„VECINII” – Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, Filiala Gorj a U.A.P. din România, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu- Jiu au editat recent – sub egida Institutului Cultural Român – un catalog intitulat „Vecinii”, cu lucrări ale unor artişti din Mehedinţi, Vâlcea şi Gorj. „Trebuia să vină vremea ca Gorjul, Mehedinţiul şi Vâlcea – care au împărţit dintotdeauna o istorie şi o geografie comună – să împartă şi un spaţiu cultural aparţinător fiecăruia şi tuturor la un loc. Pentru că ne leagă nu doar obiceiuri şi tradiţii imemoriale, ci şi darul artei adevărate. Iar Catalogul acesta nu este altceva decât mărturia credinţei comune în spiritul inconfundabil al acestor ţinururi” – scrie înainte de toate Ion Cepoi. De unde putem deduce că povestea cu „a fost odată o filială târgujiană a I.C.R.-ului” putea să continue, chiar până la adânci bătrâneţi, fără pagubă prin bugetele centrale şi centralizate, acol, sus. N-a fost să fie, iar pe şaua calului cel năzdrăvan a încălecat şi autorul acestor rânduri (A.G.), ca să vă spună povestea aici…

„GORJEAN PRIN GORJUL DE ODINIOARĂ” – O expoziţie de fotografie veche s-a vernisat zilele trecute la galeria Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, curator fiind vrednicul şi prietenul nostru Doru Dădălău. Sunt adunate semne imagistice de odinioară, de pe aceste minunate meleaguri. Multe au fost realizate (am recunoscut eu!) la începutul secolului XX de către profesorul Iuliu Moisil, profesor neîntrecut al Colegiului „Tudor Vladimirescu”. Colecţia integrală a fotografiilor acestuia se află la Arhivele Statului din Bistriţa şi ar necesita încă o… căutare. De ce nu şi o expoziţie omagială a ardeleanului iubitor de Gorjiu?

CĂRŢI ŞI PERSONAJE – Universitarul gorjean Lazăr Popescu – scriitor cunoscut pe aice şi peste tot în ţară, chiar şi franţuz, pe deasupra! – revine în forţă cu trei cărţi dintr-o dată: „Cosmos în silabe” – poesii, „Apocalipsa după Alexianu” – povestiri, şi volumul III: „Renumele trandafirului” – al romanului „Eşecul cartofilor cruzi”. Toate apărute la Editura „Limes” Cluj-Napoca, a poetului Mircea Petean. Reiau aici un poem semnat de L.P., de pe coperta a patra a „Cosmos(ului)…”: „Stau sub un frasin/ şi fac yoga la umbră./ Ha, ha! Ce-o să zică/ lumea va să zică?!/ Sigur o să zică/ a-nnebunit poetul!// De parcă poeţii şi paranormalul/ ar fi prieteni de când lumea./ Păi, nu sunt ei amicii/ paranormalului şi viselor?/ Ce experienţă, domnule!/ Stau la ţară sub frasin/ Şi fac yoga la umbră.” Şi mai reiau din „…Alexianu”: „Ce se întâmplă cu noi? Matei îmi spune că el crede că vom supravieţui Apocalipsei care poate se va amâna încă şi încă o dată. Alexianu speră că se va amâna şi atracţia găurii negre… Trăim din speranţă mai tot timpul! Asta e…” Iată-mă însă ajuns la volumul III al romanului amintit mai sus. „Comunismu n-o muritu,/ Doar un pic s-o hodinitu./ Şi unde s-o hodinitu/ Trandafiri or răsăritu” (folclor politic postdecembrist); „Comunismu-n trei culori/ Te prosteşte până mori” (folclor politic de tranziţie); „Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi” (Isaia 9, 16) – sunt motto-uri ale cărţii. Iar Dealul cu Ulmi este o localitate ca oricare alta a neuitatului decembrie 1989. Chiar şi personajele au nume cât de diverse: Petruţ Cărare, Nelu Bivolu, Viorel Berindei, Radu Steluţă, Bâzdâc, Lucian Ionescu şi altele. Başca faptul că, din Gorjul vremii, în schimbare… se (re)varsă: „Liderii Feseneului gorjean (ce, nota A.G.) se numeau Piftie, Mistrie, Dulie şi Bujie. Aşa. Nicolae Piftie, zis şi Lae, Mihai Mistrie, zis şi Mişu, Ilie Dulie, zis şi Sfântu, de când cu ani mai târziu avea să-şi comande poza pictată într-o biserică a judeţului, Dumitru Bujie, zis şi Mitică Lampă. Da. Chestia cu Mitică era clară şi simplă. Mitici au fost, Mitici sunt încă şi-or fi în neamul românesc”. Mai la vale, sunt prezentaţi, cuprinzători şi la rând, parcă: „Fraţii Adrian şi Gheorghe Ţăruş, (ce, n. A.G.) erau de loc de prin Turceni, o localitate cunoscută în Gorj, situată mai spre sud, dar nu chiar de tot la sud. Era cunoscută şi pentru sintagma <<glumeţii de la Turceni>>. Însă, de regulă din câte se auzea, acolo erau internaţi mai mult alcoolicii cronici, care ajungeau să aibă probleme psihice, decât bolnavi psihic propriu-zişi. De loc din Turceni, dar tatăl lor, care tot Gheorghe Ţăruş se numea, se mutase pe când ei erau mici de tot. Aşa. Se mutase de la Turceni la Fărcăşeşti. Mai exact în satul Roşia de Jiu de unde Goguţă Cărare considera că venea şi Ticuţ Guşiţă. Dar asta numai când se certau. Da. Şi fusese Gheorghe cel bătrân, Ţăruş, fusese – aşa cum se spunea – un activist de partid fioros. Care în multe localităţi ale Gorjului înfiinţase vestitele ceapeuri socialiste. Supărat de faptul că oamenii din Roşia considerau că terenul lor agricol e prea sărac pentru a se face şi la ei ceapeu, Ţăruş luase un săcui în care pusese mai mult pământ şi se dusese cu el la primul secretar pentru a demonstra contrariul. Da. Şi reuşise să înfiinţeze ceapeul de unul singur”. Alte personaje: Magda Leuştean, Luminiţa Piuliţă, Adina Buzărin, Monica Extensie. Plus: Rumeguş, Albuş, Gălbenuş. Personaje ale unei – scrie autorul – „ctitorii postdecembriste” – Universitatea Submontană. „Un descendent, strănepot al marelui om de stat, conservatorul democrat Tache Ionescu, Lucian Ionescu, pe nume, trăitor al tranziţiei postdecembriste, vrea să scrie un roman” – aflăm de pe coperta a IV-a. Şi tot de acolo: „Lazăr Popescu încearcă să ne relateze toate aceste lucruri. Cartea se vrea a fi o dedicaţie, în particular, pentru locuitorii din nord-vestul Olteniei, zonă mai puţin prezentificată literar, pentru români, în general, şi pentru ţară, mai ales. Atât cât a mai rămas din ei, atât cât a mai rămas din ea. De unde şi titlul straniu-metaforic: Eşecul cartofilor cruzi”. La finalul acestei prezentări, luăm o pară din fructieră şi muşcăm lacomi: cărţile semnate de Lazăr Popescu adună miresme de livadă întomnată, iar metaforele-i fulgeră ca dintr-o fântână rece şi limpede, numai cu poezie.