*TEATRUL DRAMATIC ELVIRA GODEANU TARGU-JIU – PROGRAMUL DE SPECTACOLE AL LUNII IANUARIE 2012:

-Miercuri – 18, ora 20 – “BIGAMUL” de Ray Cooney, regia Cristian Ioan (cu casa închisă);

-Joi – 19, ora 18 – “BIGAMUL” de Ray Cooney, regia Cristian Ioan (cu casa închisă);

-Luni – 23, ora 19 – „O ZI DE VARĂ” de Slavomir Mrozek, regia Muriel Manea (cu casa închisă);

-Marţi – 24, ora 20 – „O ZI DE VARĂ” de Slavomir Mrozek, regia Muriel Manea (cu casa închisă);

-Miercuri – 25, ora 18 – „O SCRISOARE PIERDUTĂ”, de I.L. Caragiale, regia Marian Negrescu (cu casa închisă);

-Joi – 26, ora 17 – “BALTAGUL” dupa Mihail Sadoveanu, regia Nicu Ursu (cu casa închisă);

-Luni – 30, ora 20 – “TITANIC VALS” de Tudor Muşatescu, regia Nicu Ursu (cu casa închisă);

-Marţi – 31, ora 17 – “TITANIC VALS” de Tudor Muşatescu, regia Nicu Ursu (cu casa închisă).

Lesne se poate observa că în această a doua jumătate de ianuarie a.c., toate spectacolele se joacă doar cu casa închisă. Totodată suntem informaţi că numărul abonamentelor a depăşit 1.500, anunţându-se, şi din această perspectivă, încă un an de excepţie, mai ceva ca la Bucuresti. Iată şi motto-ul găsit de noi pe site-ul performantei instituţii de cultură gorjene:  “Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească” – Federico Garcia Lorca.

***

DIN ANII ’50, ÎNCĂ O TENTATIVĂ DE DISTRUGERE A COLOANEI INFINITULUI! – Aflu, cu spaimă, de pe blogul http://targujiupovestileorasului.blogspot.com –  realizat în cadrul proiectului „Poveştile Oraşului„, pe care Biblioteca Judeţeană „Christian Tell” Gorj l-a câştigat la Concursul de Participare Comunitară, finanţat de Fundaţia IREX, dintr-o relatare a domnului Nicolae Bîzu: „O întâmplare hazlie (!) de pe vremea (în anii ’50, n.n.) în care eram director la fosta întreprindere de locuinţe şi localuri, cu sediul într-o clădire de pe locul Hotelului „Europa” de astăzi. Am primit atunci ordin de la fostul preşedinte (probabil al Consiliului Local de partid – n.n.), Virgiliu Ioan, să demolez Coloana Infinitului şi troiţa din faţa Casei Memoriale „Ecaterina Teodoroiu”. Am început să execut şi să duc la îndeplinire dispoziţia preşedintelui.  Am luat o maşină cu care m-am dus la Vădeni, am desfăcut troiţa din soclul de ciment, am pus-o în maşină, am dus-o la sediu şi am ascuns-o într-un garaj. De asemenea, am procedat la fel şi la Coloana Infinitului, ducându-mă cu oameni ca să săpăm în jur şi să slăbim fundaţia care era foarte solidă, ca după-aceea s-o împrejmuim (!) cu nişte cabluri şi s-o tragem jos cu tractorul. După patru zile, preşedintele mi-a telefonat, spunându-mi să încetez demolarea de la Coloana Infinitului. Am executat ordinul pentru că aşa a primit şi dumnealui ordin de la Bucureşti. În ceea ce priveşte troiţa de la Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu”, mi s-a dat ordin să să o pun la loc. L-am pus puţin pe jar, spunându-i că am ars-o, executând ordinul dumnealui. A început să se vaite şi să spună că l-am nenorocit, pentru că peste 2 – 3 zile urmează să vină cineva de la Bucureşti în control şi trebuie să găsească troiţa (…).”

***

*CADOUL – Expoziţia de artă plastică vernisată în luna decembrie la Galeriile Municipale de Artă Târgu-Jiu, din strada Traian, nr. 27, sub genericul menţionat, aduce lucrări semnate de: Diana Ciurea, Decebal Crăciun, Marin Colţan, Constantin Dobriţescu, Luminiţa Dragomir, Mihaela Galenski, Marius Geamănu, Florin Gheorghiu, Iliana Gheorghiu, Florin Hutium, Daria Ionescu, Florin Isuf, Armandt Landt, Gheorghe Mitroi, Valer Neag, Gheorghe Plăveţi, Cristina Ploscariu, Lucica Popescu, Dan Semenescu, Daniel Şerban, Mihai Ţopescu. Organizatorii, U.A.P.R. Asociaţia Gorj a Artiştilor Profesionişti din Domeniul Artelor Vizuale, Universitatea „Constantin Brâncuşi”  F.A.M.T.D.A.C.F., Centrul de Cercetări Ştiinţifice pentru Activităţi Motrice, Medicale şi Artistice, au dorit, de sărbători, să le ofere locuitorilor oraşului Târgu-Jiu o bucurie. Cei ce şi-o doresc, o găsesc încă, desigur poleită!

***

*CLIPA – Magazinul actualităţii româneşti – director fondator Dinu Săraru, editor Fundaţia Culturală pentru Civilizaţie Rurală «Nişte Ţărani», are următorul motto: «Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acum dospit cumsecade» – Ion Luca Caragiale. În numărul lunii decembrie 2011, Mădălina Conţu scrie, într-o pagină, despre sculptorul gorjean «Paul  I. Popescu – 18 Pietre în dialog cu Brâncuşi »: “Primul aspect pe care vreau să îl evidenţiez este faptul că discutăm arta unui sculptor care trăieşte şi lucrează la Târgu Jiu, oraşul care poartă încă amprenta lăsată de opera lui Constantin Brâncuşi, omniprezentă, vie şi imposibil de uitat graţie prezenţei ansamblului creat de acesta între 1935 şi 1938 în memoria eroilor din primul război mondial, complex alcătuit din Poarta Sărutului, Masa Tăcerii şi Coloana Infinitului. Aceasta a fost şi provocarea care mi-a născut curiozitatea de a vedea această expoziţie, întrebându-mă cum poate trăi şi crea un sculptor în oraşul lui Brâncuşi, cu opera acestuia acolo, regăsind curajul de a dialoga cu ea într-un mod pozitiv şi creativ? Însuşi Brâncuşi spunea în urma părăsirii atelierului lui Rodin că „la umbra marilor copaci nu poate creşte nimic”, influenţa acestora fiind colosală. Sintagma poate fi aplicată şi în cazul oraşului Târgu Jiu care nu a mai atras sculptori de la Brâncuşi încoace dar asta nu înseamnă că terenul e arid.  Revenind la expoziţie, la opera şi la poziţia lui Paul Popescu vis-à-vis de modernul Brâncuşi, atitudinea acestuia este una de dialog: în contradictoriu la un moment dat, dar creativ în final, întrucât porneşte de la un aspect al operei lui Brâncuşi pe care îl critică şi apoi îl dezvoltă şi îl nuanţează. Astfel, creaţia lui Brâncuşi nu îl copleşeşte, nu îl inhibă considerând că mai departe de ea nu se poate merge, ci, din contră, îl stimulează, Paul Popescu considerând că anumite aspecte pot fi dezvoltate şi nuanţate într-o altă direcţie.”

***

*LEPTURARIU – De 15 ianuarie, fiind semn de Eminescu, sunt cu El dulce (dar) şi amar pentru faptul că în municipiul Târgu-Jiu nu s-a realizat, în timp, un bust ambiental al Poetului Naţional. Avem doar o frântură de stradă care se sfârşeşte într-o covrigărie. Pe Bădia Mihai unii încă îl socotesc înaintea Poeziei!