Ovidiu Popescu fotografiază fiecare dintre animalele politice care visează să conducă, de săptămâna viitoare, PSD-ul, potrivindu-şi ca fundal menajeria de circ din care candidaţii abia se zăresc…

Românii au un cântec: “Când am bani şi o duc bine, toată lumea-i neam cu mine, când n-am bani şi o duc rău, nici ce-i neam, nu-i neamul meu!”… Aceasta e senzaţia pe care o lasă găştile din PSD, în lupta pentru putere. Disputa dintre grupurile de influenţă nu este bazată nici pe dorinţa mistuitoare de a reforma un partid a cărui curbă gaussiană suferă de mult la curbură, nici pe aspiraţiile de a reformula partidul pentru o opoziţie sănătoasă, părând mai degrabă o luptă între hiene.
Scandalurile – că polemici nu se pot numi – au în background personaje scoase parcă dintr-o menajerie de circ.
Un Vanghelie, ale cărui succese hilare i-au creat senzaţia că se poate lua chiar în serios ca politician, aici greşeala aparţinând, de fapt, celor care au deschis cutia vanghelioanelor crezând că pot doar folosi Mareanul, şi încercând, în zadar, acum, să-i pună capacul la loc.
Un Miron Mitrea, pufăindu-şi candidatura pe jumătate retrasă, ca un tigru, pe sub mustăţi, şi adulmecând în continuare jugulara lui Geoană.
Un Victor Ponta, căruia prea-desele apariţii televizate i-au crescut un pic strălucirea şi luminozitatea, dar i-au mai tăiat din culoare, pierderea alegerilor putând să-l ducă undeva în zona gri, unde să joace în continuare rolul tânărului reformator naiv…

Un Mircea Geoană, despre care gurile rele spun că i-ar fi răspuns lui Băsescu, mult prea obedient, “Da-mpărate!”, dând cinstea pe ruşinea crăiţarilor…
Un Cristian Diaconescu, rămas Făt Frumos din lacrimă de intelectual, care-şi provoacă cu naivitate zmeii din partid la trântă – că-i mai dreaptă, dar uită să-i caute de paloşele ascunse-n surtuce, şi are toate şansele s-o sfârşească precum Toma Alimoş…
De partea cealaltă, Ion Iliescu a anunţat şi el că se retrage din toate funcţiile de preşedinte de onoare pe care le deţine. Dacă şi tataia – fondator al partidului spală putina, înseamnă că e lată rău… Dacă n-a plecat când a pierdut în faţa lui Geoană, înseamnă că aceia care ar putea lua puterea în PSD sunt incomensurabili faţă de prostănac, şi pentru ei nu mai sunt calificative.
Rămânând vacant postul de guru, Adrian Năstase ar putea fi acum promovat din vicepreşedinte de onoare în onorat-şef, mai ales că renunţă şi el englezeşte la candidatură.
Rămân în cursa pentru şefia partidului nişte domni, pe cât de mulţi, pe atât de consecvenţi, cărora nu le e uşor să recunoască un adevăr de necontestat: cu toată ştampila comunisto-kaghebistă şi cu toate matrapazlâcurile, Ion Iliescu şi Adrian Năstase au ştiut să conducă partidul, chiar în vremurile de tristă amintire când era la putere.
Privind la viitorul partidului, ne vine să declamăm în iambi sociali-democraţi: “iară voi, voi, epigonii…”