„Jurnalul Naţional” continuă investigaţia referitoare la cazul minorului Constantin Velcev, dispărut la 23 iulie a.c. din Rânca şi găsit mort de un localnic la 16 august a.c., lângă albia unui pârâu, la circa 8 km de vila unde fusese cazat.
Conform materialului publicat în ediţia de astăzi, INML a finalizat expertizarea cadavrului minorului, concluzionând că acesta a decedat încă din prima noapte de după dispariţie, din cauza „şocului hipotermic”.
„Jurnalul Naţional” îşi exprimă scepticismul faţă de justeţea concluziei INML şi susţine că verdictul a fost emis în pripă, de un specialist – prof. Viorel Panaitescu – ce s-a aflat mai mult în concediu în această perioadă. „Şocul hipotermic”, ca şi cauză a decesului, era singura care îl exonera pe coordonatorul acţiunilor de căutare, Viorel Salvador Caragea, şeful IPJ Gorj, pentru nerespectarea procedurilor interne specifice a căror aplicare ar fi crescut şansele de a avea un alt deznodământ. Deşi exista un elicopter diponibil, l-a solicitat abia a treia zi. Plus că minorul a fost găsit într-un loc în care, conform documentelor raportate ierarhic, se scotocise de către oamenii legii. Haos şi bulibăşeală.
Concluzia INML este contestată nu numai de specialişti în domeniu, de talia prof. dr Vladimir Beliş, şi a prof. dr Gheorghe Alexandrescu, ci şi de Administraţia Naţională de Meteorologie, care a emis un comunicat oficial conform căruia în noaptea în care copilaşul, potrivit şefului IPJ şi autorului expertizei, a murit de frig, în zona Rânca s-a înregistrat o temperatură minimă de 13,9 grade Celsius. Cu alte cuvinte, persoane responsabile din instituţii publice fundamentale plătite de la bugetul de stat susţin fără să clipească faptul că se poate muri de frig la 13,9 grade Celsius. Am înţeles, să trăiţi, domn comandant, permiteţi să raportez: dacă ordonaţi dumneavoastră, la 13,9 grade Celsius îngheaţă şi apa, să trăiţi.
Ca urmare, Jurnalul Naţional cere oficial Ministerului de Interne declanşarea unei anchete interne pentru a stabili:
„1) dacă au fost respectate, în cazul de la Rânca, procedurile interne privind modul de acţiune al poliţiei în cazurile copiilor dispăruţi;
2) dacă s-au făcut căutări în zona pârâului Dâlbanu, zonă în care a fost găsit ulterior copilul. Cine a făcut aceste căutări şi de ce copilul nu a fost găsit acolo, având în vedere rezultatul expertizei, care arată că băieţelul ar fi murit de frig, în prima noapte?
3) care sunt motivele pentru care coordonatorul căutărilor, comisarul-şef Salvador Caragea, nu a solicitat de la minister elicopter cu termoviziune în primele 24 de ore de la dispariţie?
4) cum au fost organizate operaţiunile de căutare în noaptea de 23/24 iulie, cine a coordonat în acea noapte Centrul de Monitorizare şi cine – Punctul de Comandă?
5) la ce interval de timp de la primirea sesizării dispariţiei prin 112 s-a deplasat inspectorul-şef Salvador Caragea la faţa locului, în Rânca?
6) cum a realizat şeful Centrului de Monitorizare, „Evaluarea acţiunilor pentru rezolvarea cazului”, raport care trebuie efectuat, conform procedurilor interne, în timpul operaţiunilor de căutare a minorului dispărut.”
Ce va urma? Este simplu. Doi – trei specialişti din corpul de control al ministrului de interne, de preferinţă gorjeni la origine sau cu rude şi/sau afaceri în Gorj, vor veni în control, într-o zi de vineri, spre sfârşitul programului, să mai schimbe aerul de Bucureşti şi să deguste un păstrăv afumat pregătit la Tismana, în crenguţe de brad. Totul împănat cu ceva folclor local, din secţiunea tinere speranţe, cu liceul abia teminat. Duminică, înainte să plece spre Bucureşti cu telescoapele lăsate, vor stabili, de comun acord cu inspectorul şef, că, oricum, băieţelul suferea de o boală incurabilă şi că, prin modul profesionist, nu-i aşa, de conducere a căutărilor a fost scutit de chinuri groaznice.
Mai dificil va fi de explicat şi de acoperit cum, din pornirea de a-şi demonstra loialitatea faţă de oamenii politici care l-au uns în funcţie, a inventat un furt astronomic de 2,5 milioane de tone de cărbune, fără să se gândească în cât timp putea fi produsă această cantitate, cine putea finanţa costurile de producţie, dacă existau capacităţi de stocare a 2,5 milioane de tone de cărbune, dacă CFR-ul se încumeta să transporte, la negru, câte 4 navete de cărbune pe zi, timp de un an, fără documente de însoţire şi toate cele, cine şi de ce a fost interesat să cumpere 2,5 milioane de tone de cărbune neînregistrat în documente, cine şi de ce a cumpărat, mai departe, energia electrică produsă din 2,5 milioane de tone de cărbune neînregistrat. Ca să îşi disimuleze partizanatul politic, a chemat pe firul scurt nişte băieţi din IGPR, care au descins la Gorj cu unica misiune de a fi de acord cu specialiştii locali. Apoi, destul de abil, i-a pus pe omologii de la Garda Financiară să facă nişte calcule matematice după grila pe care le-a băgat-o sub nas şi, cum a primit raportul, l-a şi făcut scăpat în presă. Destul de dificil de dibuit filiera, foarte complicat pentru Liviu Chiţiba, noul şef al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă. Deşi lucrurile sunt evidente, nu are pe cine informa, într-un sistem în care totul este putred şi în care a-ţi face datoria echivalează cu a-ţi bătea cuie în talpă.