FESTIVALUL NAŢIONAL DE UMOR ION CĂNĂVOIU – În perioada 24-27 octombrie a.c., la Târgu-Jiu şi Runcu se desfăşoară ediţia a XXI-a a Festivalului Naţional de Umor “Ion Cănăvoiu”. Organizatori: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană “Christian Tell”, Şcoala Populară de Artă, Asociaţia Epigramiştilor din România, Asociaţia Naţională a Caricaturiştilor, Grupul de publicaţii „Flacăra”, Liga Culturală “Fiii Gorjului”, Consiliul local şi Primăria Runcu, Societatea Umoriştilor Gorjeni. Premii se vor acorda pentru: cea mai bună carte de umor a anului (oct. 2012 – oct. 2013); epigramă, fabulă, proză umoristică scurtă, parodie/poezie satirică şi  caricatură/fotografie umoristică. De asemenea, se vor organiza alte manifestări complementare concursului propriu-zis: Salonul naţional de caricatură – ediţia a VIII-a, întâlniri cu epigramiştii gorjeni, recitaluri umoristice, turniruri epigramistice, vernisaje de expoziţii, spectacole, lansări de carte şi reviste, emisiuni radio-tv.
Întâiul capitalist al culturii gorjene a trebuit să se numească Jean Cănăvoiu. Revista postrevoluţionară “Hazul” venind pe piaţă asemeni bucuriei descătuşării din regimul gândacilor roşii. Jean Cănăvoiu a răsturnat astfel curaj tânăr, de scriitor adevărat, peste asfinţitul Căii Victoriei gorjene. Jean Cănăvoiu s-a grăbit să se schimbe, primul, din miel în lup, deşi, pe el mustaţa groasă şi… neconformă până în decembrie’89 îl făcea chiar leopard.
L-am cunoscut pe nea Jean prin intermediul lui Nicolae Diaconu. Cred că am discutat de lemn amar, numai noi doi, şi la vernisajul expoziţiei pictorului Viorel Chirea, pe-atunci coleg… de casă cu mine. Altădată, am stat de vorbă în colţ la Cinema, astăzi Teatrul “Elvira Godeanu”, la tejgheaua pe care ordonase spre vânzare minunata-i revistă de umor. De pe urma căreia, în ceva saci de ani, îşi putea cumpăra maşină, iaht şi avion. Jean  Cănăvoiu a primit – nepermis de repede – doar aripi de înger…
Aş spune că Jean Cănăvoiu a luat de la viaţă cât un dumicat de miere din cuibarul viespilor de la streaşină. Însă semnul prezenţei sale în cultura gorjeană, completat la un colţ de caprifoi cu festivalul de umor ce-i poartă numele, a căpătat aspect de (r)egalitate.
Scriitorul Nicolae Diaconu, într-un articol – “În amintirea poetului”  – din “Jurnalul Poliţiei Gorjene”, nr. 6 – 7/1993, scria aşa de elogios cu privire la nea Jean: „Încă un poet care nu mai este: Ion Cănăvoiu. S-a stins la fel cum a trăit: cu discreţie, gata mereu să se ridice, să plece. A pâlpâit o clipă, ca flacăra dată mică, şi gata. Nu l-au simţit nici podeau, nici uşa, când şi-a luat sufletul şi s-a dus. Revistele literare l-au tratat în moarte ca şi-n viaţă cu nepăsare – atitudine reciprocă, desigur. Doar apa Jaleşului s-a tulburat la Runcu puţin, semn că din lumea aceasta a trecut dincolo o umbră.
Cum se cuvenea, Biblioteca runcană a luat între timp numele poetului: bunul simţ, ca şi veşnicia, s-a născut la sat. Iar prietenii literaţi din capitala Jiului de Sus au înfiinţat o fundaţie şi un premiu: cum ştiu că prin buzunarele poetului a fluierat dintotdeauna vântul, îmi vine greu să cred că i-a trecut vreodată prin gând că o sumă cu şase cifre va fi dispusă cândva în numele său. (…) Ca tuturor oamenilor fără noroc în viaţă, lui Ion Cănăvoiu i-au plăcut la nebunie, în afara dreptului statornic la mustaţă (singurul drept pe care şi l-a asumat şi după 1989!), poezia, pocherul şi paharul (înlocuit adesea cu oala). Într-o vreme în care confraţii de condei se jucau de-a politica şi curajul (başca morala!), bătând din palme şi dând din coate, Ion Cănăvoiu a luat lucrurile în serios, el care avea şi har (şi, prin urmare, dreptul la compromisuri), şi humor (şi, prin urmare, dreptul la băşcălie) şi s-a ars: în 1964, la Cluj, în loc să voteze liniştit exmatricularea unei colege de facultate care avea să devină mai târziu ilustră, a preferat să se excludă din UTC (şi, prin asta, din orice fel de „carieră”, transferându-se, pentru a nu fi exmatriculat de un decan „integru”, la Universitatea din Bucureşti, împreună cu grupul Gheorghe Pituţ, Ion Alexandru şi Ana Blandiana. După ce a gustat din pâinea exilului (în circumstanţele cunoscute), Pituţ s-a întors acasă doar pentru a trece dincolo. Am pus lacrimile de circumstanţă ale acelui ceas pe seama cenzurii comuniste, dar bag de seamă că şi astăzi este mai lesne să te jeleşti ori să te rogi la capul tuturor românilor (incapabili să-şi învingă bicisnicia!) decât să verşi o lacrimă peste amintirea unui om care şi-a ratat viaţa într-o clipă când puterea alege astfel”.
ŞAI ÎN “MOZAICUL”– În revista craioveană de cultură “Mozaicul” am găsit o cronică de specialist la expoziţia prietenului Aurelian Şuţă vernisată în această toamnă la Galeriile U.A.P. din Capitala Olteniei. Autorul textului este cunoscutul grafician şi scriitor SF Viorel Pîrligras, creatorul site-ului de succes http://www.lumiparalele.ro/. “(…)Deşi succesul nu l-a ocolit – scrie Viorel Pîrligras -, ŞAI a fost  înţelept şi s-a ferit de caricatura de presă, mult prea efemeră, dedicându-se cu trup şi suflet graficii satirice de şevalet sau picturale. Expoziţia a oferit craiovenilor mai multe cicluri tematice, dezvăluind mecanismul analitic al artistului de a-şi concepe opera. Citatele despre iubire, semnate de nume ilustre, sunt delicios illustrate de artist care găseşte în jocul inimii alte interpretări textuale. Aici, efectul umoristic este creat de contrastul dintre text şi imagine. Ciclul doctorilor este creat în latura minimalistă a exprimării grafice – ilustraţii în alb-negru, cu accente de roşu –, care conferă un dramatism aparte temei, un alt contrast, de această dată între idee şi imagine. Nici poliţiştii nu sunt ocoliţi de ŞAI, câteva lucrări atacând mai degrabă dificultăţile sistemului decât „isteţimea” lor proverbialã. În fine, ciclul melcilor este poate cel mai savuros (şi mai pictural) din întreaga expoziţie, exerciţiile pe tema dată exprimând într-un fel subtil multe din mentalităţile românilor. Expoziţia este completată cu câteva portrete-şarjă, dintre care se remarcă cel al patronului spiritual al artiştilor gorjeni – Brâncuşi, încununând opera celui care se autointitulează „un artist printre poliţişti şi un poliţist printre artişti”.
TABĂRA DE SCULPTURĂ – La Peştişani, între 6 – 13 octombrie, s-a desfăşurat Tabăra de sculptură “ACASĂ LA BRÂNCUŞI”, cu participarea artiştilor plastici: Ana-Maria Năgară (Iaşi), Kolumban-Antal Jozsef  (Harghita), Decebal Crăciun, Florin Hutium şi Ilie Alexandru (din Târgu Jiu) şi Ivan Kancev (Bulgaria). Ideea organizării taberei a aparţinut omului de afaceri Vasile Brâncuşi, propietarul Pensiunii “Casa Brâncuşi” din localitate, ctitorită de fratele Jean-Ion Brâncuşi, prea devreme trecutul la cele veşnice. La această prima ediţie, materialul de lucru a fost un stejar aproape secular ce s-a împărţit sculptorilor ca să fie transformat în pasăre, fluture, arcă ş.a.