NOSTALGIE – Nu-mi pot explica de ce, zilele trecute, m-am pierdut, iaca-aşa, cu totul, m-am întristat şi am tresărit la un minunat poem al lui Serghei Esenin, din ciclul “Motive persane” (în traducerea din limba rusă a lui George Lesnea): “Seri, ah, seri albastre, nopţi cu lună beată,/ Mândru-am fost şi tânăr şi frumos, odată…/ Pentru totdeauna, fără rost şi parte,/ Toate pe alături au zburat, departe…// Inima-i răcită, ochii stau s-apună…/ Fericiri albastre! Nopţi, ah nopţi cu lună!” Şi de-atunci, în iureş, tot muşcă vântul dulce, şi mai alene plouă… Să caut pricină doar teilor înmiresmaţi ce-i am la poartă? Îmi e peste măsură – acum şi aici – o descifrare propriu-zisă a faptelor acestea… Mă afund de îndată în cercetări, ca să înţeleg şi să nu mai spun nimănui. Şi citesc în numărul 5/2014 al revistei “Acolada” câteva “Cugetări despre ruşi!” aparţinând lui Petre Ţuţea: “*A încercat să-mi explice mie un diplomat rus precum că Moscova îşi trage rădăcinile de la Roma. I-am spus că nu se poate, pentru că toţi romanii ar fi îngheţat de frig la Moscova. Am fost întotdeauna foarte ostil ruşilor, pentru că şi ei ne-au fost nouă. Îmi aduc aminte că, într-o societate de diplomaţi, mi s-a spus că ruşii sînt un popor mesianic. Le-am răspuns că nu: ruşii sînt un popor numeros cu o obrăznicie mesianică şi care au preluat Bizanţul, considerîndu-se continuatorii strălucirii bizantine. ** Ruşii au un fel de umanitate indefinibilă. Am fost la Moscova şi nu pot spune despre ei că sînt individual tirani, deşi au practicat tirania. Pe de altă parte, nu cred să fi întîlnit vreun rus care să fie normal; asta nu mi-o pot explica decît prin faptul că, probabil, s-au corcit cu tătarii. ***Ce-şi închipuie ruşii? C-a fost pus jos Hitler şi ei sînt vaccinaţi? Au intrat într-un teren minat: în spaţiul planetar al intereselor anglo-saxone, al negustorilor ăstora. Dacă eşti în calea unui automobil anglo-saxon, apare războiul. Păi ce-şi închipuie muscalii? Că ăia tolerează să stai în calea lor? Ăia s-au învăţat, anglo-saxonii, să fie stăpînii lumii – şi muscalii zic niet! Ei asta-i… Păi hai să ne batem!” Prin urmare, la ceva sute de kilometri distanţă de noi, nu ştiu din ce pricină, se trage cu puşca, şiroieşte sângele, încă se moare. Într-un război al fraţilor! Esenin: “Râul lunii curge peste văi/ Stepe… Crânguri… Inimă nătângă,/ Vezi, răsunătorii zurgălăi/ Iar au prins cu hohote să plângă.// Drumul alb mă duce ca pe sus/ Drumul drag cu rătăcirea-i lungă,/ Drum pe care fiecare rus/ Vrea tot mai departe să ajungă”. (…)

PETIŢIUNE – Domnule Interes Public, mai sus semnatul, cetăţean al oraşului Târgu-Jiu, alegător al Dumneavoastră din patru în patru ani şi iubitoriu al domnului sculptor Constantin Brâncuşi, gorjeanul nostru plecat la cele veşnice prin ceriul de necuprins şi pământul fabulos al Parisului, vin să vă spui ori să vă aduc aminte cu privire la faptul că patrimoniul cultural imobil al judeţului Gorj are înscrise în Lista monumentelor istorice, aprobată de ministrul culturii şi cultelor în 2004, 511 obiective monument istoric, respective: 90 de situri arheologice, 369 monumente istorice, 28 monumente de for public şi 24 de monumente comemorative.

Între acestea, în Târgu-Jiu, în curtea casei Barbu Gănescu “Mesele de piatră aranjate de Constantin Brâncuşi”, codificate de specialiştii Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Gorj  astfel: LMI 2004: GJ-III-m-B-09470 şi LMI 1991: D0012; datare: 1938.

Iar eu, în zilele ce abia trecură revenii la obiectivul brâncuşian, ca să văd restaurate mesele de piatră, cum primarul oraşului îşi luă angajamentul cam de vreun anu’ şi jumătate şi văzui că nu se întâmplă. Başca faptul că nici nu se completară, ca a doua zi după Brâncuşi, în onoarea lu’ nenea Bălănescu, negustor apropitar de casă, ce-l găzdui în 1938 – 1939, când lucră cu zel la Ansamblul Monumental, ca să ne omagieze cu operele sale, nouă tuturor, eroii căzuţi în luptele de la 1916 şi să le înalţe sufletele.

Nu mă mai zăbovesc(u), Domnule Interes Public, vremea Domniei-Voastre fiind scumpă şi nu aşa de repede ca a noastră, de unde vă rog să purcedeţi la treabă, că-i mare jale, fiind rost şi de anchetă de la instuţiile statului, că-i musai să dezlege ele misterul dispariţiei unor părţi ale meselor marelui sculptor şi să tragă la răspundere persoanele responsabile grav pentru neîngrijire.

Şi mai adaug aici fotografii de azi, dar şi de demult, luate de pe filmarea lui Constantin Brâncuşi ce circulă în cyberspaţiu precum zboară toamna cocorii cu aripi de aur în lumea largă şi caldă. Cu stimă…

CALENDAR – La 28 iunie 1919 – s­a născut I.D. Sîrbu, în oraşul Petrila, judeţul Hunedoara. Zbuciumata viaţă a scriitorului a fost model pentru personajul Victor Petrini din romanul lui Marin Preda “Cel mai iubit dintre pamânteni”. I.D. Sîrbu a murit la 17 septembrie, 1989, în Craiova. Anual, în Capitala Olteniei se desfăşoară colocviile ce-i poartă numele. Iar de editarea operei sale se îngrijeşte gorjeanul Toma Velici.