Să ne râdem de Adrian Gorun, dar mai cu milă

Deși, în capul lui, Adrian Gorun se crede în primii trei cercetători în sociologie din România (!!!), în realitate, se află pe lista neagră a autorilor evitați de editurile serioase, după ce în legătură cu o recentă carte a sa, plină de atacuri josnice, nefondate la adresa unor colegi din UCB, s-a decis să fie retrasă din circulație de către Editura Didactică și Pedagogică!
În noiembrie 2011, în ședința de învestire a noului Senat al Universității „Constantin Brâncuși”, imediat după ce și-a depus candidatura la președinția acelui for, Gorun și-a luat următorul angajament: „am ambiția ca în următorii doi ani să fiu, din punctul de vedere al cercetătorului în sociologie, în primii trei din țară, și voi dovedi acest lucru, deocamdată sunt clasat cam pe locul 7 – 8.” Totuși, paradoxal, cei care au studiat sau studiază în domeniul sociologiei, nu l-au întâlnit pe Gorun nici la capitolul „și alții”. Asta nu-l împiedică să se autoprezinte în fața adulatorilor săi din UCB, o parte tâmpiți și extatici, iar restul lucizi și înfricoșați, ca fiind buricul pământului.
Filmul de mai jos pare realizat la întâlnirea nebunilor anonimi. În deschiderea lui, parcă îl auzim pe Adrian Gorun spunând așa: „Bună ziua. Mă numesc Adrian Gorun și sunt nebun. Astăzi mă cred pe locul 7-8 în topul cercetătorilor în sociologie din România și cred sincer că, în maxim doi ani, ajung în primii trei.” Nici în ședințele de la UCB, nici în întâlnirile terapeutice ale nebunilor, nimeni nu contrazice pe nimeni.

[youtube]DvLP3O3c5PA[/youtube]

Editura Didactică și Pedagogică îi retrage „opera”!

Din păcate, în lumea reală persoane ca Adrian Gorun nu sunt menajate atât cât psihicul lor sensibil ar avea nevoie. Recent, una dintre cele mai prestigioase edituri – Editura Didactică și Pedagogică – a publicat o lucrare „sociologică” realizată de Gorun și intitulată „Studiul sociologic asupra legii 1/2011. Educația și comunitatea”. Un întreg capitol din această carte conține exclusiv înjurături la adresa unor colegi de-ai lui din UCB și atacuri ignare împotriva unor persoane din spațiul public local. Pare un capitol scris de o persoană cu o anume afecțiune, căreia i-au fost ascunse medicamentele. Cu acceptul lui Gorun, un cotidian local a publicat, în serial, acel capitol. Săptămâni la rând, exact în perioada în care elevii din ultimul an de liceu stau în cumpănă dacă să aleagă UCB-ul sau altă universitate. Sau, mai corect spus, UCB-ul sau o universitate.
Colegul meu Cerasel Cuteanu, doctor în filosofie al Universității Babeș Bolyai, a întrebat în scris Editura Didactică și Pedagogică dacă își asumă conținutul lucrării „sociologice” a lui Gorun. Când s-au uitat înăuntru, conducătorii editurii au rămas muți și i-au răspuns lui Cuteanu că au decis să retragă „opera” de pe piață.
Din același răspuns aflăm că Gorun n-are nimic din curățenia minerilor printre care a crescut, în satul său de baștină, Roșia Jiu. Nici măcar nu catadicsește să răspundă la telefon, conducătorilor editurii!

Această paralelă – între ceea ce se proclamă (mare cercetător în sociologie) și ceea ce este (autor retras de pe piață) – poate explica derapajul fără precedent cunoscut de UCB sub conducerea „luminată” a lui Adrian Gorun.