Filmele lui Nicolaescu au fost apreciate de români câtă vreme n-au avut termen de comparație, interzicându-li-se accesul la producțiile altor regizori. Filmele lui Nicolaescu au respectat doar adevărul istoric din manualele de istorie avizate de Ceaușescu. Deși a avut tot timpul influența și autoritatea necesare pentru a influența în bine viața orașului său de baștină, Târgu-Jiu, în momentele lui de cumpănă, n-a făcut-o niciodată. Două exemple: 1. Coloana Infinită a stat despuiată cinci ani. Nicolaescu n-a făcut nici măcar o știre de o secundă despre asta, cu atât mai puțin un documentar sau un film. Târgu – Jiul n-a avut, peste 10 ani, niciun cinematograf fără șobolani. Deși avea la picioare pe diriguitorii cinematografelor din țară, l-a durut în cot de Siberia târgu-jiană.

În disperata campanie electorală a lui Ponta de anul trecut, când deputatul (în lipsă) de Târgu Jiu era în stare să ianugureze și o găină care face ouă, s-a redeschis fostul cinematograf Victoria. Faptul că i s-a dat numele lui Sergiu Nicolaescu este firesc și, credeți-mă, suficient. A pune o stea cu numele lui Sergiu Nicolaescu, cel mai feroce exponent al propagandei comuniste din cinematografia românească, lângă cea a lui Constantin Brâncuși, e o exagerare inadmisibilă. Probabil că intenționat se coboară într-atât nivelul, ca să fie pregătiți localnicii pentru „personalitățile” din zonă ce vor primi stele, în următorii ani, pe Aleea Celebrităților din inima deșertului de beton amprentat al lui Cârciumaru. O tăbliță cu îndemnul „NU SCUIPAȚI PE JOS”, ar fi bine-venită la fața locului. (N.D.) 

 
Iniţiativa adăugării – cu ocazia Zilelor Oraşului – a trei stele pe Aleea Celebrităţilor din Târgu-Jiu, lângă cea a lui Constantin Brâncuşi, pare a fi în opinia mea total neinspirată. Măcar un nume ce va sta de-a dreapta genialului sculptor – Sergiu Florin Nicolaescu, gorjean prin naştere – pare (ex)tras de sub o căciulă de oblio purtată fercheş în toiul verii. Am în vedere şi faptul că la trecerea dincolo, din ianuarie a.c., a cunoscutului regizor – propagandist vechiului regim, autor al unor producţii cinematografice discutabile măcar de istorici, (co)autor al unei (ciudate) revoluţii decembriste cu sânge tânăr şi nevinovat şiroind pe străzi – nu-i poate da dreptul la o aşa mare apreciere.
O voce respectabilă a acestor vremi – scriitorul Cristian Tudor Popescu – nu s-a sfiit să afirme: “Domnul Nicolaescu a fost, cu siguranţă, cel mai bun manipulator al maselor de figuranţi neplătiţi în cinematografia română sub comunism. Altfel, opera sa este o uriaşă, sistematică şi tenace colecţie de kitsch şi clişee, conserve de cinema în sos de viu”.
Iar cunoscuţi istorici (vezi şi Ion Coja), de atâtea ori, în diferite moduri, i-au cerut senatorului Sergiu Nicolaescu, cât trăia, să spună şi să-şi asume adevărul, în calitate de (cel puţin)  participant la Revoluţia din decembrie 1989, dar şi ca preşedinte al comisiei de cercetare a evenimentelor menţionate. Nu l-a spus!
Altădată, într-un articol despre neinspirata poziţionare a unei stele destinată omagierii lui Constantin Brâncuşi pe aleea circulabilă din centrul municipiului Târgu-Jiu, scriam că nu-i pe potriva măreţiei artistului gorjean cunoscut în toată lumea, iar urbei noastre i-a dat identitate. Şi tot acolo spuneam că toată ciorba asta de kitsch(!) este numai… un americănism, o găselniţă destinată actorilor de la Hollywood, ori chiar de la Bucureşti.
După cum se observă, paranghelia numită Aleea Celebrităţilor (alee – beton amprentat şi nişte arcade din profile cu corniere acolo, vopsite, ca să susţină ramuri de trandafiri!) devine plachie cu mirodenii de pe margine…