Luminița Popescu, în complicitate cu Adrian Gorun, a înșelat Comisia Europeană și forurile de conducere ale UCB, ale Agenției de Protecția Mediului Gorj și ale Institutului de Cercetări Metalurgice (ICEM) București, să aloce o sumă imensă, de peste un milion de euro, pentru un proiect de cercetare care a eșuat, atât din prostia celor doi COMPLICI – DELAPIDATORI, cât și din cauza lăcomiei lor de nestăvilit, de a-și îndesa în buzunarele personale sute de mii de euro, de la Comisia Europeană și din bugetul de stat. 
În continuare, prezentăm, pas cu pas, cum au reușit Luminița Popescu și Adrian Gorun să cheltuie peste un milion de euro, fără să facă aproape nimic.

Ca să furi un milion de euro trebuie, în primul rând, să te agăți de o cauză nobilă

Pe scurt, Lumița Popescu s-a angajat, prin contractul semnat cu Comisia Europeană, că echipa de proiect va cheltui peste un milion de euro pentru a realiza următoarele activități:
1.Cercetarea cenușei de la termocentrale, a șlamului din forajul petrolier și a zgurilor metalurgice;
2.Crearea unei tehnologii inovative de reciclare a deșeurilor de mai sus, concretizată într-o instalație pilot, capabilă să genereze, prin prelucrarea deșeurilor, materiale de construcții pentru clădiri și drumuri;
3.Promovarea reducerii deșeurilor, a recuperării și reciclării acestora;
4.Promovarea dezvoltării pieței de reciclare a deșeurilor.

În facsimilul de mai sus (Facsimil 1), sunt explicitate mult mai concret o parte dintre obiectivele proiectului de cercetare. NICIUNUL DINTRE ACESTEA NU A FOST REALIZAT!!! Astfel, trebuia făcută o secție pilot în ICEM București, în cadrul căreia să se recicleze deșeurile și să se producă materiale de construcții. Nici gând de așa ceva, pentru că ICEM București s-a retras din proiect imediat ce a debutat, refuzând să-și mai onoreze  partea de contribuție financiară! Există indicii că finanțatorul nici nu a fost înștiințat de dispariția acestei verigi esențiale din consorțiu, întrucât, la momentul actual, pe site-ul Comisiei Europene scrie că ICEM București e partener activ în proiect (Facsimil 2).

Totuși, într-un Buletin Informativ din august 2013, Luminița Popescu recunoaște că din consorțiu dispăruse partenerul cel mai important (Facsimil 3).
Din informațiile noastre, cei de la ICEM București au fugit imediat ce și-au dat seama că Luminița Popescu și Adrian Gorun nu aveau expertiza necesară, și erau chitiți doar pe furat. Grav este că cei de la UCB n-au făcut absolut nimic pentru a găsi un alt partener, un agent industrial mare capabil să creeze acea instalație pilot de prelucrare a deșeurilor.
Potrivit Facsimilului 1, Gorun și Luminița P. trebuiau să prezinte finanțatorilor 50 de tone de materiale de construcții, rezistente la foc, stabile termic și durabile. 50 de tone? Ei n-au făcut nici 50 de grame!!!… La finalizarea proiectului, tehnologia inventată ar fi trebuit să se poată aplica la nivel industrial. Adevărul crud e că s-au cheltuit banii și nu s-a făcut nimic, nici măcar la nivel micro…
Când trebuia finalizat proiectul? La 31 aprilie 2014, cel târziu. Iată ce scria Gorj Exclusiv, la lansarea proiectului, în septembrie 2011: ”Transformarea cenuşii de termocentrală în materiale de construcţii nemaiîntâlnite până acum pe această piaţă, sume de ordinul milioanelor de euro pentru atingerea acestui obiectiv şi încrederea că în maximum 32 de luni, începând cu septembrie 2011, rezultatul va fi pe măsura aşteptărilor. În această „cursă” intră Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu şi alţi trei parteneri, după ce unitatea de învăţământ a câştigat un proiect cofinanţat de Comisia Europeană prin intermediul căruia îşi propune să stabilească noi modalităţi de valorificare a deşeurilor generate de industria energetică. Cenuşa rezultată în urma arderii cărbunelui pentru producerea de energie electrică şi deşeurile petroliere ar putea fi folosite la construirea de clădiri şi chiar de autostrăzi.”

Invocând scuze penibile, UCB a obținut de la Comisia Europeană o prelungire de câteva luni. Așa cum se poate vedea în Facsimilul 2, noul termen limită este 31 decembrie 2014. Cu două luni înainte de expirarea acestuia, nu s-a făcut aproape nimic, deși s-a cheltuit peste un milion de euro!
Cei care se îndoiesc, pot accesa site-ul oficial al proiectului (www.ecowastes.ro). Până de curând, obiectivele postate păreau bâlbâite de o persoană cel puțin retardă (Facsimil 4).

”Tehnologiile inovative” realizate, timp de 3 ani, în acest proiect sunt nule cu desăvârșire, de aceea pe site-ul oficial nu apare nimic la rubrica cu același nume (Facsimil 5).

Tot pe site-ul oficial, ”produsele inovative” rezultate din prelucrarea deșeurilor sunt, la fel, nule (Facsimil 6)!

În această fază, ar fi trebuit făcute publice invențiile. Din păcate, Luminița Popescu ne poate arăta cel mult sacii cu bani care ar fi trebuit cheltuiți într-un cu totul și cu totul alt mod, decât a făcut-o ea și Adrian Gorun. Cofinanțarea cu care a participat UCB a fost uriașă pentru posibilitățile acestei instituții, semi-falimentate chiar de cei doi. Cele câteva sute de mii de euro alocate prin hotărâri ale Senatului condus de Adrian Gorun s-au dus, din păcate, pe apa sâmbetei.
Dar de ce vorbim de Adrian Gorun într-un proiect de cercetare fără nicio legătură cu domeniile sale de competență, filosofia și sociologia? Pentru că Gorun, așa cum am dovedit în multe alte rânduri, s-a insinuat în majoritatea cercetărilor pe inginerie, încasând sume exorbitante fără să facă nimic. Inițial, a fost chiar directorul acestui proiect, de peste un milion de euro, așa cum singur a precizat într-una dintre nenumăratele versiuni ale CV-ului său (Facsimil 7).

După ce și-a dat seama că din acest proiect se fură mai mult decât  se putea fura, Gorun s-a auto-retrogradat, de frica pușcăriei, ca expert științific, rectificându-și CV-ul (Facsimil 8).

Pentru că e mai savantă din fire, Luminița Popescu și-a ales în cadrul proiectului funcția de coordonator științific. În cele din urmă a eșuat în poziția de coordonatoare a delapidărilor… (Facsimil 9)

Acum urmează cea mai penală parte a afacerii.
Ca să furi aproape un milion de euro, trebuie să bagi în echipa proiectului niște simpli executanți, dispuși inclusiv să semneze că încasează retribuții de zeci de milioane de lei vechi lunar, și să doneze acești bani către faraoni ca Gorun și Luminița Popescu.

Project – manager- ul acestui tun de peste un milion de euro este Marica Mădălina Mirabela. Un fel de apă sfințită. Nici nu te-nvie, nici nu te-omoară, dar nu iese din cuvântul lui Gorun și al Luminiței Popescu. De altfel, mămicuța ei, angajată la UCB și ea, se spune că este una dintre turnătoarele favorite ale lui Gorun (Facsimil 10).

Procurorii se vor închina, al fel și responsabilii Comisiei Europene. De ce? Pentru că haimanalele care au distrus UCB au dat peste un milion de euro pe mâna unei făpturi care n-are cum inspira nici cea mai mică încredere, cu atât mai puțin profesionalism, competență și alte calități absolut necesare gestionării unui asemenea proiect.
Marica Mădălina Mirabela este o strălucită absolventă a Grupului Școlar … Bârsești (!!!), pe care l-a absolvit în 2004 (Facsimil 11).

În 2006, Marica Mădălina Mirabela era … casier, la UCB (Facsimil 12).

Între timp, a terminat o facultate, la F.F., și pentru că n-are nimic împotrivă a intrat în gruparea infracțională condusă de Adrin Gorun și Luminița Popescu, într-un post cheie. L-aș întreba pe Gorun, manelistul suprem al învățământului românesc, cum poate argumenta el saltul uriaș de statut și de competență făcut de absolventa de la Bârsești?
Din păcate, prețul pe care-l va plăti Marica – pentru că în acest moment e pusă în discuție inclusiv libertatea ei – este mult prea mare. La tunul de peste un milion de euro, ea a avut doar participația de slugă asistentă, atât. Dar va avea timp suficient să le povestească totul, pe îndelete, anchetatorilor.
Sursele noastre din UCB s-au arătat oripilate că amatori ca Marica ajung manageri de proiect, în timp ce specialiști în chimia silicaților, precum Camelia Căpățână, n-au avut loc nici măcar la ”și alții”, în echipa de proiect.
Este cel puțin ciudat faptul că, timp de trei ani, cât a durat așa-zisa implementare a acestui proiect,  responsabilii Ministerului Mediului însărcinați cu monitorizarea sa strictă nu s-au prins că Gorun și Luminița Popescu sunt interesați de un singur lucru: să fure. Înaltele fețe guvernamentale sunt plătite cu sute de milioane lunar, au mașini ultra-luxuoase, dar se bucură să-și tragă și câte-o felie dintr-un tort ca acesta, de peste un milion de euro. La schimb, închid ochii, merg mai departe și se fac că plouă.
Din acel tort s-au înfruptat și o serie de foști și actuali directori din Complexul Energetic Oltenia, precum și câțiva funcționari din Agenția de Protecția Mediului Gorj.