Definitorie pentru orice naţie este identitatea naţională. Miezul identităţii naţionale este constituit din elementele de identitate culturală. Dintre acestea, patrimoniul cultural naţional are o importanţă covârşitoare. În toate ţările sănătoase la minte şi la trup, prezervarea şi conservarea elementelor de patrimoniu cultural constituie o prioritate. Nu şi la noi. Alăturat puteţi vedea stadiul în care se află „Casa Ioana I. Popescu”, din Copăcioasa, care datează de la începutul secolului XX.

Iată ce spun autorităţile şi specialiştii:
„M-am interesat şi eu pentru că aş fi vrut să o cumpărăm , dar bugetul nu ne permite. În plus, noi, ca administraţie locală, nu putem face prea multe pentru că proprietatea e sfântă. Am avut chiar un caz când o astfel de casă monument s-a dărâmat de tot şi nu am putut face nimic, deoarece nu ai voie să te legi de proprietatea omului. Am discutat problema şi nu putem să investim fonduri în ceva ce nu este al nostru”. Primarul comunei Scoarţa, Aurelian Cotârlău
„Potrivit legii, proprietarul are obligaţia de a întreţine acest imobil monument istoric. Totodată, trebuie să întocmească şi documentaţia pentru a obţine fondurile existente în cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, în limita bugetului disponibil la nivel naţional. Noi putem interveni atâta timp cât proprietarul este de acord, dar tot timpul ne lovim de lipsa fondurilor. Am putea să-i tragem de mânecă şi să dăm nişte amenzi, dar, practic, le facem rău, pentru că sunt oameni care nu-şi pot permite să întreţină acest monument. Din punctul meu de vedere, legislaţia ar trebui schimbată. Ar putea să doneze casa, dar nu toţi sunt de acord. Proprietarul hotărăşte, iar în cazul de la Copăcioasa, proprietar este o persoană fizică”. Pompiliu Ciolacu jr, director Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional
„Responsabilitatea îi revine exclusiv proprietarului, potrivit legii. Am încercat noi cândva să o cumpărăm, prin Ordinul Arhitecţilor, dar aparţinătorii sunt prin Bucureşti şi nu e reglată situaţia din punct de vedere al proprietăţii. Prin lege, administraţiile locale pot naţionaliza casele monument istoric, dacă proprietarul nu se ocupă de ele, dar vă daţi seama unde s-ar ajunge?! N-au nicio şansă. Sunt mii în România în situaţia asta. Soluţia este că nici legea nu este pusă la punct. Din punct de vedere al restaurării, dacă există finanţare, n-ar fi nicio problemă. Şiţa e foarte scumpă, costă sute de milioane, fără batere, numai materialul. După aceea începe materialul lemnos, şi acolo te îndoaie”. Iulian Cămui, arhitect