaţie „cu cântec”
Pentru atribuirea acestui contract, Complexul Energetic Turceni a avut ceva bătăi de cap, în special cu o firmă din Craiova, abonată la contractele pentru furnizarea unor astfel de produse la complexul din Dolj. Societatea, denumită Deltastar SRL, a contestat atribuirea contractului de către CET actualului câştigător, însă doar de dragul de a ţine blocată achiziţia. În fapt, firma respectivă a fost un fel de „căpuşă” care, ulterior, subcontracta altor furnizori. Firma a încercat chiar să şi păcălească autoritatea contractantă, aducând un contract făcut „pe genunchi” în urmă cu câteva luni, cu un furnizor de apă plată, ca să-şi sporească punctajul la licitaţie. Mai exact, să adeverească faptul că are capacitatea de a furniza cei câţiva zeci de mii de litri de apă plată. Numai că pe acel contract nu s-au înregistrat niciun fel de tranzacţii comerciale, cu toate că fusese încheiat cu suficient de mult timp în urmă.
Graure a cumpărat de trei ori mai scump decât Burlan, şi de două ori mai puţin, de la acelaşi furnizor!!!
În mod surprinzător, deşi SNLO este mai mare decât producătorul de energie din Turceni, apa plată a fost mai ieftină… sau mai puţină. În cazul Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia, contractul pentru furnizarea de apă plată a avut o valoare de 176.000 de lei, cam la o treime faţă de banii pe care i-a cheltuit Complexul Turceni, pentru acelaşi serviciu. În mod şi mai surprinzător, cantitatea achiziţionată de Complexul Turceni este de 517.000 de litri, în timp ce Societatea Lignitului a cumpărat de la acelaşi furnizor 800.000 de litri. Undeva este, în mod clar, o problemă, pentru că ambele contracte au fost atribuite în aceeaşi zi (!) 25.05.2011 şi, culmea, SNLO a plătit 176.000 de lei pentru 800.000 de litri de apă iar CE Turceni a achitat 310.000 de lei pentru 517.000 de litri de apă. Dacă vreun organ de anchetă se va încumeta să pună nişte întrebări sau dacă, pur şi simplu, va trece pe la Turceni şi va face gargară cu apa plată de la dozatoare, rămâne de văzut. Noi înclinăm spre varianta a doua…
