Pentru că se află pe buza prăpastiei și, în loc de măsuri de prevenire a catastrofei, ”echipa Adrian Gorun” o împinge la vale, ÎN TĂCERE, furând ce se mai poate fura și ștergând urmele ce mai pot fi șterse.
Încercăm, în primul rând, să spargem această tăcere.
De la sfârșitul anului 2005, UCB este condusă de Adrian Gorun și de rectorii și decanii agreați de el. Stadiul actual este cât se poate de alarmant. Asociația Europeană a Universităților a emis un raport catastrofal despre starea UCB. Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior a acordat, cu chiu, cu vai, calificativul de ”Încredere”, doar după ce Ecaterina Andronescu a fost mituită cu titlul de Doctor Honoris Causa. În UCB nesiguranța e mai mare decât pe front. Se lucrează în teroare. Profesorii neagreați sunt ținte vii pentru Gorun și țiitoarele lui din UCB. Trebuie să ai grijă ca Luminiței Popescu să nu i se pară că te-ai uitat neregulamentar  înspre ea. Avem documente năucitoare, care probează modul dement și  profund ilegal în care a fost disponibilizat profesorul Gheorghe Popescu, în momentul în care Luminița Popescu i-a vrut capul pe tavă.
Adrian Gorun a făcut din UCB o chestiune mult prea personală. UCB nu este proprietatea lui, iar corpul profesoral nu trebuie să mai fie condus discreționar și arbitrar. S-a ajuns ca profesorii să fie plătiți cu un leu pe oră, în condițiile în care în 2011 și 2012 Luminița Popescu a încasat peste2 miliarde și 600 de milioane de la UCB! Nu mai punem la socoteală milioanele de euro plătite ca și cofinanțare în proiecte de cercetare, menite doar să satisfacă ifosele de savantă ale ”primei doamne”.
Falimentul programului managerial al lui Adrian Gorun, cu care a eșuat recent și fostul rector Moise Bojincă, este clar pentru toată lumea. Mai puțin pentru Gorun, care prin manevre dincolo de limita legii încearcă să o impună ca rector pe Luminița Popescu, o persoană ce interferează vag cu universitarismul și spiritul lui. Devenirea sa academică s-a sprijinit contondent de diverși masculi universitari, începând cu Giurgiulescu și terminând cu Gorun.
Luminița Popescu a ajuns favorita lui Gorun pentru că s-a priceput cel mai bine să-i alimenteze și să-i dezvolte nebunia. Ce probe pot fi mai edificatoare decât brevetele de inventator în inginerie, obținute de Luminița Popescu pentru Adrian Gorun, sau  nesfârșitul pomelnic de studii și cercetări în inginerie cu care se împăunează același Gorun, turmentat de farmecele toxice ale aceleiași Luminița Popescu?
Probăm, în aceste pagini, că Luminița Popescu este, deja, o plagiatoare recunoscută și atestată de experții în domeniu. Deși avea posibilitatea onorabilă să-și retracteze operele în care a plagiat, nu a făcut-o și, mai mult ca sigur, nu o va face.
Prin acest ziar, ne facem datoria de a sancționa derapaje ale conducerii UCB care depășesc, în multe cazuri,granițele imaginației.
Veți vedea cum Luminița Popescu a ales să-și expună fiica în tot felul de combinații nebune, ce-i pot atrage răspunderea penală.
Aceeași primă doamnă a înșfăcat, cu lăcomie, o falcă foarte consistentă din aberantul Institut Universitar Constantin Brâncuși, prin care se dorește privatizarea UCB și devalizarea patrimonială a acesteia. Nu s-a sfiit să apară, alături de soțul ei oficial, printre membrii fondatori ai fundației, în așa fel încât să beneficieze de două felii la tăierea tortului.
UCB continuă să nu existe în Gorj, specialiștii ei nefiind prezenți în niciun fel în viața cetății. Deși poartă numele lui Brâncuși, nimeni din UCB nu există în momentul de față în cercetarea brâncușiologică sau în dezbaterile legate de gestionarea și punerea în valoare a moștenirii brâncușiene.

Am ales să edităm acest ziar pentru a scrie pe hârtie lucruri grave, care se spun în șoaptă, de teamă, în UCB și în afara ei.
Prin acest demers, compensăm totalul dezinteres al presei locale față de alegerile interne de la UCB, programate strategic într-o perioadă în care atenția publicului larg e focalizată doar pe desemnarea noului președinte al României.
UCB se află, acum, într-un moment cheie, în care alege între a se lăsa devorată de metastazele ce o macină de ani de zile, și între a încerca o altă cale, care în niciun caz nu poate fi mai deraiată și mai nocivă.
Cadrele UCB pot afla din acest ziar cum sunt priviți această instituție și conducătorii ei în plan local, la modul real, și pot identifica, onest, contribuția fiecăruia la această stare de lucruri.
Edităm acest ziar pentru a fi împăcați cu noi înșine și pentru a ne legitima ca neparticipanți la falimentarea și desființarea UCB.