*TARAFURI ŞI LĂUTARI DIN GORJ – Două CD-uri de excepţie cu muzica lăutarilor din Gorj au fost produse de curând – cu echitabile contribuţii financiare – de Şcoala Populară de Artă Târgu-Jiu şi Fundaţia Alexandru Tzigara Samurcaş din Bucureşti. În catalogul colecţiei ETHNOPONIE discurile sunt înregistrate la poziţiile 21şi 22, iar dintr-o notă aflăm că în anul 2005 primele 10 au fost distinse cu unul din premiile Coup de coeur ale Academiei Charles de Cros. Tarafuri gorjeneşti (sur)prinse:  Cristian Geacu Cătăroiu din Tismana, Dumitru Ciucurescu din Târgu-Logreşti, Nicolae Ciulei din Brădiceni, Constantin şi Dumitru Piţigoi din Târgu-Cărbuneşti, Marian Argint, Florian Enoiu, Haralambie Muscurici, Ion Argint şi Nicu Zlătaru din Pârău de Pripor. Unul dintre cântece este «Gogin din Buduhala», în forma autentică, din care reţinem câteva versuri: «Gogine copiii tăi/ Ăia mici şi beregoi/ De se urcă pe bordei/ Şi mănâncă dragavei/ A-nverzit maţele-n ei (…)» Totodată, realizatorii colecţiei aduc mulţumiri profesorului Viorel Gârbaciu, directorul instituţiei gorjene amintite, pentru implicarea entuziastă în proiect. Într-adevăr, bună-bună treabă!

*A X-A EDIŢIE A TABEREI INTERNAŢIONALE DE SCULPTURĂ «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» – S-a deschis la începutul acestei luni la Târgu-Jiu cu participarea unor sculptori profesionişti din Bulgaria, Egipt, Elveţia şi România, respectiv: Paul Popescu, Răzvan Nicolae Mincu, Vasile Soponariu, Eugen Bârzu, Sergiu Sălişte, Emil Bachivsky, Omar Toussoun, Ilie Berindei. Cu bucureşteanul Răzvan Nicolae Mincu – născut în anul 1955, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, totodată poet cu o forţă deosebită – ne-am regăsit de asemenea şi pe alte… sărbători. Iată un poem, doar unul!, din «K3 – Maşina de citit gânduri» apărută la Editura «Vinea»: «În încăperea unde locuiesc/ Tatăl umezeşte deşertul inimii mele/ Fiul îmi repară tiparul cu o unealtă de lemn/ pasarea îmi face un semn   îmi spune ceva cu voce omenească/ pe tablă se rostogolesc zaruri de flacără/ peste lanţul ceresc de lucruri simple// mâinile mele sunt aripi şi peste cămaşa mea de pene/ a coborât din înalt o pădure de mesteceni// este o zi obişnuită de marţi/ o mie de ani de blândeţe/ aşterne cerul peste arbori» – Tată şi Fiu. Răzvan Nicolae Mincu s-a format în anii ‘80 în preajma Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. Acum scrie o poezie minunată – ca pentru îngeri!

*LUNGA VARĂ FIEBINTE – A cuprins şi vernisajul în sălile Muzeului Judeţean Gorj a unei expoziţii a pictorului Eugen Tăutu. Am fost de faţă – participarea selectă, călăuză profesorul Ion Mocioi. Cu siguranţă artistul român şi francez totodată – aflat la apogeul creaţiei sale – reprezintă ceva în arta acestui mileniu. Am ascultat şi am privit. Ulterior am realizat un interviu cu maestrul. Eugen Tăutu spune despre Eminescu atât cât să îşi asigure respirăriri plastice şi poetice importante. El însuşi pare desprins din (i)realitatea imediată şi păstrează în sine conştiinţa naţională – cât de mult! ET poate fi chiar mândru de ceea ce realizează.