Poetul clujean Horia Muntenuş, încă tânăr al acestor vremi, talentat şi afirmat, cineast şi iubitoriu al vrednicului Brâncuşi, mărturisitor destoinic, în volum personal, de „Dincolo de Brâncuşi”, şi mai bogat, de acum câţiva ani, cu poemul cinematografic „Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brâncuşi” – astăzi, cu un film lung, de peste patru ore, „Calea eroilor – Istoria unei capodopere”, împlineşte, şi nu numai cu sufletul, doar o înaltă poruncă bizuită pe un talent boieresc şi pe o documentaţie câştigătoare.
Ori, tocmai justificarea faptului că, la Târgu-Jiu, marele sculptor gorjean s-ar afla acasă pentru totdeauna, datorită monumentalelor lucrări din componenţa Ansamblului „Calea Eroilor”, nu poate fi luată în calcul. De vreme ce, zi de zi, cu (de)plină ignoranţă şi prostie oficială, însuşi Constantin Brâncuşi – îmi îngădui să cred – este tulburat din starea sa de înger.
Cheia noutăţii de optică a filmului realizat de scriitorul Horia Muntenuş, dedicat memoriei brâncuşiologilor Barbu Brezianu, Ion Pogorilovschi, Dumitru Daba şi poetului gorjean Nicolae Diaconu, vine mai întâi dintr-un unghi drept de judecată. Ce cuprinde întâmplările proeminente de la începutul realizării Ansamblului Monumental până aproape de prezentul fluid. Iar toată chestiunea istoriografică tocmai întruneşte rezultatul studierii şi prezentării unui volum bogat de documente, cu mărturiile integratoare ale unor renumiţi specialişti de astăzi – Nina Stănculescu, Sorana Georgescu-Gorjan, Constantin Zărnescu, Zenovie Cârlugea, Ion Mocioi, Gabriela Popescu, Paul Popescu, Ion Popescu-Brădiceni – ca măsură ştiinţifică de aleasă ilustrare.
După toate izvoarele, Brâncuşi a fost chemat în 1935 la Târgu-Jiu de Arethia Tătărăscu, soţia primului-ministru de atunci al guvernului român, Gheorghe Tătărăscu, şi ca să i se spună, de către tot cuconetul „Ligii Femeilor Gorjene”, cam ce anume lucrare să ridice în memoria celor ce s-au jertfit în luptele împotriva armatelor cotropitoare de la Podul Jiului, în 1916. Fiind evidentă nu doar închiderea/deschiderea provincialistă a damelor cu pricina, faimosul sculptor cu barbă a dat să refuze ferm şi a ieşit din sală, nu înainte de a solicita libertate deplină în întreprinderea artistică viitoare.
În fond, după vizionarea părţii întâi – intitulată „Facerea” – a filmului realizat de Horia Muntenuş, spectatorul se poate întreba dacă hobiţeanul chiar a fost primit şi dorit de toată suflarea Târgu-Jiului acelor ani. De unde şi faptul că, în toamna anului 1938, Brâncuşi s-a grăbit să plece la Paris, înaintea inaugurării oficiale a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”.
În partea a doua – intitulată „Călăuza” – starea de fapt se complică, operele brâncuşiene de la Târgu-Jiu căzând pradă acelor roşii arătări comuniste ce au luat puterea în România. Imaginea din film a corturilor ţigăneşti, aşezate în Parcul Coloanei fără sfârşit, pândind orice însoţire de mare mirare şi închinăciune. Şi cu toate acestea, Coloana fără sfârşit a rămas înfiptă cerului şi atunci când un tembel – în film înregistrat la el acasă pentru o asemenea bravură! – a legat-o cu lanţuri şi a tras cu tractorul de ea ca s-o dea jos. Horia Muntenuş, chiar aşa, de ce nu s-a gândit împricinatul Tănăsie Lolescu să-i aprindă Coloanei dinamită la rădăcină, poate auzea şi Dumnezeu de fapta sa!
Însă una din cele mai bizare întâmplări ale existenţei Coloanei fără sfârşit are drept coordonate temporale anii ‘90. Când autorităţile locale – continuatoare în gândire celor (doar) deranjate de la putere de evenimentele revoluţionare din decembrie 1989 – cheamă de peste mări şi ţări un pistriţ-personaj, autor şi de carte brâncuşiană, însă alunecos precum un şarpe. Există mărturii potrivit cărora criticul de artă şi brâncuşiologul Radu Varia a beneficiat din plin şi de sprijinul preşedintelui de-atunci al României, Ion Iliescu, sub toate aspectele. Şi poate pentru ceva urzeli de etapă (deteriorări scaune de piatră, campanii de presă dirijate ş.a.) – mărturiile celor filmaţi lăsând să se înţeleagă bine asta – inclusiv pentru ca, în final, să trântească în iarbă Coloana fără sfârşit – crimă de artă înfăptuită în luna noiembrie a anului 1996. Aici, înregistrările luie Horia Muntenuş cu specialiştii în restaurare (Doina Frumuşelu, Iulian Cămui) şi oficialităţile de atunci (Toni Greblă, Viorel Gîrbaciu, Florin Cîrciumaru), fiind puse cap la cap, ca să fie îndosariate în multe file de investigaţie jurnalistică şi răsfoite audio/video pe îndelete.

Tabloul părţii a treia – intitulată „Sacrilegiul” – n-ar vădi atâta demenţă dacă unul dintre cei intervievaţi – şeful Direcţiei de Cultură Gorj, Ion Sanda, tapiţer al comodei raduvariene, după debarcarea bravului scriitor Nicolae Diaconu – nu s-ar da în peticul unei stofe cu fire de halucinaţie de calitate cea mai proastă. Iar cu privire la starea de agregare a personajului amintit, doar presupun că dintotdeauna a luat forma plaiului, de vreme ce prea mulţi ani s-a aflat la cârma tuturor spoielilor culturale locale.
Dar, până la o vreme (noiembrie 2000), ca în poveştile noastre cu crai viteji, Coloana fără sfârşit este pusă la loc de un brav actor ministru, Ion Caramitru, ce nu s-a lăsat (se)dus de oculta asociere din jurul lui Radu Varia. Şi chiar nu vreau să ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă la instituţia ministerială a Culturii noastre naţionale s-ar fi aflat vreun personaj înfometat şi rănit de pionezele de pe scaunul cu pricina!
Interesul filmului realizat de Horia Muntenuş pentru destinul operelor brâncuşiene de la Târgu-Jiu poate fi socotit şi apreciat de cronicar, ca fiind de-al locului. Apoi, multe dintre urzelile rele ale anilor din urmă pe seama operelor lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu îi sunt cunoscute şi trăite. Cum şi relatările ziaristului Sorin Călugăriţa, ale ziaristei Andra Dumitrescu, luările de poziţie ale ziaristului de investigaţie Narcis Daju, toate zbaterile, toate întemeierile.  Iar în părţile de final ale filmului – intitulate „Anul 2000 – În crucea mileniilor” şi „Între clipe” – este regăsit, cu acelaşi drag nouă, un om de altă dată, ce a plecat la cer, după o boală lungă şi necruţătoare, scriitorul Nicolae Diaconu: întâiul intelectual gorjean ce s-a opus proiectului aventurist al lui Radu Varia. Şi n-a făcut-o zadarnic…
La o aşa distanţă de evenimentele cu pricina, filmul documentar-artistic realizat de Horia Muntenuş recuperează ceea ce mulţi nici n-ar mai vrea să-şi amintească, autorul gândind doar mai departe, cu blândeţe şi progres. Poziţionarea filmului este una singulară, adăugându-se istoriografiei brâncuşiene ca o analiză unei dezbateri ale cărei ecouri nu se pot stinge vreodată. Iată de ce regizorul clujean pune în faţa spectatorului tocmai profunzimea şi grandoarea creaţiei majore a lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu, cu un punct de vedere inedit, marcat de mărturii şi documente evidente, dar şi cu blândeţe ori cu patos.

Producător al filmului – „Energobit”, muzica – Mircea Suchici, Cristian Ciomu, Nucu Pandrea, Constantin Istici (Ansamblul „Someşul Napoca”), Ştefan Popescu, Delia Crăciun; vocea naratorului aparţine lui Vasile Tomoiagă; aforismele lui Constantin Brâncuşi culese şi publicate de Sorana Georgescu-Gorjan sunt rostite de Nucu Pandrea; s-au folosit imagini video inedite din arhivele George Boban, Vasile Marinescu, Primăria municipiului Târgu-Jiu, operator Andi Popescu, „Gorj Tv”; de asemenea, fotografii inedite din colecţiile Sorana Georgescu-Gorjan, Micu Marcu (Gheorghe Pop), Doru Dădălău, Zenovie Cârlugea, Gabriel Ceauşescu, Vasile Pleşa, Gabriel Cârciumaru, Alex Gregora, Muzeul Judeţean Gorj, Fundaţia „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu (Aurel Antonie), „Obiectiv Gorj” (Sorin Călugăriţa), „Gorj News” (Narcis Daju); interpretează actorii Nucu Pandrea, Cristian Naum, Cosmin Brehuţă, George Drăghescu, Viorela Grofu, Florin Raul Marian; director de producţie ing. Aurel Marian.
În fond, într-o aşa realitate a acestor zile, se poate spune că tocmai la locul ivirii lui Constantin Brâncuşi pe lume, în Gorj, operele sale sculpturale din componenţa Ansamblului Monumental “Calea Eroilor” sunt păstrate în vitregie şi restaurate stângaci, puse în valoare cu o şubrezenie în gândire de neînţeles. Cunoscut fiind şi recentul episod al scandalului din jurul agresării cu jet de apă a Porţii sărutului.

Să mai precizăm că memorabilul film-mărturie regizat de Horia Muntenuş – ce răspunde deplin unei perspective de receptare racordată la sensurile operei brâncuşiene – tocmai impresionează nu numai prin ineditul mărturisirilor, a imaginilor cuprinzătoare,  dar şi prin întindere şi prin consecvenţă. „Calea eroilor – Istoria unei capodopere” –  împlineşte o poruncă faţă de Constantin Brâncuşi al nostru, al tuturor românilor!