Astă-primăvară, când Florin Cârciumaru l-a scos pe poartă-afară pe Sorin Lory Buliga, să se ducă în lumea albă, să nu se mai ştie de el, nu mi-a trecut prin minte că ne va găsi anul nou fără director la Direcţia Municipală de Cultură „Constantin Brâncuşi”. Cele întâmplate între timp ar fi comice dacă nu ar fi tragice şi sinistre.

Pe scurt, situaţia s-ar putea rezuma asa: Primăria Târgu Jiu are o mândreţe de fată de măritat, al bătrân, primaru’, vrea neapărat s-o mărite dupe unu’ de-acia, din sat, dar  nici unul dintre pretendenţi, nici măcar ăl de-i picase cu tronc primarului, nu s-a calificat ca ginere, drept pentru care aceiaşi pretendenţi, din acelaşi sat, urmează să fie căutaţi din nou la dinţi, în cadrul unui nou concurs, de alţi stomatologi mai îngăduitori . În povestea asta, pe ultimul loc şi neluate de nimeni în calcul sunt mândreţea de fată şi nevoile ei autentice. Primaru’ ştie una şi bună, că trebuie să scape de ruşinea de a ţâne fată mare nemăritată pe bătătură.
Ansamblul Sculptural „Calea Eroilor” are nevoie urgentă de un manager veritabil, specialist în marketing cultural turistic, care să aşeze în vitrină creaţia fundamentală a lui Brâncuşi şi să împlinească vocaţia Târgu Jiului de oraş cultural şi de pol turistic. Până astăzi s-au făcut tot felul de experimente, giuvaerul lăsat nouă de Brâncuşi fiind dat pe mâna unor fierari – betonişti cu pretenţii de bijutieri – hermeneuţi.

Gornistul a cântat numai pe strada mare

Pentru că primarul a pus gornistul să anunţe concursul numai pe strada mare şi numai în oraşul nostru, în competiţie s-au prezentat tot felul de arătării care au fost notate după chipul şi asemănarea lor. A măi  mare notă a fost patru, nepunându-l la socoteală pe Andrei Novac, care s-a împotmolit la 6,8, cu douăzeci de sutimi înaintea scaunului de director. Părerea mea: nu îl cunosc foarte bine, dar pare altă specie. Nu poate să stea, ca străbunii lui, în genunchi.  E mobilat cu tot ce-i trebuie, e sincer, dedicat, tânăr şi puternic, nedispus la compromisuri, capabil să aşeze trenul pe linie şi să-l facă să meargă, apt să se înconjoare de specialişti. La ce bun, din moment ce primarul nu-i dă fata, şi pace?

Cel mai ridicol şi sinistru

Cel mai ridicol şi sinistru în toată istoria din urmă continuă să fie Ovidiu Popescu, care a luat-o la vale şi -deşi mulţi dintre noi i-am întins o mână – el s-a tot dus, consecvent, fiind aproape de hăul în care va fi un ins oarecare şi atât.  E greu de crezut că Ovidiu Popescu, notat cu 3,80, îşi doreşte atât de mult postul cu pricina încât a ajuns ca, în emisiunea proprie de la GORJ TV, să-şi pună tot felul de întrebări de unul singur, ca în armată, sfârşind prin a se jura în faţa camerelor de luat vederi şi a mii de telespectatori, pe o Biblie deschisă la Evanghelia după Ioan, că nu dânsul semnează cu pseudonimul Mihail Firan seria de editoriale anti-PSD (adică anti – tata-socru) din cotidianul local „Pandurul”. Pot să confirm că nu Ovidiu e Mihail Firan. Însă, dacă el ar scrie acele editoriale, am fi înţeles mai uşor – fiind mai ocupat – de ce s-a apucat de proiectul managerial în ultima zi şi de ce l-a depus după expirarea termenului legal.

Trei ziarişti, şi ăia fugiţi…

Tragică şi sinistră a fost şi conferinţa de presă organizată de Andrei Novac şi Dan Mircea Cipariu în faţa Primăriei Târgu Jiu, la care au venit doar trei ziarişti, şi ăia fugiţi înainte să bage şefii lor de samă.

Argumentul suprem: „ar veni la 8 fix la servici”

În dimineaţa zilei de miercuri, 17 noiembrie a.c., într-un cotidian local pe care nici pensionarii nu-l mai citesc cu plăcere, ca altădată, semn că nici „Gorjeanul” nu mai e ce-a fost, aflai de un alt pretendent la mâna fetei, autorul tocmit să-i facă lipeala cu primarul jurându-se, la rându-i, că dacă l-ar numi pe el ar ajunge negreşit la ora 8 fix la program, în fiece dimineaţă. Prin urmare, alte calităţi sunt absolut de prisos.

Nu vreau teren, nu vreau ANL…

Depăşind această înlănţuire de situaţii tragice şi sinistre, îl rog încă o dată pe primarul Florin Cârciumaru să dea voie gornistului să anunţe concursul nu numai pe strada a mare şi nu numai în oraşul nost’, poate aşa nu mai concurează toate arătăriile şi nu mai lăsăm iar giuvaerul în grija fierarilor – betonişti.