”PAŞAPORT PENTRU ZILE DE CEREMONIE” – A apărut la Editura BRUMAR cartea de versuri – având titlul menţionat – a scriitorului Cristian George Brebenel. Cu poeme de la începutul anilor ’80 până aproape de zilele noastre: „Printre ele sunt multe poezii din anii de groază ai deceniului ’80 – ’90 (de pildă, Erau atâtea ierni şi Poem de Crăciun).” Ori, gorjeanul nostru ce tocmai şi-a lipit, nu ştim din ce motive, un A la nume, este autorul altor două cărţi valoroase:  “Despre Fiinţă”, studiu de ontologie, apărut în primăvara anului 1998 la editura “Crater”- Bucureşti, şi romanul „Guvernământul General al Genezei” – cu subtitlul „Prea îndelung tratat de panică şi patetism exorcizat benign sub formă de roman”, apărut în mai 2003, cu ocazia Târgului de carte „Bookarest”, la Editura „Cartea Românească”. Iată ce scria importantul critic Vasile Spiridon despre romanul cu 666(!) de pagini, într-un articol din revista „Convorbiri Literare”: „Reuşita scriere (…) constituie încă o mărturie ficţională despre evenimentele grave şi dureroase, despre „erorile”, abuzurile şi victimele din perioada comunismului. Din păcate, de la apariţia ei şi până acum, a fost nemeritat de puţin comentată în presa noastră literară.” Iar cu “Paşaport…” Cristian George Brebenel se încearcă pe sine în poeme scrise ca pentru crivăţul ce face şi desface o furtună de trăiri majore. Având un motto din Max Blecher – “În inutilitatea aceasta care mă înconjoară şi sub cerul acesta pe veci blestemat umblu încă şi azi” – cartea îl poartă pe consecventul cititor de poezie în dimensiunea altor arhipelaguri: “Exersând starea de nefericire/ e ca şi când aş aluneca din turnul unei catedrale/ spre smârcul placid al oraşului/ peste care s-au aşezat norii,/ e ca şi când aş străpunge cu sensibila mea epidermă/ magnetismul ipocrit al rugilor ce se silesc să urce spre cer,/ gustul indiferent al celor adunaţi spre rugăciune,/ mincinoasa messă a celor dispuşi să-şi trăiască clipele/ înmuiate în durerea altora” – Exersând starea de nefericire. “Tenebrius”, “Carne pe carne” şi “Vitrina cu umbre” sunt capitolele sub care au fost adunate 66 de poeme şi încă, la final “Şapte poeme de stare despre Brâncuși”, din care citez “Prolog”-ul: “Zilele dinainte de ceremonie/ se desfăşurau în sine,/ Sinea erau ele./ Monade părăginite într-un ou./ Şi astfel s-au conjugat/ primele verbe ale logosului./ Erau pâraie de lumină/ în sinea zilelor acelea;/ Luceferi, lună, soare, stele,/ veneau din viitor./ O slobozenie de mituri/ se întrema la şcoala haosului./ Doar sinea stătea perfectă,/ cioplită din volume de gânduri.” Mărturie angajării înaltei poezii, cartea de-acum generează şi confirmă dacă mai era nevoie, marile cuprinderi intelectuale ale lui Cristian George Brebenel, marcate de-altfel şi prin elegantul format cu ilustraţii de Albrecht Durer.

*”ARHITECTURA ESTE SCULPTURA LOCUITĂ” – Afirmaţia aparţine lui Constantin Brâncuşi şi am (re)găsit-o pe pliantul arh. Pasăre Alexandra Cristina, pus la dispoziţie celor interesaţi în cadrul expoziţiei – Salon de toamnă-iarnă al arhitecţilor din Gorj – ce a avut vernisajul joi, 22 noiembrie, la orele 18, în organizarea Ordinului Arhitecţilor la galeriile de Artă din Târgu-Jiu. În acest fel am revăzut şi eu pe machetă proiectul Centrului Cultural Târgu-Jiu,  elaborat “având în minte figuri epocale, remarcabile şi în căutarea unor modele autohtone de succes, mi-am întors privirea către oraşul natal, unde îl lăsasem pe Brâncuşi” – cum mărturiseşte Alexandra Pasăre. Cu siguranţă, nu s-au găsit doi care să aibă vreme de ceea ce a propus tânăra de la Gorj. Amintesc însă că importantul arhitect al lumii de azi, Dorin Ştefan, i-a acordat proiectului respectiv o notă mare şi, cu siguranţă, un cec scris pe-o foiţă de aur pentru o carieră cum alţii doar visează… Mai spunea hobiţeanul nostru: “Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut – dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.” Iar Alexandra Cristina Pasăre propune aici, la Târgu-Jiu, un parc sculptural intermediar, având multe spaţii verzi şi accente minerale deosebite.

*DOCUMENTELE RUŞINII! –  În două numere anterioare am prezentat  documentele de început ale ruşinii noastre, prin care Radu Varia era pur şi simplu implorat să ia în stăpânire Ansamblul Calea Eroilor de la Târgu-Jiu, dându-se în acest fel liber demontării Coloanei fără sfârşit. Astăzi, prezentăm finalul articolului semnat de scriitorul Nicolae Diaconu şi publicat în revista „Brâncuşi”, anul II, nr.3 – 4, iarna 1996, pag. 24 – 27, la timpul respectiv: „III.Ion Sanda, mâna dreaptă a brâncuşiologului prezidenţial, Radu Varia, cel care ţine cu străşnicie de 300 de zile cheile împărăţiei sale de la Târgu-Jiu. Sau cum e turcul şi pistolul – Comandoul oficial românesc poposit la Târgu-Jiu în februarie 1996 şi alcătuit din: Ion Iliescu, preşedintele României, senatorul Vasile Văcaru, ministrul culturii Viorel Mărgineanu şi nelipsitul brâncuşiolog prezidenţial Radu Varia, primiţi patriotic cu pâine şi sare de şefii locali: primarul Victor Murea, preşedintele Consiliului Judeţean Ştefan Popescu Bejat, prefectul Gheorghe Caralicea Mărculescu, precum şi un număr greu de precizat de alte personalităţi locale s-au aşezat la masa tovărăşească de lucru şi au hotărât: 1.Demontarea Coloanei fără sfârşit şi anularea, prin această „operă” a valorii morale şi materiale a unui obiect de patrimoniu imobil în valoare de 3 bilioane lei. 2.Desfiinţarea  Complexului Cultural „C.Brâncuşi” din Târgu-Jiu, în chiar ziua în care se împlineau 120 de ani de la naşterea hobiţeanului, manieră tipic bolşevică de recunoştinţă faţă de un geniu românesc. 3.Destituirea ilegală din funcţia de consilier şef al Inspectoratului pentru Cultură Gorj, a lui Nicolae Diaconu şi ungerea în funcţie a lui Ion Sanda, omul de bază al domnilor directori din Ministerul Culturii, Stelian Cârstean şi Traian Miricioiu, în ciuda celor vreo şase-şapte dosare penale reprezentând fraude şi prejudicii aduse de acesta în anii 1991 – 1994 bugetului Inspectoratului pentru Cultură al cărui consilier şef fusese şi pentru care ministrul Marin Sorescu îl destituise din funcţie în luna iulie 1994. În  paranteză, ca să încheiem cu Ion Iliescu căci nu merită atâta atenţie, aş putea spune, de la distanţa unui secol de istorie, că a intrat în istoria României prin incendierea Bibliotecii Universitare de la Bucureşti şi a ieşit din aceeaşi istorie prin dărâmarea Coloanei fără Sfârşit. Nici predecesorul său, Nicolae Ceauşescu n-a reuşit aşa ceva, cu diferenţa că acesta din urmă a mai şi construit. Pocherul oficial la acest nivel pe barba lui Brâncuşi avea nevoie la Târgu-Jiu de o mână moartă. Şi au găsit-o: Ion Sanda. Ce importanţă avea că la dosarele anterioare, plimbate ani de zile între Parchet şi Curtea de Conturi, se va mai adăuga între timp unul. Era normal, nu-i aşa, ca într-o funcţie de ordonator principal de credite să fie instalat unul care dovedise că ştie ce-i banul public, un impostor cu acte în regulă, care putea astfel să-şi dovedească încă o dată utilitatea patriotă. În definitiv, Ion Sanda nu-i decât mâna cu care se scarpină Radu Varia când îl mănâncă pielea. Aşa cereau directivele de partid, iar Radu Varia avea nevoie la Târgu-Jiu de un  brâncuşiolog pe măsura lui.”

*INTERVIU HORIA MUNTENUŞ – În publicaţia „Gazeta de Cluj” se poate citi un interviu acordat de prietenul nostru Horia Muntenuş lui Liviu Man. Pentru cei de la Gorj ce mimează doar că sunt preocupaţi de starea operelor realizate de Constantin Brâncuşi, redăm: „O singură publicaţie luptă pentru reabilitarea Operei, ”Gorjnews”, dar parcă fără şansă în faţa iresponsabilităţii masive, a şmecheriilor bulibăseşti şi a obrăzniciei de neimaginat pe care administraţia locală le manifestă. Nici nu se poate închipui cât tupeu de fanarioţi proşti îşi face de cap pe holurile primăriei locale. Monumentul de la Târgu-Jiu e într-o situaţie gravă iar mancurtizaţii tupeişti îşi bat joc, în continuare, de Brâncuşi.”