*LA BÂLCIURILE DIN GORJ – Paradoxal, cam în fiecare an, la 15 august fix, mă încumet să iau şi eu la rost drumul Tismanei, către tradiţionalul bâlci, dat mai în deal şi-n pădure. Mă duc să mă simt ca “La Moşi”! Numai că socoteala lui nenea Iancu de-acasă nu iese, mă dă peste cap bine şi lasă în mine un gust nepotrivit, de vărsătură verde. Mă întreb ca tot omu’, şi aş vrea să-mi răspundă cineva, unde s-au ascuns meşteşugarii locului, unde-s torcăresele şi cusătoresele de straiuri populare, iconarii, lumânărarii, lăutarii cobzari, ţambalagiii, olarii şi dăogarii, găzarii, şmecherii precupeţi de ace, brice şi carice? Au fost înlocuiţi – de ce? – cu nişte… pistriţi ce gestionează grămezi de gunoaie din haine vechi, împuţite cu detergent prost. Iată, s-au încruntat plaiurile, s-a uscat iarba şi s-au întristat copacii de atâta mizerie, mizerie şi iarăşi mizerie! De ani buni, toate sărbătorile populare organizate în judeţul Gorj s-au transformat în pieţe doldora cu zdrenţele Occidentului, promovând agresiv maneaua şi comerţul cu bălegar. – Criză teribilă şi minte… puţină, monşer!

*DOR DE VICTOR BARBU – Poetul gorjean Victor Barbu chiar a existat! Atât de real, încât în două din cărţile sale – «Trecerea Rubiconului» şi «Noapte din abundenţă» – s-a mărturisit pe sine: «Pe partea unde se zărea multă lumină/ se reînnoptează. Vinovaţi că Dumnezeu absentează/ suntem toţi dar numai unii plătesc/ cu vârstele lor.» Aflat cândva pe pământ, suferind până la durere, uitare şi frustrare, VB s-a conceput în cele mai ciudate ipostaze. Uneori i-a fost model de atelier maestrului Corneliu Baba, alteori… Însă a avut dintotdeauna poruncă de la îngeri ca să scrie doar pe aripi albe. Puţini fiind dispuşi să slujească poezia asemenea lui: «Mă tem de hiperbole/ pentru că într-una din ele/ din lipsă de lumină/ speranţa se preface din înger păzitor/ într-o caracatiţă ce aşteaptă în hinterland/ clipa când clepsidra golită de ore/ nu mă va mai proteja. Mă tem de hiperbolă/ cum se teme zăpada de lupii flămânzi.» De ce, oare, de acolo, din cer, încă nu ne sunt aduse veşti pe săturate?
*TÂRGU-CĂRBUNEŞTI – SIMPLE (POVE)ŞTIRI – O mişcare ciudată, tare ciudată la Primăria din localitatea chemată  cândva Petreştii de Sus, azi Târgu-Cărbuneşti. Şi mă refer la ceea ce presa judeţeană a relatat vis-a-vis de atribuirea numelui tatălui primarului actual, Mihai Viorel Mazilu, unui corp de clădire din cadrul Şcolii Generale “George Uscătescu”. În context, pe de-o parte, punem aici câteva repere: născut în 1919, la Creţeşti-Gorj, sat arondat astăzi oraşului, George Uscătescu, cărturarul profesor la Universitatea din Madrid, a fost o personalitate de primă strălucire a culturii europene. Iată câteva titluri de cărţi: Tempo de Ulises, 1963, Aventura de la libertad, 1967, Erasmo, 1969, Supervivencia de la literatura y el arte, 1972, Cultura y vanguardia, 1974, Structura de la imagination, 1976, Brancusi y el arte del siglo, 1976, Thanatos, 1970, Daramat Ilion, 1972, Melc sideral, 1974, Memoria pădurii, 1977, Millenarium, 1980. De asemenea, s-a remarcat şi ca un distins poet: „Curba încovoiată a măslinilor/ Şerpuiesc drumul şi valea, solară învăluire./ Tremură lumina în amurg, în crepuscul de ape/ Fagure portocaliu, cordovă împovărată de miresme./ Medina az Zahara, dărâmat Luxor al iubirii/ timpul s-a oprit aici în popasul luminii/ Coroană superbă aurind nevăzute oseminte/ Să mergem din nou  la întâlnirea supremă/ Magic reînnoită sub cerul măslinilor.” – Thanatos. De cealaltă parte, găsim doar iubirea de părinte a primarelui. Al cărui tată, un simplu profesor de localitatea uitată între dealuri, în situaţia creată, poate, l-ar fi tras de mustaţă şi i-ar fi dat vreo două fiului peste palme cu nuiaua…