Or fi vremuri şi întâmplări tulburi în România, dar măcar în unităţile de stat cu cele mai severe şi stricte reguli – mă refer aici la penitenciare – era de aşteptat să se păstreze cel puţin o aparenţă a legalităţii şi normalităţii. Nici pomeneală! GORJNEWS continuă dezvăluirea ilegalităţilor care se produc dincolo de zidurile foarte groase ale Penitenciarului de pe Bulevardul Constantin Brâncuşi, asezonate cu sârmă ghimpată electrificată şi gardieni plătiţi regeşte, mult peste jandarmi, poliţişti şi militari.
De unde vine puterea directorilor de penitenciare
Paradoxal, averea medie a deţinuţilor o depăşeşte cu mult pe cea a oamenilor liberi. Cine îşi imaginează puşcăriile ca fiind pline de sărăntoci, se înşeală. Mare parte din deţinuţi sunt persoane bogate şi foarte influente. Ce se întâmplă înăuntru depinde de ce se întâmplă afară, şi invers. Puterea celor care conduc Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) şi a directorilor de puşcării este inimaginabilă, ca şi presiunile la care sunt supuşi. Cadrul legislativ şi regulamentele interne le permit un comportament aproape discreţionar faţă de deţinuţi. În pixul unui comandant de penitenciar stau eliberările condiţionate, reducerile de pedepse, permisiile, învoirile, scoaterea la muncă a deţinuţilor (aducătoare de venituri şi reduceri de pedepse). Comandanţii de penitenciare decid destinaţia veniturilor şi a produselor rezultate în gospodăriile proprii, controlul legalităţii traseului lor lipsind aproape cu desăvârşire. Tot ei prepară licitaţiile pentru tot felul de investiţii, în aşa fel încât să fie câştigate de firmele agreate.
De regulă, majoritatea directorilor de penitenciare nu sunt altceva decât nişte aspiratoare de bani şi bunuri colectate din teritoriu, care, în parte, ajung la conducerea ANP şi deasupra acesteia, la vârful Ministerului Justiţiei. Pentru ca toate acestea să meargă ca unse, în funcţiile cheie sunt selectate cadre de nădejde, pe care sistemul să se poată baza. De foarte mulţi ani, la conducerile penitenciarelor din România sunt rotiţi aceiaşi oameni. Orice ilegalităţi ar comite, directorii de penitenciare din România nu dau socoteală nimănui. De ce? Pentru că, în argoul deţinuţilor, sunt donatori, şi donaţiile îi exonerează de orice urmă de vinovăţie în raport cu fărădelegile trecute, prezente şi viitoare.
Constantin Bălă, traseu profesional nebun
Traseul profesional al actualului comandant al Penitenciarului Târgu Jiu, comisarul Constantin Bălă, este halucinant şi dovedeşte că îm împricinatul este un element-cheie al sistemului. Cu toate că managerierea eficientă a unui penitenciar nu este posibilă fără continuitate pe funcţie şi într-o unitate anume, din 2004 până în prezent Constantin Bălă a beneficiat de o serie incredibilă de detaşări şi împuterniciri la conducerea unor penitenciare. Astfel, la 2 decembrie 2004, Bălă Constantin face un salt uriaş, din funcţia de locţiitor şef tură fiind împuternicit de două ori, succesiv, câte şase luni, ca director al Penitenciarului pentru Minori şi Tineri (PMT) Craiova.
După o inexplicabilă pauză de peste 6 luni, la 19 iunie 2006 este reîmputernicit, pentru încă o jumătate de an, director la PMT Craiova. Rămâne în funcţie doar patru din cele şase luni (!) şi, la 20 octombrie 2006, este detaşat la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, pentru a îndeplini funcţia de director. La expirarea mandatului, este retrogradat comandant de secţie pentru alte şase luni, după care, aproximativ un an, nu ocupă nicio funcţie de conducere.
La 16 iunie 2008 este detaşat la Penitenciarul Târgu Jiu şi împuternicit ca director. Îi acordă permisie deţinutului Roman Constantin, ce figura în documentele interne ca bolnav psihic. Roman uită să se mai întoarcă în penitenciar, fiind prins după mult timp în studioul OTV, unde venise pentru a se sinucide în direct (!). Această măreaţă înfăptuire a lui Constantin Bălă a dus la scurtarea mandatului său de director la Penitenciarul Târgu Jiu, întrerupt în cea de-a patruzeci şi opta zi. În loc să fie sancţionat, este transferat la PMT Craiova şi împuternicit ca director, de două ori, succesiv, câte trei luni, începând cu data de 04 august 2008. În această perioadă îl eliberează temporar pe Constantin Gorbunov, îl pierde în libertate până în februarie 2009, când deţinutul apare la toate canalele de televiziune centrale ca principal suspect într-un dublu asasinat. Ca urmare, nu i se prelungeşte împuternicirea în postul de director şi, începând cu 2 februarie 2009, nu mai îndeplineşte nicio funcţie de conducere.
La 15 mai 2009 este împuternicit pentru trei luni şef serviciu la PMT Craiova. După încă două luni de pauză în ale conducerii, la 15 octombrie 2009 este din nou împuternicit ca şef serviciu la PMT Craiova, pentru 60 de zile. Rămâne în funcţie doar 17 zile (!), pentru că, începând cu 1 noiembrie 2009 este împuternicit pentru trei luni ca director de producţie la PMT Craiova. Cu cinci zile înainte să-i expire mandatul, la 27 ianuarie 2010, este împuternicit director la Penitenciarul Târgu Jiu. La 24 aprilie 2010, primeşte alte trei luni de directorat. La expirarea lor, conducerea ANP îl uită, astfel că Bălă rămâne cinci zile suspendat în neant, până la 01 august 2010, când primeşte încă o împuternicire ca director la Penitenciarul Târgu Jiu.
Donator de excepţie, împuternicit pe viaţă
Acum e timpul să ne facem semnul crucii şi să spunem că, în managementul conducerii, împuternicirea constituie o excepţie la care se apelează în situaţii de … excepţie. Or, tocmai am văzut că evoluţia profesională a lui Constantin Bălă din 2004 până în prezent a reprezentat o înşiruire de situaţii … excepţionale, în strânsă legătură cu calitatea sa de … donator şi de membru de seamă al sistemului. Dacă penitenciarele din România nu ar fi măcinate, la nivel administrativ, de corupţie, trafic de influenţă şi tot felul de ilegalităţi, Bălă ar fi ajuns cel mult să susţină concurs pentru un post de director la un penitenciar şi să fie definitivat într-o funcţie. Aşa, aţi văzut, a fost mutat dintr-un loc în altul, peste tot unde sistemul a avut nevoie de el.
Conform Legii 293/2004, „împuternicirea pe funcţie se poate face pentru o perioadă de maximum şase luni şi se poate prelungi cu încă şase luni”. Cum împuternicirile lui Bălă au debutat în 2004 şi nu s-au sfârşit nici acum, e limpede în ce situaţie ne aflăm.
Medicul şef Alina Ştirbu a expirat la datorie
Cazul lui Constantin Bălă nu e singular. Pentru că e foarte bine pus la punct, sistemul despre care vorbeam îşi verifică permanent oamenii. Aşa se face că, în momentul de faţă, la Penitenciarul Târgu Jiu există un pluton întreg de cadre detaşate din alte unităţi şi împuternicite în funcţii de conducere. Care este misiunea principală a fiecăruia? Să slujească sistemul, să-i verifice pe ceilalţi şi să semnaleze ierarhic orice ieşire în decor. Astfel, în perioada 01 februarie – 01 august 2010, comisarul Boitor Dorinel a fost detaşat de la Penitenciarul Satu Mare şi împuternicit director al Serviciului Siguranţa Deţinerii la Penitenciarul Târgu Jiu. Deşi la 01 august 2010 i-a expirat detaşarea şi împuternicirea ca medic şef la Penitenciarul Târgu Jiu, comisarul Alina Ştirbu lucrează tot aici, tot ca medic şef! Alte cadre provenite din alte unităţi şi împuternicite în funcţii de conducere sunt subcomisar Daniel Lăzăroiu şi subcomisr Octavian Pop.
Spor de dor de-acasă şi inimă rea
Fiecare dintre aceste detaşări costă enorm, întrucât, pe lângă salariile obişnuite, se plătesc chirii pentru locuinţele cadrelor, în cuantum de până la 50 la sută din soldă, transportul către localitatea de domiciliu, o indemnizaţie zilnică de detaşare, spor de dor de-acasă, inimă rea şi multe altele.
Când mănânci usturoi, miroşi a usturoi. Când un personaj precum Constantin Bălă face slalom de la un penitenciar şi o împuternicire la alta, timp de şase ani, este limpede că la nivelul ANP tumorile s-au generalizat. Din păcate, în România, de paznicii deţinuţilor nu se ocupă nimeni.
Vom reveni.
