Miercuri se decidea soarta guvernului Boc, bătălia se anunţa pe muchie de cuţit, cei mai mulţi aveau să învingă şi senatorul Ion Ruşet încă nu îşi alesese tabăra. A fost momentul cel mai prielnic pentru ca Vasile Blaga, Gheorghe Falcă, Sulfina Barbu, Marin Condescu, Ion Ruşet, Liviu Andrei, Doru Filip şi alţii să extirpe creierul PDL Gorj, Ionel Manţog, fără a anticipa că, în absenţa lui, matahala va rămâne tâmpă, cu ochii tulburi şi areactivă, ca o păpuşă gonflabilă, numai bună de siluit de către PSD.
După alegerile prezidenţiale, văzând cum Gorjul o luase rău de tot la vale, mi-am spus că cea mai bună soluţie pentru judeţ ar fi un Ionel Manţog ca prim-secretar. Un Manţog intransigent, dedicat judeţului şi celor mulţi. Un astfel de demers, din câte ştiu, nu şi l-a propus nimeni. De altfel, am priceput repede, apoi, că nu este realizabil, nu atât pentru că Manţog nu avea toate datele necesare postului, cât pentru că situaţia nu permitea apariţia unui Nicolae Mischie îndreptat către popor.
Întâi au apărut trădările în organizaţia centrală. După ce în vinerea dinaintea turului doi al prezidenţialelor , comandantul IPJ Gorj a ordonat să se facă circa 300 de dosare penale (!) unor membri PDL, la câteva săptămâni distanţă l-a motivat substanţial, prin intermediari, pe Vasile Blaga şi a devenit omul lui în zonă. Implicit, firmele pesediste au primit verde să continue să fure din alimentări cu apă şi drumuri. În paralel, gura lumii spune că a încercat să se împiedice şi să-i cadă în genunchi lui Manţog, dar, consecvent cu el însuşi, acesta i-a întors spatele, îngreţoşat de fandarea lui Caragea.
Apoi, Liviu Andrei, prefectul cu tricou roşu pe sub cămaşa portocalie, interesat doar să iasă cât mai câştigat financiar din tot felul de combinaţii, în dispreţul interesului public, la fel ca în mandatul de inspector şcolar general, mereu călător între Arad şi Bucureşti, pentru a săpa la temelia aripii Manţog din PDL Gorj. M-a oripilat nonşalanţa cu care a spus public că nu e nicio problemă în scandalurile alimentărilor cu apă cercetate de DNA. În plus, lipsa personală de substanţă e fără precedent la vârful Prefecturii Gorj.
Marin Condescu a aşteptat foarte răbdător să i se ivească pe solunar momentul favorabil capturării peştelui cel mare – PDL Gorj. Să alunge plictiseala, şi-a continuat combinaţiile în minerit şi energie, cu Daniel Burlan volante între el şi Manţog.
Dinspre PSD, îndeosebi Ion Călinoiu, tovarăş de conjunctură cu Victor Ponta, a căutat să-şi pună un om potrivit la PDL Gorj, aşa încât să fie bine pentru toţi, o apă şi-un pământ.
În echipa lui Ionel Manţog, multe nume, puţine personalităţi. Plus că partidul nu a ieşit cu nimeni nou în faţă, cu excepţia lui Dan Vâlceanu, acest lord englez apt oricând să-l bată pe Cârciumaru într-o confruntare electorală pe bune, organizată din timp, ca la carte. Mai degrabă lider totalitar decât unul democratic, risipit pe drumuri între Târgu Jiu, Turceni şi Bucureşti, Manţog nu a dezvoltat în PDL Gorj climatul benefic formării şi exprimării unor lideri politici. A filtrat aproape toate deciziile, nu atât pentru că nu a avut cui delega puterea de decizie, cât pentru că nu prea mai are încredere în nimeni. Aşa s-a ajuns ca organizaţia municipală să fie ca şi inexistentă, ca şi cele de tineret. Purtător de cuvânt, la fel, ioc. Şi, cel mai dureros, opoziţie minimă faţă de golăniile făcute prin judeţ de PSD în drumuri şi alimentări cu apă. Din afară se vede clar o separare a teritoriilor în care vânează fiecare, PDL-ul ajudecându-şi mineritul şi energia. Legat de acest ultim aspect, continuăm să fim fruntaşi – cotizanţi la bugetul consolidat al statului, iar în Gorj se întorc pe mai departe firimituri. Zonele defavorizate sunt ţinuturi ale disperării, în care lipseşte orice alternativă. Toată lumea aşteaptă înfiinţarea ELECTRA, ca pe un făt nenăscut după 20 de luni de sarcină, deşi nu s-ar schimba aproape nimic. Cu fiecare zi politicienii se îndepărtează de popor şi, din păcate, media îi urmează. Presa locală este plină de vorbe despre alte vorbe. Despre ce se întâmplă, despre realitate nu scrie mai nimeni.
Nu l-am înţeles pe Ionel Manţog când l-a ales pe Gheorghe Mitescu ca inspector şcolar general adjunct, în defavoarea Cameliei Bibere, singura care încercase să urnească înspre bine şi legalitate învăţământul gorjean. Apoi, în locul lui Manţog l-aş fi luat de gât pe Berceanu cu prima ocazie, dacă aş fi făcut naveta zilnic pe drumul ungurilor, între Târgu Jiu şi Rovinari.
Pe Ion Ruşeţ nu am avut ocazia să îl cunosc, senatorul fiind foarte zgârcit cu ieşirile sale publice. Ca toată lumea, ştiam că el şi Manţog nu se înghit, că e apropiat de Marin Condescu şi de lideri PSD ca Toni Mihail Greblă. În urmă cu câteva luni, am fost surprins să constat calitatea unor interpelări depuse către diverşi miniştri, o parte dintre ele având la bază investigaţiile GORJNEWS făcute la Schela şi Turcineşti. Din păcate, Ruşeţ nu a manifestat consecvenţă în monitorizarea evoluţiei acelor fărădelegi şi în sancţionarea complicităţii unor instituţii ale statului de drept. Cu Ruşeţ ca preşedinte la PDL Gorj, peisajul politic judeţean tinde să devină monocolor, adică roşu aprins. Lucrul acesta nu poate fi decât malefic. De fapt, pentru Ruşeţ există două căi: să conducă PDL Gorj cu pesediştii din judeţ, dirijaţi de Marin Condescu, garant al alianţei politicienilor asupriţi împotriva poporului asupritor, sau să conducă PDL Gorj cu trădătorii din echipa lui Manţog. E greu de spus acum ce se va întâmpla.
Luni, după extirparea creierului, deputatul Cosmin Popescu a spus că nu comentează deciziile conducerii centrale a partidului. Apoi şi el, şi deputatul Severus Militaru, au început să prindă glas, protestând că fostul antrenor principal şi atacant central al PDL Gorj, Ionel Manţog, nu figurează acum nici în lotul lărgit. Mă surprinde lejeritatea şi viteza cu care Popescu şi Militaru, mâna dreaptă şi mâna stângă ale lui Manţog până duminică seara, au acceptat să se înroleze ca prim-vicepreşedinţi, de-a stânga şi de-a dreapta lui Ion Ruşeţ. Mai mult, l-am auzit pe Popescu declarând că vor porni toţi trei să pună organizaţiile locale la punct. Unii îşi schimbă stăpânii într-o manieră cel puţin ciudată, fără cine ştie ce zvârcoliri interioare.
Hoară mi se pare o invenţie nefericită şi atât. Un rând jumate şi un intertitlu despre el sunt deja delict silvic.
În tot ce va urma în PDL Gorj, principalul atu, dar şi marele handicap al lui Ionel Manţog constă în faptul că ştie şi înţelege cu cinci minute înaintea celorlaţi ce urmează să se întâmple.