“PARCUL COLOANA INFINITULUI” – bineînţeles o minciună

În această toamnă, cineva cufuncţie importantă în Primăria Târgu-Jiului şi-a propus să-şi bată joc de locuitorii oraşului. Personajul cu pricina chiar a pus la îndoială inteligenţa cetăţenilor urbei de vreme ce, pe bănuţii lor, a dispus montarea, pe trotuarul străzii Calea Bucureşti, după trecerea pasarelei rutiere, în deal,  a unui totem înalt, cu figura marelui sculptor Constantin Brâncuşi, având inscripţia “PARCUL COLOANA INFINITULUI”. Bineînţeles în fals, întrucât, câţiva paşi mai încolo, în parc, explicaţiile turistice arată clar că monumentul poartă numele “COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT” – “THE ENDLESS COLUMN”, în limba engleză. Ori, urechistul nostru, funcţionar baştan (Cârciumaru îl ştie?), putea afla, cu puţină bunăvoinţă, că însuşi Brâncuşi spunea: “Coloana fără sfârşit este asemeni unui cântec etern care ne duce în infinit, dincolo de orice durere şi bucurie factice”.

Iată de ce, iarăşi îl îndrumăm pe cel ce a comandat totemul cel mincinos să consulte în aceeaşi zonă a parcului şi harta Ansamblului Monumental “Calea Eroilor” pe care cineva priceput a scris: “Parcul Coloanei fără Sfârşit” – “Le Parc de la Colonne sans Fin” – “Park of The Endless Column”.

Dacă ar mai trăi, măcar ca o umbră deasă peste Târgu-Jiu, sculptorul Constantin Brâncuşi ar umbla pe aici cu aceeaşi prudenţă cu care s-a alăturat Arethiei Tătărăscu la plămădirea Ansamblului Monumental “Calea Eroilor”. În plus, rezemat pe-un creştet de nor amintind o turlă mănăstirească, bătrânul înţelept ne-ar certa: – Beeeii, ce faceţi voi aici!?

Copii khitsch după operele lui Brâncuşi

Şi ca să mai căutăm câte-o mărturisire de artă tradiţională gorjeanească, ne-am mutat pentru câteva minute în Piaţa Palatului Administrativ din Târgu-Jiu, unde câţiva meşteri mari locali au expus la tarabe ceva producţii personale, sub egida Şcolii Populare de Artă şi cu ocazia organizării ediţiei a XX-a a Festivalului Naţional de Folclor “Maria Lătăreţu”. Am ajuns în centrul oraşului ca după ploaie, adică după deschiderea festivă, executată întocmai şi la timp în prezenţa unor aleşi zmei locali, ce au priceperea pusă-n cui. Însă am plecat repede, astâmpărat de atâta scuipat în sân, ca să nu mă spurc de drăciile artiştilor noştri populari şi tradiţionali: copii khitsch după operele lui Brâncuşi (!), machete în serie ale Ansamblului Monumental Calea Eroilor, ale unor biserici, icoane în culori stridente, linguri cu crestături ciudate ş.a. Iar o parte din năzbâtiile târgului meşterilor populari le-am surprins în fotografiile ce însoţesc textul. Căci dus am fost!

A doua zi, pentru ca paharul plin să ia forma prostiei, în presa gorjeană cotidiană s-a scris cu prinos de recunoştinţă organizatorilor. Halal!
O precizare necesară: Nu am inclus însă în categoria ciudăţeniilor ţesăturile şi ceramica, în care excelenţa strict gorjenească se păstrează!