Nu mai am nicio îndoială: dacă nu toţi, foarte mulţi dintre cei care decid astăzi, la Târgu Jiu, soarta Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor” sunt iresponsabili.
1. Primarul Florin Cârciumaru. Subinginer de întreprindere la bază, calificat ulterior, la grămadă, ca doctor inginer, nu are nici capabilităţi înnăscute, nici dobândite pentru a conştientiza că patronează manelist, din anul 2000, oraşul lui Brâncuşi. Pe harta turistică a României, Târgu Jiul e trecut cu litere foarte mici. Oraşul s-a manelizat şi umplut de betoane şi buticuri anapoda, împotriva Axei Brâncuşi. Primarul a fost capabil să îndatoreze oraşul – pe câţi ani nu spune nimeni, secret de stat – 300 miliarde de lei vechi, pentru a-i transforma centrul, ce taie perpendicular Calea Sacră a Artei Moderne, într-o hidoşenie greu de descris. Dacă până deunăzi îl puteai simţi pe Brâncuşi la Târgu Jiu respirând, de când Cârciumaru a dat centrul pe mâna unui arhitect căruia îi plouă rău de tot în mansardă, Constandin se sufocă şi s-ar da dus de-aici în orice altă parte.
Deşi e obligat prin Legea 422/2001 să asigure paza şi protecţia Ansamblului, Cârciumaru n-are nicio treabă şi îl doare fix în cot. Masa, Scaunele şi Poarta sunt păzite cu totul şi cu totul formal. Primarul le-a dat în grija poliţiei comunitare, un serviciu public manageriat atât de dezastruos, încât comunitarii au ajuns să se păzească pe ei înşişi, fiind scoşi de pe piaţa reală de firmele private. Astăzi, poliţia comunitară a colonelului Ion Tudor a ajuns o gaşcă în slujba primarului, alcătuită din băieţi buni la toate. Comunitarii care ar trebui să păzească sculpturile din piatră, ori sunt reduşi mintal, ori nu s-a milit nimeni de ei să le povestească ce păzesc ei acolo, ce sunt pietrele alea de se pupă oamenii când trec pe sub ele.
Ca să vă lămuriţi că tonul articolului este totuşi blând, vă poftesc să degustaţi priveliştea surprinsă ieri, în parcul central, şi care se repetă în fiecare zi, de ani şi ani, cu efectele dezastruoase de rigoare, detaliate mai la vale. Un retardat ce cântărea bine peste un qintal (pentru to’arăşu’ doftor Cârciumaru, care este şi nu i-a plăcut cartea, de mic, special: un qintal înseamnă 100 de kile), stătea cu curu pe unul din Scaune.
Ceva mai încolo, un comunitar combina la o comunitară, şi pe amândoi – fără a fi primari – îi durea la fel de tare în cot de Scaunul ce se fărâmiţa sub curul namilei, în câmpul lor vizual. Din când în când, comunitaru’ trăgea cu ochiul, areactiv, spre un cavaler care încălecase Masa Tăcerii şi domnişoara cu flanelă roşie.
Pentru că destui se vor grăbi să spună că cele două fotografii sunt făcute la interval de cel puţin un an şi potrivite manipulatoriu, vă mai arăt una, cu toţi actorii la locurile lor.
Câteva zeci de minute, cât m-am învârtit prin zonă, poliţiştii comunitari nu s-au sinchisit de retardat. Dacă aş fi în locul lui Ion Tudor, mi-ar fi ruşine să ies în lume cel puţin un an de zile după demonstraţia asta.
De ce mai e iresponsabil Cârciumaru? Pentru că în loc să creeze o structură care să monitorizeze şi să managerieze, în respect faţă de Brâncuşi şi în interesul oraşului, Ansamblul, finanţează din bani publici Centrul Brâncuşi, o struţo-cămilă, un fel de apă de mare îndulcită, condusă de un pretins hermeneut care, pe alocuri, nu conlucrează ca lumea albă nici cu sine însuşi, motiv pentru care se califică, detaşat, pe locul doi.
2. Sorin Lory Buliga, fost geolog la o sondă, numit de primar şef peste Brâncuşi, doar pentru că i s-a părut lui Cârciumaru că n-are mai multă minte decât el şi, prin urmare, pot colabora. Personajul e unul grotesc, iar funcţia de director al Centrului de Cultură şi Artă Constantin Brâncuşi funcţionează, în cazul lui, ca un reflector cu telescop. Omul nu face nici promovarea, nici monitorizarea, nici managerierea Ansamblului. S-a scris mult în ultimul timp despre vitejiile lui, fără a-i fi epuizate, motiv pentru care Cârciumaru l-a scăpat din braţe şi îi caută înlocuitor. Pentru că în Primărie n-are cine să-i spună, îl anunţ că, teoretic, România funcţionează pe bază de legi şi că una dintre ele spune că înlocuitorul lui Buliga trebuie desemnat prin concurs naţional de proiecte de management, deschis nu doar membrilor PSD. Şi încă ceva: nimeni nu va face mult mai mult decât Buliga dacă nu aşează, întâi, Centrul Brâncuşi în matca lui firească: monitorizarea, promovarea şi managerierea Ansamblului, cu obiective şi strategii clare, pe termen scurt şi mediu, personal calificat şi buget pe măsură.
Revenind la Buliga, cel care şi-a completat impostura obţinând, recent, de la UAP titlul de sculptor, fără a fi ţinut o daltă în mână vreodată, ce voi scrie în continuare are conotaţii penale. În 2003, când s-a finalizat restaurarea operelor din piatră, firma veneţiană executantă a lăsat Centrului Brâncuşi o documentaţie complexă care cuprindea operaţiunile de monitorizare, întreţinere şi conservare ce trebuiau efectuate periodic la Poartă, Masă şi Scaune. Iresponsabil, Buliga nici măcar nu a monitorizat operele, ani în şir. Recent, s-a făcut de râs, la Radio Târgu Jiu, dovedind că nu are habar de traumele suferite de operele din piatră, lăsate de izbelişte, în grija unor comunitari care nu ştiu ce păzesc. De ascultat cele două înregistrări audio cu preacuviosul Buliga, disponibile aici.
Mi-am făcut timp şi am cercetat stadiul actual de degradare a pietrei. Dezastrul, probat de fotografiile de mai jos, depăşeşte cele mai sumbre aşteptări. Un Scaun este proaspăt avariat, Buliga habar n-are şi minte, public, că operele se prezintă la fel ca după restaurarea din 2003. Halucinant, un alt Scaun este proaspăt tencuit, la bază, foarte grosier, rudimentar, deşi orice intervenţie se face cu aprobarea Ministerului Culturii şi doar de către personal specializat. Fotografiile de mai jos, proaspete, sunt proba indubitabilă a iresponsabilităţii lui Cârciumaru şi Buliga.
– Scaun proaspăt avariat
– Scaun prospăt tencuit (!), la bază
Domnule primar, să cumpăraţi tăcerea ziariştilor cu ANL-uri, terenuri şi sejururi în străinătate, pe bani publici, şi a patronilor lor cu licitaţii acordate pe sub mână nu mai ajută la nimic. Recent, de aici a pornit o campanie purtată pe bloguri şi, bucuraţi-vă!, deşi nu v-aţi ales vicepreşedinte la PSD, tot vă ştie, de-acum, toată ţara. Întâmplător, am găsit istorisită aici aventura unui turist prin oraşul administrat de dumneavoastră, poate veţi pricepe că nu se mai poate aşa.
Referitor la starea gravă în care se află operele din piatră am informat Ministerul Culturii şi aştept poziţia oficială. Totodată, fotografiile de mai sus au ajuns şi în Italia, la specialiştii firmei Lithos SNC, care au restaurat în 2003 operele din piatră (în baza unui împrumut de la Banca Mondială) şi nu este exclus să emită un protest internaţional.
Poliţia inspectorului – şef Viorel Salvador Caragea (subordonat primarului şi pe vremea când Cârciumaru era subinginer) nu are cum stabili responsabilităţi penale în speţa de mai sus, fiind foarte ocupată cu monitorizarea unei reţele internaţionale de hoţi de găini.