UNESCO a conchis că nu se mai poate reveni cu o nouă candidatură a Ansamblului Brâncuși pe Lista Patrimoniului Mondial, întrucât nu este cunoscut, nu formează un tot unitar, suferă la capitolul autenticitate și nu este o operă de geniu, în integralitatea sa.
Aceste concluzii au fost favorizate de modul extrem de amatoristic în care a statul român a susținut candidatura a ceea ce obișnuiam să numim drept capodopera sculpturii moderne.

 Autoritățile mint că nu știu nimic, deși au aflat încă din ianuarie a.c.

Reunit, recent, la Bonn, în Germania, Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO a respins într-o manieră cât se poate de BRUTALĂ înscrierea Ansamblului Brâncuși în Lista patrimoniului mondial. Atât autoritățile guvernamentale cât și cele din Târgu Jiu nu au prezentat absolut niciun detaliu referitor la acest eșec, mințind că nu dețin niciun document oficial care să expliciteze decizia UNESCO. În realitate, evaluarea forului mondial este cât se poate de publică și disponibilă la o simplă căutare pe GOOGLE. Mai mult, Guvernul României a fost informat oficial, în scris, încă din 16 ianuarie a.c. că Ansamblul Brâncuși a picat cu cea mai mică notă posibilă examenul de accedere pe Lista patrimoniului mondial, dar acest eșec a fost SECRETIZAT.
Încă din 2012, Victor Ponta a încercat să confiște ca simboluri electorale personale operele care fac parte din Ansamblul Brâncuși, care au devenit nelipsite de pe afișele sale de promovare electorală. Coloana Infinită și Poarta Sărutului au fost reproduse chiar și pe Arena Națională, la megalomanica lansare a lui Victor Ponta în campania pentru alegerile prezidențiale din 2012. Ca premier și ca deputat de Târgu Jiu, a făcut zeci de declarații publice asumându-și ca principal obiectiv includerea Ansamblului Brâncuși pe Lista patrimoniului mondial. Mai mult, guvernul României a alocat zeci de miliarde de lei vechi ce au fost tocați, sub pretextul elaborării dosarului de admitere și cu tot felul de sindrofii la Târgu Jiu, București și Paris. Din păcate, tipic românesc, misiunea elaborării acelui dosar a fost lăsată în sarcina unor amatori din Institutul Național al Patrimoniului, nefiind cooptată la modul real absolut nicio personalitate culturală, niciunul dintre ambasadorii culturali contemporani. Din echipa de ”specialiști” n-a lipsit nici Iulia Vână, una dintre pasiunile gorjene de tinerețe ale lui Ponta, care a fost impusă de premier ca viceprimar al Târgu Jiului, postură din care s-a remarcat prin coordonarea acțiunii de spălare cu jet de apă sub presiune a Porții Sărutului. Chiar în aceste zile Iulia Vână speră să obțină de la același Victor Ponta un post de conducere într-unul dintre ministere.
Cu totul și cu totul inexplicabil, Florin Cârciumaru, primar al Târgu Jiului în ultimii 15 ani, a mințit public, zilele trecute, că de fapt dosarul de admitere a fost retras înainte de a fi evaluat.
În realitate, experții UNESCO au acordat Ansamblului Brâncuși cea mai mică notă posibilă, nelăsând posibilitatea depunerii unei noi candidaturi în anii următori. Întrucât procedura de evaluare este cât se poate de transparentă, calificativul primit de operele de la Târgu Jiu vor determina în mod cert o scădere a reputației acestora, în plan mondial, precum și diminuarea firească a interesului turiștilor.
Decizia UNESCO are la bază un raport de evaluare detaliat, elaborat de Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor – ICOMOS – organizație de expertiză a UNESCO, înființată prin Convenția Patrimoniului Mondial UNESCO.

Expert UNESCO, pitulat de autoritățile locale

Evaluarea ICOMOS a fost realizată în baza dosarului depus de autoritățile române. Verdictul a fost întregit de o vizită de documentare realizată de un expert UNESCO francez, Christiane Schmuckle-Mollard, în perioada 2 – 6 octombrie 2014, la Târgu Jiu. Chiar și această vizită a fost secretizată de autoritățile guvernamentale și locale, care cel mai probabil au încercat, tipic românește, să-l împacheteze pe expert prin metode specifice. În mediul cultural gorjean nu s-a știut nimic despre această vizită, de care n-a aflat nici măcar presa. Este de intuit că în acest fel autoritățile au sperat că vor putea ascunde traumele succesive produse Ansamblului Brâncuși de nepriceperea și indolența ”specialiștilor” care-l au în grijă.
Cert este că în data de 16 ianuarie a.c., guvernul a fost informat în scris că ICOMOS a respins propunerea de accedere pe lista UNESCO. Acea propunere a fost ratificată în cadrul recentei reuniuni, de la Bonn, a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO.
ICOMOS operează cu patru verdicte posibile: 1. propune înscrierea bunului evaluat pe Lista UNESCO; 2. propune să se aplice din nou, în anii viitori; 3. propune amânarea intrării pe Lista UNESCO, până la remedierea unor neajunsuri; 4. respinge categoric candidatura și propune neînscrierea. Din păcate, atât guvernul cât și autoritățile de la Târgu Jiu ascund faptul că Ansamblul Brâncuși a primit cel mai mic calificativ posibil, unul la care ICOMOS recurge extrem de rar!

Raportul Institutului Național al Patrimoniului, un lung șir de gafe și prostii

Cum a ajuns echipa desemnată de Victor Ponta la o asemenea contraperformanță vom explica în cele ce urmează, în baza documentelor oficiale exsitente pe site-ul UNESCO. În principal, această situație a fost generată de incompetența și obtuzitatea echipei de ”specialiști” care a elaborat dosarul de admitere, ce abundă în tot felul de gafe, denaturări și minimizări ale Ansamblului Brâncuși.
1.În primul rând, s-a ales o denumire super-comunistă pentru bunul propus a fi inclus pe Lista UNESCO: aceea de ”Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu”. Din această sintagmă lipsesc cuvintele cheie atractive. În mod normal, ar fi trebuit inclus fie numele sculptorului, unul de rezonanță mondială, fie măcar formula de ”Calea Eroilor”. Titulatura de Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu nu spune chiar nimic, sună a gol.

Brâncuși, un sculptor oarecare? Poarta Sărutului, o operă austeră?

2.În raportul ICOMOS, în baza dosarului prezentat de autoritățile române, în mod inexplicabil Brâncuși este minimizat la stadiul de ”un influent pionier al sculpturii abstracte”.
3.Atât în engleză cât și în franceză, ICOMOS descrie Poarta Sărutului drept ”un auster portal din travertin”, concluzionând apoi că alături de Masa Tăcerii și Aleea Scaunelor intră în categoria operelor puțin cunoscute și puțin importante.
4.Deși Ansamblul Brâncuși formează un întreg unitar, în ciuda eforturilor administrației locale de a-l fractura prin aberațiile arhitectonice de pe Calea Eroilor, ICOMOS înțelege de la autoritățile române că este vorba de ”două ansambluri independente,, de cinci monumente! De aici, experții UNESCO conchid că au de a face cu o propunere de înscriere în serie, nu a unei singure opere.

Ansamblul Brâncuși, doar un monument funerar, comemorativ

5.Cea mai mare prostie din dosarul de admitere constă în reducerea Ansamblului Brâncuși la stadiul de monument funerar, comemorativ, dedicat memoriei soldaților morți în luptele duse în 1916 pentru apărarea orașului. Această reducere a transformat în plan semiotic opera în una de serie, neinteresantă, lipsită de originalitate și unicitate.
Pentru accederea pe lista UNESCO, autoritățile române trebuia să realizeze o analiză comparativă și să demonstreze că în patrimoniul mondial există deja opere similare. ICOMOS a apreciat că dosarul a ratat acest obiectiv, și că ”specialiștii” români au făcut ”comparații superficiale cu bunuri deja înscrise”. Plecând de la semnificația reductivă de monument funerar, comemorativ propusă prin dosar, ICOMOS arată că ar fi fost agreate comparații cu ”Liberty Memorial”, din Kansas, sau cu ”ANZAC War Memorial”, din Sydney.
6.ICOMOS apreciază că nu s-a probat influența artistică a Ansamblului Brâncuși asupra monumentelor comemorative realizate, ulterior, în lume. Din păcate, prin dosarul de admitere Brâncuși nu a fost prezentat în toată genialitatea, forța și unicitatea lui de filosof în piatră și de întemeietor al sculpturii moderne. Așa cum a fost prezentat, Brâncuși pare unul dintre miile de realizatori de monumente funerare, fără influență asupra artiștilor contemporani sau asupra posterității sale artistice.
7.Expertul UNESCO Christiane Schmuckle-Mollard a descoperit la Târgu Jiu că au avut loc modificări contextuale care afectează autenticitatea și integritatea Ansamblului, ca monument comemorativ. ICOMOS subliniază că autoritățile române nu au putut explica nici științific, nici logic modul de delimitare a zonei de protecție a Căii Eroilor. În fapt, ICOMOS consideră că delimitarea a fost desenată pe baza drepturilor de proprietate actuale, ceea ce nu garantează asigurarea nivelului de protecție necesar axei conceptuale care leagă operele.

Niciun expert în conservare și restaurare, la Centrul Brâncuși

8.ICOMOS a cerut adoptarea unui program pentru ameliorarea capacităților locale în materie de întreținere, conservare arhitecturală și control urbanistic. Din păcate, atât primarul Florin Cârciumaru cât și directorul Centrului Brâncuși, Doru Strâmbulescu, refuză să înțeleagă că este inadmisibil să nu angajeze nici măcar o persoană licențiată în monitorizarea, conservarea și restaurarea operelor de artă. Mai mult, pe Calea Eroilor continuă a se derula lucrări de urbanism fără niciun fel de autorizație, cu acceptul tacit al conducerii Primăriei Târgu Jiu.

Ansamblul Brâncuși nu e operă de geniu

În raportul ICOMOS se afirmă că prin dosarul de admitere nu s-a probat nici măcar caracterul de operă de geniu al Ansamblului Brâncuși, că nici nu poate fi vorba de intrarea în serie a acestor opere pe Lista Patrimoniului Mondial și că rezonabil ar fi fost să se propună doar accederea Coloanei Infinite, ca operă sculpturală monumentală individuală.
Se cuvine, însă, să ne întrebăm dacă Brâncuși ar fi fost de acord să concureze pentru Lista UNESCO doar cu un segment din Ansamblul de la Târgu Jiu, dacă astfel nu s-ar dezechilibra armonia internă a acestei opere unice prin parcursul inițiatic pe care-l creează, începând cu Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și sfârșind la Coloana fără de Sfârșit.
Din păcate, din cauza modului extrem de amatoristic în care a fost susținută cauza înscrierii Ansamblului Brâncuși pe Lista UNESCO, opera fundamentală a artei moderne este acum pe picior de egalitate cu o vacă ce nu s-a vândut la târg pentru că stăpânul ei a fost atât de bâlbâit încât posibilii cumpărători au înțeles că-i stearpă, deși nu e, nu e…
Din păcate, eticheta a fost pusă, de la cel mai înalt nivel, de forul cel mai abilitat, și doare, mai mult decât incompetența ”specialiștilor” din Institutul Național al Patrimoniului. Mai mult chiar decât nesimțirea lui Victor Ponta, care nefăcând nimic timp de peste 10 ani ca deputat de Târgu Jiu, neavând cu ce mărețe fabrici și uzine să se pună pe afișe, a confiscat aceste opere în scop electoral.
Având în vedere implicațiile deosebit de grave ale verdictului dat de UNESCO în privința acestei opere definitorii pentru spiritualitatea românească, Asociația Grupul de Acțiune în Interes Public va solicita inițierea unei anchete parlamentare în legătură cu modul de organizare și de derulare a campaniei de admitere a Ansamblului Brâncuși pe Lista Patrimoniului Mondial.