Deși ”opera” lui Adrian Gorun a început în 2006, doar din 2008 și-a arătat intențiile clare, premeditate și lipsite de scrupule. Aceeași strategie a încercat să o reaplice de curând, confirmându-și lipsa de creativitate, cu ajutorul unui cotidian local. Din fericire, suntem prea avansați în istorie, iar Gorun prea transparent, pentru a retrăi o istorie cruntă, sadică, din existența singurei instituții publice de învățământ superior din Gorj. Adrian Gorun nu a fost vreodată soluția salvatoare pentru UCB, ci doar s-a creionat a fi, legitimându-se în fals, prin metode pe care le voi analiza în cele de mai jos.
Mai întâi, dl. Gorun a folosit metoda Marga, de ”legitimare din exterior”; la UBB Cluj, similar procedase și Andrei Marga, care a avut grijă să obțină niște hârțoage din Occident, prin artificii politice (vezi bursa DAAD obținută în timpul comunismului) și suportul unor persoane charismatice, pe care le-a îngropat în distincții ale Babeș-Bolyai (astfel decredibilizând titlul de honoris causa al UBB, în condițiile în care, mai mult sau mai puțin, un sfert din populația academică din Europa l-a primit în era Marga).
Folosul scontat: fostul Rector de la Cluj s-a folosit de acestea (hârțoage+persoane charismatice), promovându-le instituțional și retoric in instituție, pentru a se legitima ca ”soluție finală” și a ocupa funcția de șef suprem în UBB Cluj, timp de 20 de ani.
Similar, dl. Gorun a venit în 2006 cu legitimarea de administrator educațional (fiind director administrativ pe la UBB Cluj si secretar general al Ministerului Educației), pe care și-a consolidat-o oferind poziții de lux unor politruci de nivel central, care-i aduceau protecție politică (asigurată, la nivel local, și de Primarul Cârciumaru); astfel s-a creionat în opinia publică din Gorj imaginea de cadru didactic și lider de instituție de calitate a d-lui Gorun (fără ca cineva să se întrebe de ce, până la 50 de ani, Dl. Gorun nu are nimic pe CV care să-l recomande în această direcție).
În fapt, toate acestea au legitimat cea mai neagră dictatură de tip stalinist, pe care o putea trăi UCB, universitate ajunsă, după cum corect susținea fostul Rector Chirițescu, un veritabil fenomen Pitești.
Punând la punct această metodă, Dl. Gorun a trecut la îngenuncherea completă a instituției înseși; în caz că se întreba cineva dacă avea sau nu dreptate, era ușor să arate cu degetul spre Andrei Marga, Ion Ghizdeanu, Lucian Albu, sau Florin Cârciumaru și să dea de înțeles că face parte din acea galerie de personaje, ceea ce nu era altceva decât acea legitimare în fals de care avea nevoie. Oare metoda folosirii unor personaje consacrate întru legitimare nu era specifică și lui Ceaușescu, care, îmbătrânind, a dat dispoziție să se schimbe în manualele de istorie, numele lui Mircea cel Bătrân, în Mircea cel Mare? (Pentru mai multe detalii, se pot citi cărțile lui Lucian Boia).
Oricum, UCB a fost aservită acestor personaje, plătite regește, deși nu aduc plusvaloare în vreun fel. Ca să fie și mai clar, în condițiile în care opinia publică este derutată: pentru ca UCB să câștige ceva în urma colaborării cu Marga și alții, trebuie ca activitatea de cercetare a Domniilor-lor să fie cuantificată sub titulatura UCB, iar acest lucru e posibil doar dacă ei sunt titulari, sau au fost titulari ai UCB când au publicat vreun articol sau vreo carte.
Orice câștiguri sunt neclare pentru UCB decoamdată, însă e clar că Dl. Ghizdeanu, de exemplu, a primit cumul la UCB (adică e plătit, ca titular, timp de 10-11 luni pe an); totuși, talentata d-șoară Mirela Popescu, fiica decanului de la Inginerie, a ajuns consilier la Comisia Națională de Prognoză a aceluiași domn Ghizdeanu, în timp ce d-lui Gorun i se permite să dispară de la Prognoză pentru a veni la Tg-Jiu, de câte ori are nevoie. Concret, UCB a ajuns o universitate folosită pentru interesul privat al unei nomenclaturi, ce a stat și stă sub semnul fostului Rector Gorun, un domn cu două slujbe, a câte 8 ore/zi, dar la distanță de 300 km.
A doua metodă, ce marchează îngenuncherea UCB este eliminarea indezirabililor; în fapt, în 2011, dl. Gorun a reușit să elimine și ultimele creiere lucide din conducerea UCB, impunându-și unanimitatea în Senat, o unanimitate clamată public de Gorun însuși, o unanimitate lipsită de gândire critică, deci ușor de instigat la abuzuri împotriva inamicilor lui Gorun.
Această unanimitate, dată de o componență a Senatului – care este o combinație de copii inconștienți, cadre didactice fără personalitate, și oameni în curând pensionabili, ca și Gămăneci sau Popeangă, deci șantajabili – a permis secretizarea hotărârilor de Senat (lucru fără precedent în istoria UCB), încălcarea intenționată a Legii Educației (a se vedea validarea ilegală, pentru al treilea mandat de Rector, a candidaturii lui Gorun Adrian) și producerea unei Carte universitare (document cu rol similar unei constituții de țară), care a asigurat puterea absolută Președintelui de ședință a Senatului, același domn Gorun, în detrimentul unui rector de paie.
Pentru a pune toate acestea în practică, dl. Gorun a avut grijă să orchestreze demersuri semi-securistoide și evident staliniste, care au eliminat orice opoziție. Mai întâi, a alimentat paranoia că este la curent cu conversațiile telefonice și comunicațiile de pe internet ale subordonaților săi, când, în plenul ședinței de Senat, a prezentat public numele persoanelor cu care contracandidatul său, fostul rector Chirițescu, mai servea câte un ceai sau o cafea. Ca să nu fie vreun dubiu că trebuie eliminat ritualic, lui Chirițescu i-a făcut o plângere penală, iar apoi l-a sancționat cu ultima sancțiune dinaintea desfacerii contractului de muncă. Evident, a pierdut în instanță procesul, ca atare sancțiunea a fost eliminată, devenind evident abuzul, însă nu va conta – UCB a pierdut în instanță, din 2006 încoace, ca urmare a unor decizii abuzive, zeci de miliarde de lei vechi, însă Curtea de Conturi a privit patern și îngăduitor, neluând vreo măsură, doar e vorba de bani publici. Multiple intimidări similare au fost orchestrate, la instigarea numitului Gorun Adrian, și împotriva profesorilor Manta, Olaru, Neamțu, Gheorghe Popescu, Purec, Dobrotă, etc. Pe scurt, s-a creat iluzia că, în UCB, nu ești în siguranță, decât dacă ești în genunchi și aservit stăpânului Gorun, iar aici ultimul s-a dovedit inventiv, jucându-se cu legea, cu metodologiile sau regulamentele.
Spre exemplificare, cum se poate rezista unei metode de lucru, ce redă un abuz evident: impunerea unor metodologii cu condiții foarte dure, în așa fel încât nimeni să nu le îndeplinească, dublată de acordarea de excepții de la aceste metodologii, prin hotârâri de senat, celor care serveau scopului distructiv, la nivel instituțional, al dictaturii personale a lui Gorun. Cel mai recent exemplu este cel prezentat în Pandurul; ca urmare a unui astfel de discriminări, fostul rector Paliță a fost pensionat, în timp ce parlamentarul Popeangă și-a menținut titulatura, pe motiv că e politician. G.A.I.P. va sesiza CNCD în legătură cu acest caz de discriminare. În caz că nu e clar: UCB nu e partid politic, unde politicienii să aibă drepturi pe care profesorii nu le au!
A treia metodă, în strânsă conlucrare cu cele de mai sus, vizează destructurarea actului de management, în așa fel încât puterea absolută să revină singurului individ care poate controla totul în instituție, dl. Gorun însuși. Genul acesta de leadership este mai mult decât weberianism, mai mult decât teoria elitelor, deoarece pică în cel mai deșănțat tip de stalinism. Ca atare, UCB are, începând cu 2011, cel mai slab Senat (unde se votează în unanimitate orice ilegalitate), cei mai slabi decani (de ex., în legătură cu d-na Babucea, un profesor de la Princeton, prăduit de aceasta, solicita, în GORJNEWS, desfacerea contractului de muncă, pe motiv de plagiat și impostură) și cea mai slabă/impotentă conducere executivă (în sensul în care rectorii și prorectorii sunt legați de mâini și de picioare prin Cartă).
În acest context, dl. Gorun a avut grijă să lovească primul pe oricine era suspectat de insubordonare; numai naivii cred că familia Gorun săvârșește aceste abuzuri de dragul instituției și în interes public, așa că oare de ce dorește Adrian Gorun puterea cu așa ardoare în UCB. Să fie maxim ce a putut obține, la nivel de carieră, dată fiind evidenta mediocritate pe care a probat-o de-a lungul vieții? Sau e vorba de bani? S-o practica ”paraîndărătul” la achizițiile publice din UCB? Discutam cu una dintre sursele mele din Universitate acum câteva săptămâni și am aflat că UCB are în construcție, de ani buni, clădirea din Debarcader; se pare că aceasta, în stadiul în care se află, deja a costat de 4 ori mai mult decât o clădire similară finisată. Sper să mă înșel… Ar fi trist să contatăm încă o dată că, în Gorj, Curtea de Conturi, poliția și procurorii nu-și fac treaba.
A patra metodă: autosuspendarea. Imediat cum dl. Gorun a obținut câte o funcție în UCB a avut grijă fie să se autosuspende, fie să forțeze câte un individ care să semneze ”pentru” Adrian Gorun pe actele oficiale. Am tot încercat să determin statutul actual al d-lui Gorun la UCB, însă Rectorul Bojincă refuză să dea un răspuns clar, de parcă ar fi vorba de un secret de stat. Ce se poate constata este că pe hotărârile de Senat se semnează sub numele lui A. Gorun, însă nu de Domnia-sa însuși. Pesemne că dl. Gorun este autosuspendat, ca atare dl. Gămăneci (în curând pensionabil) semnează ”pentru”. Totuși, aici se ridică două semne de întrebare:
Odată puse în practică cele de mai sus – eliminarea oricărei voci credibile din interior, ocuparea funcțiilor cu marionete dezumanizate, având unicul rol de a semna și asuma ilegalitățile – lui Adrian Gorun nu-i mai rămânea decât să-și asigure propaganda prin presă. Dacă veți citi restul presei, în afară de GORJNEWS și Pandurul, veți realiza la ce mă refer. Presa nu este de învinovățit, cu excepția acelor patroni de media, care au acceptat contracte de achiziții publice de la Universitate, eventual; în același timp, trebuie spus că, în condițiile în care universitarismul este o mlădiță tânără în Tg-Jiu, jurnaliștii încă nu au o înțelegere clară a fenomenului și este acceptabil. Cei care totuși au dorit să devină mai informați, au fost descurajați și intimidați de către șeful UCB, până la a li se închide gura: Manuela Novăceanu, Marius Daea și Gabriela Mladin au fost reclamați la CNA; Narcis Daju a fost data afară de la Gorj TV, în urma unui troc propus de Gorun; mie mi s-a făcut o plângere penală colectivă, despre care am scris în trecut. Prin această plângere, eram acuzat că sunt liderul unui grup infracțional ce-și propune să-i ia funcțiile lui Gorun și complicilor săi. Hilar și clinic, ce să mai zici…?
În același timp, reconfirmându-se dezumanizarea ce s-a impus în UCB în ultimii ani, sunt contactat de diverși ucebiști, în momente – cheie pentru liderul acestora, în încercarea de a fi înregistrat, într-o conversație privată, spunând orice informație, pe baza căreia să mai pot fi reclamat pe undeva, sau să mi se mai facă o plângere penală; paranoia că aș conduce un grup infracțional ucebist este alimentată neîntâmplător (școala de științe politice de la Harvard din anii 60 folosea metoda dușmanului extern, pentru a-și justifica nereușitele din plan intern).
Din nefericire, acesta este nivelul lui Adrian Gorun și, ca replică la afirmația unor colegi din presă că am scris prea mult despre UCB, nu pot preciza decât că desfășurarea evenimentelor probează că a fost necesar. Deși exagerat și naiv, scrisul meu a dat o fereastră a normalității celor care doreau să rămână umani și coerenți într-o Universitate deraiată la nivel de leadership. Cei care pricep ceva din viața unui intelectual și a unui profesor universitar, vor pricepe perioada de o întunecime crâncenă, pe care a trăit-o Universitatea sub dominația absolută și retrogradă a lui Adrian Gorun. De asemenea, vor pricepe că majoritatea presei și a instituțiilor statului au fost complici ai unor abuzuri reprobabile asupra unor oameni care au greșit esențial, mai ales într-un punct: că au crezut în buna-credința a lui Adrian Gorun în 2006.
Este evident că dl. Gorun și-a pierdut controlul; de curând, a mai făcut o ispravă absolut oribilă. Panicat că nu mai poate ascunde ilegalitățile pe care le face, a început să caute pe cei care-l ”trădează”. Intoxicat chiar de către cei care-l trădează, a ajuns la cea mai comică concluzie: a descoperit trădătorul într-un individ care este, conform informațiilor pe care le am, printre puținii profesori capabili să facă cercetare ”pe bune” în UCB și îndeajuns de rupt de realitate (așa cum se întâmplă să fie intelectualii), încât probabil nu știe nici adresa de web a GORJNEWS. Mă refer aici la Dl. Dragoș Covei, care, în ultima ședință de Senat, a fost adus, spre INTEROGARE, în plenul ședinței, în calitate de ACUZAT, fără ca vreun senator să riposteze la asemenea abuz. Mă întreb dacă i se puseseră și cătușe, sau dacă președintele de ședință la Senat va solicita să fie anchetat în stare de libertate sau nu… Interogatoriul și ședința au fost conduse de Adrian Gorun, dovadă că, deși suspendat, dictează deciziile Senatului.
Nu cred că are rost să comentăm, altfel intrăm în demența nebună a demersului; totuși, deși nu-l cunosc pe Covei, îl asigur că se poate baza pe mine, în timp ce noi toți ceilalți, care formăm societatea civilă, trebuie să fim fermi în a denunța astfel de abuzuri. Dl. Gorun a ajuns, cu intenție irațională, într-un punct din care nu se mai poate întoarce; când ajungi să pui în scenă interogatorii, desfășurate în plenul Senatului, dovedești public că nu meriți să mai ocupi vreo poziție publică în România de după dictatura comunistă.
Este treaba lui Florin Cârciumaru dacă alege să-i ofere susținere politică pe mai departe; ce pot eu să fac, de la nivelul meu insignifiant, este să solicit public Premierului Ponta să trimită corpul de control la UCB. Mă refer la corpul de control al Premierului, deoarece Ministerul Educației a dovedit că, atât timp cât verificările acestea sunt făcute de familia Berezovski sau de Mihaela Dimitrescu, mai bine nu irosim bani publici.
La nivelul Senatului UCB s-au făcut abuzuri drastice, cred că deja s-a dovedit în ultimele zile, ca atare e nevoie de un șoc, pentru ca instituția să intre pe calea normalității și a legalității. Iar vinovații trebuie să plătească!