Au luat-o razna, nene! Rău de tot! Merg unii pe marginea șanțului și se fudulesc de parcă, în dobitocia lor, au impesia că sunt la un pas de a da mâna cu Dumnezeu și a-i spune: „Ce știi, bă, Tu?! Ascultă ici, la mine !…“ De la o vreme încoace, mare păcat și blestem căzu pe capul meu… Omule simplu, omule bun, prietene ce nu mai știi încotro să o apuci de atâtea necazuri și durere, îți jur cu mâna pe inimă că mari sforțări fac să nu îi bag pe unii în mă – sa, nu de alta, dar ar trebui să-și revină un piculeț și, poate, să vadă lumea asta cu alți ochi, din altă perspectivă… I-aș băga, i-aș trimite și la origini pe cei care, vai!, s-ar declara oripilați, pentru că i-am dat un șut în cur unui astfel de dobitoc, care mi-a mâncat și ne-a mâncat zilele.
Stai să vă spui… De la o vreme, mai exact de vreun anișor, începură unii să se bage în seamă cu mine de parcă ar fi stat lângă Măceșanu zile și nopți, ca nu cumva să-și dea duhul fără să aibă o lumânare aprinsă. Dragii mei, vă spun că pe acolo nu i-am văzut, dar nici nu aveau ce căuta… Istoria e simplă… Niște flăcăi sau bărbați în toată firea ce fac politichie pe la Gorj au început să fie „tovarăși” și „preteni“ cu mine. Io-te așa, dintr-o dată! De sărbătorile de iarnă am primit mesaje de bine de la politicieni ce nu-mi vorbiseră în viața lor. La Paște, istoria s-a repetat, și de afurisit ce sunt nu am răspuns niciunuia, chiar dacă pare mârlănie, dar nu este! Păi, stai așa, de unde până unde nu mai pot politrucii ăștia de grija mea? Eu știu de unde și le transmit un mesaj clar: „sunteți dobitoci!“ Nu sunt harvard-ist, sunt un simplu român plătitor de taxe și impozite, care își cere dreptatea și, tocmai de aceea… de unde atâta interes? Politrucii în cauză au trimis mesaje tuturor „inexistenților“ precum Măceșanu?
Dintotdeauna am căutat, fiind unul dintre simplii oameni ai județului numit Gorj ce, de mic copil, a făcut perfuzii și, uite așa, are sânge în instalație, ca mie, comunității din care fac parte, să ne fie mai bine. Nu m-am gândit la furăciuni, la afaceri, la vile cu piscină, excursii în țări exotice, am văzut fericire într-o viață decentă, fără sclavie, fără foame, fără analfabetism, fără morți cu zile prin spitale, fără, fără, fără, fără… Asta fiind situația, am nesimțirea să cer celor care ne conduc să elimine această repetiție la infinit de „fără“ din viețile noastre. Atâta tot! Asta e treaba lor și mi se pare normal ca orice român ce plătește 10 bani pentru salariul unui conducător să îi ceară acestuia să muncească pentru contribuabil, să elimine infinitatea de fără din viața sa amărâtă. Ce mare grozăvie fac? Vreau fără atâta durere, vreau fără atâta nesimțire, vreau fără fetițe ce devin corcituri de femei de la 12 ani, vreau fără români sclavi pe plantații aiurea în lume, vreau fără tineri fără niciun viitor, vreau fără pâine pe masă și fără respect. Să dispară cuvântul „fără“ conjugat cu lipsurile, nenorocirea și durerea!
Știu că e imposibil, dar de ce să nu militez pentru asta? Poate așa mai elimin unul, două, trei de „fără“, cu siguranță fiind imposibil ca pe pământul ăsta să își ia carte verde Raiul. În atare condiții, tot scriu despre ce nu se realizează pe la Consiliul Județean, condus de Ion Călinoiu, ce nu se realizează pe la Primăria Târgu-Jiu, condusă de Florin Cârciumaru, semnalez ce lipsuri sunt pe colo și pe dincolo, nădăjduind că lucrurile se vor îndrepta chiar și un piculeț. Manualele de jurnalism pe care le-am citit ca și om simplu spun că ziaristul nu scrie niciodată despre trenul care ajunge la fix în gară. Punct! Într-o lume normală, trenul trebuie să ajungă la fix în gară, conducătorii trebuie să își aplece ochii și asupra amărâților, asta e marea simplitate pe care o aștern de atâta vreme în pagini.
Simplitatea asta le-a dat idei unor dilii, care au impresia că sunt de-al lor. Văd oameni din politica opozantă ce fac plecăciuni în fața mea de parcă aș fi prim-ministru, ca să nu vă mai spun că am rămas fără grai când un șef de partid loco, cu care nu schimbasem o vorbă, mi-a întins mâna, m-a bătut pe umăr și mi-a zis: „ce faci, măi, Măce?“ Hait, zic, nu-i a bună! Ăștia știu, cu siguranță, că nu sunt pe invers, dar au impresia că sunt de-al lor, adicălea simpatizant al politichiei lor, pe care o propovăduiesc. Băi, băieți, stați cuminți! Scriu despre Călinoiu și Cârciumaru, pentru că ei sunt în fruntea trebii și trebuie să rezolve problemele, dar asta nu înseamnă că m-au apucat dragostili de voi. De curând, invitat fiind la o emisiune TV, am întrebat un „opozant“ care, culmea, a crescut sub ochii mei în cartier, ce soluții au ei pentru redresarea Gorjului și… dintr-o dată am avut impresia că urmăresc un film porno, pentru că, drept răspuns am perceput doar gemete și gâfăituri. E cu boală băieții! Toți vor să ajungă consilieri județeni, consilieri locali, primari sau președinți de județ, dar pișicherii nu vor, bre, să ne spună și nouă cum vom mai scăpa de o parte din necazuri. Cheltuiesc bani, se visează în funcții, fac mațul gros și balega cât bocancul, iar noi rămânem cu… mesaje de felicitare și… salut Măce! Băi, băieți, ați fi voi în opoziție, județul ăsta este praf și pulbere, dar vă spun cu ochii spre cer că nu-mi sunteți mai dragi decât actualii… Dacă o țineți tot așa, așteptând infatuați să ajungeți la putere pe un fond de nemulțumire fără a vă screme creierașele în folosul comunității, vă spun clar: o să dau cu voi de pământ, papagalilor! Atât cât mă ține pe mine, ca simplu cetățean.
Trebuie să vă spun și povestea altui idiot, unul din mulțimea ce se poartă doar la costum, deși țoala de pe el “coastă“ mai puțin decât adidașii din picioarele unor puști ce fac țigara poștă printre blocuri. Nenicule, mândruleanul ăsta e primar pe aci, prin Gorj… Suntem cam de-o seamă… Cu ani în urmă, pe când prestam la o televiziune, mândruleanul ăsta făcea plecăciuni în fața mea, convins că șeful meu de la TV este și șeful său de la partid. Ei, na, acum se uită în ochii mei, se uită să-l salut (să aștepte, că-i  sănătos și mai are de trăit), convins fiind că dacă am semnalat elementele negative din activitatea lui Călinoiu și a lui Cârciumaru, partidul din care face parte a avut grijă să mă mulțumească financiar. Idiotule, marș în opoziție și când o să vii cu idei concrete o să te invit prin vot la putere! Până atunci ești un diliu care se crede viitor Dumnezeu al zilelor noastre.