Definim „Miştocraţia” drept „guvernarea la mişto”. Le suntem recunoscători concetăţănilor noştri romi (sau ţigani sau cum vor dânşii să-şi spună) pentru îmbogăţirea vocabularului şi ne cerem scuze pentru nota peiorativă care va urma, dar nu există un termen mai bun pentru a descrie modul în care este guvernată ţara. USL conduce România „la mişto”.
Am trecut zilele trecute prin Târgu Jiu. Dacă ar fi ascultat vorbele lui Brâncuşi – „Voi nici nu ştiţi ce vă las eu vouă aici” – poate că lucrurile s-ar fi schimbat. Dar, NU, nu le pasă. În afară de câteva semne scrise într-o engleză timidă, există foarte puţine indicaţii că te afli în prezenţa unei capodopere. Pare că autorităţile sunt mai degrabă iritate de prezenţa lui Brâncuşi. Acelaşi oraş prăfuit, congestionat şi prost administrat pe care îl ştiam dinainte de ’89 şi, probabil, unele din cele mai proaste drumuri din ţară. Şi, să nu uităm, este oraşul în care candidează constant prim-ministrul României, Victor Ponta.
Murdar, înghesuit şi fără nicio altă speranţă decât cei plecaţi „afară” să facă bani. Singurii care par să prospere sunt sindicaliştii lui Marin Condescu, deşi şi între ei există conflicte ca între mafioţi, punctate cu „dezvăluiri incendiare” în presa locală despre procurori şi judecători afiliaţi unui clan sau altuia.
Târgu Jiu este metafora perfectă a guvernării la mişto: Totul pentru imaginea şi procentele guvernanţilor, nimic pentru cei guvernaţi, care nu sunt buni decât pentru a furniza voturi. Miştocraţia nu se reduce doar la Târgu Jiul lui Ponta, se poate vedea cu ochiul liber şi la Alexandria lui Liviu Dragnea sau Constanţa lui Mazăre sau Bucureştiul lui Oprescu. O excepţie o constituie Sibiul lui Johannis, care arată superb, dar dacă te uiţi în ungurime, la localităţile secuieşti, îţi vine să spui că Ţinutul Secuiesc este guvernat mai prost de UDMR decât restul ţării, pentru că UDMR, dedată la avantajele şi beneficiile ce vin de la Bucureşti, a cam început să guverneze la mişto. Comparaţi cu Clujul mult hulitului Boc sau cu Braşovul lui Scripcaru, care nu sunt lipsiţi de pete, dar măcar nu îşi bat joc de mandat. La PDL sau la USL, Reşiţa lui Sorin Frunzăverde stagnează, iar sub USL, probabil pentru prima oară în istoria ei post-revoluţionară, Timişoara dă înapoi. Nu mai vorbim de Moldova, care nu este rivalizată, probabil, decât de sudul Munteniei în ceea ce priveşte extorcarea de voturi şi de bani în folosul elitei aflate la putere şi a guvernării la mişto. (…)
Notă: Acest text a fost preluat din “România Liberă”.