La debutul său în postul de prefect, niște greuceni deosebit de “bine” intenționați, unii de la vârful PSD, alții din conducerea Consiliului Județean și chiar a Prefecturii Gorj, l-au momit pe Radu Teodorescu să pună, cu mânuța lui, batista pe țambal în scandalul fără sfârșit al alimentării cu apă de la Turcinești. La acel moment, Prefectura se afla în proces cu Primăria Turcinești, cerând anularea celei de-a doua recepții, vădit ilegale. Între timp, Tribunalul Gorj a și anulat cea de-a doua recepție, iar primarul Gogălniceanu a dat semne că începe să-și revină: nu a făcut recurs. Ignorând poziția litigioasă activă a instituției, subprefectul Arjoca a cerut public, în mod repetat, să fie introdusă în domeniul public alimentarea cu apă nerecepționată! Ar fi fost o premieră mondială în domeniu care, oricum, îl descalifică total pe Arjoca. Nu mai amintesc de prostiile debitate, pe bandă rulantă, de președintele Călinoiu, pe acest subiect, de-a lungul timpului.
Din fericire, la acel moment, Teodorescu a demonstrat că atât foștii săi colegi de partid, cât și Arjoca, mizaseră greșit pe tinerețea lui. Prefectul a analizat cazul pe fond și a așteptat să se pronunțe Tribunalul Gorj. Repet: a doua recepție a fost anulată definitiv și irevocabil, o dată cu dispozițiile de constituire a celei de-a doua comisii de recepție. Logic pentru orice om normal la cap, a rămas în picioare primul proces verbal de respingere a recepției, a cărei anulare nu a fost cerută și obținută de nimeni. Conform Hotărârii 273 din 1994 privind adoptarea “Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora”, după respingerea definitivă a recepției, primarul Gogălniceanu trebuia să înceteze orice raporturi cu constructorul, să remedieze pe cont propriu deficiențele alimentării cu apă, enumerate în primul proces verbal de respingere a recepției, și să dea în judecată constructorul pentru recuperarea prejudiciului.
Gogălniceanu a acoperit ilegalitățile vechi cu ilegalități noi
În loc să intre în legalitate, autoritățile comunei Turcinești și-au acoperit ilegalitățile vechi cu ilegalități noi, pe care le vom detalia în continuare. Ne aflăm într-un nou moment – cheie, în care aceiași „binevoitori” ce roiesc în jurul prefectului, se roagă ca acesta să-și dea cu stângu’-n dreptu’ și să valideze ca legală a treia recepție (o altă premieră mondială produsă de Gogălniceanu & co.), și toate actele administrative aferente.
Faptul că puțul aferent alimentării cu apă este nefuncțional a fost dovedit, inițial, pe două căi: prin expertiza realizată de un specialist independent, angajat de Consiliul Local Turcinești, și, pe cale practică, prin funcționarea doar secvențială, în ultimii ani, a investiției.
[youtube]-vOSbQRTszM[/youtube]
Constantin Lungu, patronul S.C. PRES SANITAS S.R.L., învinuit în dosarul penal constituit cu peste trei ani în urmă, n-a declarat niciodată că puțul nu e funcțional. În paralel, l-a dat în judecată, în civil, pe Gabriel Bunăiașu, patronul S.C. SEMLUNA S.R.L., căruia i-a subcontractat puțul. Dacă tot e film cu proști, în dosarul civil Lungu a susținut contrariul: că puțul e praf, nefuncționabil și că Bunăiașu trebuie să-i restituie toți banii primiți pentru foraj. Surpriză: Curtea de Apel Craiova, prin sentința executorie emisă la 26 septembrie 2012, constată că puțul e nefuncțional, că nu poate fi folosit în această stare și dispune refacerea lui de către S.C. SEMLUNA S.R.L.
Mai mult, Lungu se grăbește și pune în executare silită sentința. În replică, Bunăiașu cere Înaltei Curți de Casație și Justiție suspendarea executării silite, care îi este respinsă irevocabil.
Deci, dintr-o clipă în alta, Bunăiașu trebuie să se apuce să refacă puțul de la cap la coadă. Atenție: sentința executorie nu spune că puțul poate fi prelungit, ci făcut din nou, de la cap la coadă!
Pentru Gogălniceanu, calea simplă și legală era să aștepte iminenta refacere a puțului. Din păcate, a ales iar calea complicată, a fărădelegilor.
În loc să repare alimentarea cu apă, Gogălniceanu a schimbat evaluatorii!
Încălcând Hotărârea 273 din 1994, fără să se remedieze vreuna dintre deficiențele semnalate în primul proces verbal de respingere a recepției, Gogălniceanu a constituit ilegal a treia comisie de recepție, pe principiul absurd că nu investiția trebuie modificată, ci evaluatorii! Uluitor, o parte dintre specialiștii Prefecturii susțin acum că, de fapt, nu e a treia comisie de recepție, ci e tot prima comisie de recepție, dar actualizată (ca și când asta i-ar exonera cu ceva pe Gogălniceanu & co.). Orice chior poate vedea din facsimilele alăturate că Gogălniceanu n-a păstrat în a treia comisie niciunul dintre membrii primei comisii.
Nu pot să nu spun, în acest punct, că în cadrul Prefecturii Gorj analiza juridică a cazului Turcinești, ordonată expres de prefect, s-a făcut fără ca la nivelul instituției să existe cel de-al treilea proces verbal de recepție. Deci, un fel de cooperativa munca în zadar. De fapt, specialiștii respectivi investighează crima fără să fi cerut și fără să le fi fost prezentat mortul. Mă rog, așa o fi modelul în structurile acestea guvernamentale…
Dacă Craioveanu e viceprimar în România, înseamnă că de România s-a ales praful
Apoi, nu pot să trec cu vederea prezența, în capul celei de-a treia comisii, ca președinte, a ziaristului Craioveanu Grigore. Cunoscut, în urma investigațiilor sale de presă chiar și de vecinii de pe scara blocului în care locuiește, Craioveanu este, din vara anului trecut, viceprimarul comunei Turcinești. La doar câteva luni de la adjudecarea acestei demnități publice, Craioveanu și-a făcut rost, dimpreună cu toți ceilalți membri ai celei de-a treia comisii de recepție, de o plângere penală pentru abuz împotriva intereselor publice. De ce? Pentru că a semnat un proces verbal de recepție batjocoritor, în care a scris că investiția e impecabilă și că-i lipsesc doar un capac la un rezervor și 6-7 țigle pe un acoperiș, că puțul poate fi folosit ca atare, în condițiile în care, ați văzut, Curtea de Apel Craiova a stabilit că puțul e nefuncțional și trebuie refăcut integral. Mai mult, deși s-a pus în executare silită sentința de refacere a puțului, Craioveanu & co. spun că alimentării cu apă îi lipsesc doar șase – șapte țigle. Dacă Craioveanu e viceprimar în România, înseamnă că de România s-a ales praful.
Trec peste faptul că Craioveanu avea obligația să citească Hotărârea 273 din 1994 și să refuze să prezideze o comisie de recepție constituită cu încălcarea legislației în vigoare, în vederea mușamalizării infracțiunilor săvârșite în edificarea alimentării cu apă.
Juriștii prefectului au o problemă: „Cum facem să ratăm cu poarta goală?”
Direcția Juridică evaluează suspect de încet situația, părând preocupată să scape din vedere esențialul: a treia recepție este ilegală fie și numai pentru motivul că în procesul verbal aferent scrie că lipsesc doar șapte țigle pe un acoperiș și un capac la o gură de canal (o asemenea batjocură mi-a fost rar dat să văd!) în condițiile în care un executor judecătoresc a pus, deja, în executare silită sentința executorie a Curții de Apel Craiova prin care S.C. SEMLUNA S.R.L. este obligată să refacă puțul aferent alimentării cu apă.
În ultima ședință, Consiliul Local Turcinești, întregind șirul ilegalităților, a aprobat introducerea în domeniul public al comunei a alimentării cu apă recepționate ilegal. Este o etapă premergătoare transferului acestei investiții la S.C. APAREGIO S.A.. Această operațiune este visul de aur al lui Călinoiu, care a aranjat remedierea deficiențelor alimentării cu apă pe banii acestei societăți, care și-i va recupera, la rândul ei, de la … cetățeni, obligați să achite noi și noi scumpiri ale serviciilor de apă și canal. Ca să nu existe dubii, îi vom cere directorului general Ion Popescu, de la S.C. APAREGIO S.A., să ne răspundă în scris, sub semnătură, dacă va prelua această investiție care este în momentul de față nefuncțională, conform hotărârii judecătorești executorii emise de Currtea de Apel Craiova.
Punctul culminant al filmului cu proști: Gogălniceanu și Craioveanu blochează, indirect, executarea silită a lui Bunăiașu
În paranteză fie spus, aștept să apuc ziua în care voi relata despre faptele de vitejie ale unor infractori rafinați. Să-i descriu pe Gogălniceanu, Craioveanu, Lungu și Bunăiașu e total disconfortant. E un amestec de silă, revoltă, nervi, și uluire. Peste toate, dacă n-aș crede în îndreptarea oamenilor, m-aș apuca, chiar azi, de altceva. Conform Hotărârii 273/1994, în acest moment Primăria Turcinești, ca beneficiar, nu mai poate cere refacerea puțului, pentru că a acceptat cel de-al treilea proces verbal de recepție, conform căruia puțul este funcțional.
Și, totuși, s-a pus în mișcare executarea silită la capătul căreia la Turcinești se va construi un puț nou!
În loc să acționeze pentru realizarea interesului comunei de a beneficia de o alimentare cu apă viabilă, și, implicit, pentru executarea sentinței judecătorești de refacere a puțului, Gogălniceanu și Craioveanu se aliniază intereselor constructorilor și nu mai cer nicio corecție și niciun fel de lucrare suplimentară, lăsându-le pentru mai târziu, în grija S.C. APAREGIO S.A.
Pe lângă argumentele din Scrisoarea Deschisă adresată de Grupul de Acțiune în Interes Public prefectului, am adus și în acest articol noi argumente ce-l obligă pe Teodorescu să atace în fața instanței de contencios administrativ cel puțin cel de-al treilea proces verbal de recepție, ca act administrativ (în accepțiunea art. 2, lit. c) din Legea 554/2004). Bine, asta numai în condițiile în care subordonații săi vor reuși și/sau vor fi interesați să facă rost de el. Concomitent cu suspendarea și anularea celui de-al treilea proces verbal de recepție trebuie atacată și hotărârea de trecere a alimentării cu apă în domeniul public al Primăriei Turcinești.
