În ultimele zile, zecile de “analiști” de la zecile de televiziuni, radiouri și ziare locale ar fi trebuit să dezbată și să-ntoarcă pe toate fețele, pentru omul de rând, maniera jegoasă, cinică, în care premierul Victor Ponta impune, în poziții total nefirești, niște fătuci care – gura târgului o spune, nu eu! – i-au fost sau încă îi mai sunt ibovnice.
Astfel, Georgiana Porumbel, fiica managerului Ansamblului Profesionist “Doina Gorjului”, a fost numită deja un fel de șefă peste Laurențiu Ciurel, directorul general al Complexului Energetic Oltenia, spre uluirea specialiștilor din minerit și energie.
Iulia Vînă, o altă “piesă” din colecția personală a lui Ponta, urmează să pășească pe covorul roșu pe care Cârciumaru i l-a întins deja, la ordin, de la intrarea în Primărie până la biroul de viceprimar. Cu ocazia asta, imediat după instalarea febleții din tinerețe a lui Ponta ca viceprimar, Cârciumaru trebuie să schimbe firma primăriei cu aceea a fabricii de confecții. Iar el nu se va mai numi primar, ci croitor – șef sau, cel mult, argatu’ lu’ Ponta. Sigur, foarte tare l-aș iubi pe Cârciumaru dacă i-ar zice de la obraz premierului – armăsar: “Bă, dă-te dracu!… Ajunge!” Dar nu, drept răsplată, primarul nostru îl va plimba iar pe străzile din Tg Jiu, pentru ca Ponta să se aleagă din nou deputat venetic de Gorj. Amatoarele de ascensiuni fulminante au intrat, deja, în cantonament în saloane de înfrumusețare, cu gândul că Victoraș va veni mai des, pe la noi, prin oraș…
De bun simț ar fi fost ca, în aceste zile, să se dezbată cum s-a ajuns ca, tot din ordinul lui Ponta, un consilier local ca Mihai Weber, cu trei ședințe de consiliu local la activ, cu activitate zero, care n-a fost văzut niciodată vorbind liber sau susținând o cauză de interes public, să fie nominalizat candidat pentru un post de deputat de către PSD Gorj, formațiunea politică ce dispune de cea mai solidă resursă de cadre.
Sigur, lui Mugurel Surupăceanu i s-a retras susținerea pe merit, el fiind dat dispărut din propriul colegiu imediat după alegerile trecute. Totuși, presa locală avea obligația de a mesteca răbufnirea sa la adresa premierului, citată de Evenimentul Zilei: “”L-am apărat şi el mă lucra pe la spate şi ameninţa primarii din Gorj că o să aibă probleme dacă mă mai susţin. Este vorba despre o răzbunare personală, pentru că nu am vrut să fac o mizerie pe care mi-a cerut-o”.
Nu în ultimul rând, mă așteptam să fie dezbătută public declarația subofițerului de poliție Leuștean, care a susținut ferm că dorește să-l împuște pe comandantul Inspectoratului de Poliție al Județului Gorj, după ce o expertiză “comandată” a stabilit că vila sa în construcție a luat foc din cauza unui scurt-circuit, în condițiile în care nu era racordată la rețeaua de curent electric!
Ca să fie trecute cu vederea aceste întâmplări de poveste, șefii PSD-ului, care stăpânesc și majoritatea presei locale pe principiul că “au cu ce, bă, au cu ce!”, le-au aruncat mega – analiștilor în gura cărora nu se mai uită nimeni un subiect fals, reactivat în ultimii doi ani ori de câte ori Partidul are probleme și când prostimea trebuie aburită cu fumigene. Fix luni, 07 octombrie, când scandalurile erau mai în toi, cea mai ascultată emisiune radio din Gorj ni-l livrează iar pe Marian Rotaru, primarul de la Lelești, care după trei săptămâni de abstinență și căință, denunță iar public lipsa de democrație din propriul partid și anunță ferm că va candida cu orice preț pentru un post de parlamentar. Asta după ce, cu trei săptămâni în urmă, după o întâlnire cu Cârciumaru, se căia public pentru că-și ponegrise Partidul și anunța că își vede de treabă, nu mai candidează. De altfel, la o simplă căutare pe site-ul oricărui ziar local, veți vedea că de doi ani încoace Rotaru este, periodic, nemulțumit de șefii PSD-ului și pe punctul de a demisiona sau a fi exclus din partid. Se întâmplă asta ori de câte ori trebuie deviată atenția generală de la altceva, esențial.
Recunosc că m-am abținut cu greu să nu scriu, în ultimul timp, despre Marian Rotaru, acest păsărică – plânge care a confiscat toate microfoanele și toate paginile ziarelor, fără a comunica, de fapt, nimic de interes public. Se plânge de luni de zile, pe umărul “analiștilor” care, pentru prețul corect, îl compătimesc profund, că nu e lăsat să candideze, fără, însă, a lega două fraze despre programul său de viitor parlamentar. E ca și cum te-ai răscula că nu te lasă părinții la gagici înainte să-ți crească cucul. Se plânge că de trei săptămâni nu poate lua legătura cu un minister sau cu un parlamentar, pentru a-și promova mega-proiectele. Care mega-proiecte? Am trecut acum câteva zile prin Lelești. Arată fix ca o comună de la marginea județului, nu ca una limitrofă Târgu Jiului. Nu mai pun la socoteală că o investiție de circa 100 miliarde lei vechi, canalizarea, e nefuncțională. La TV SUD a fost întrebat, concret, ce ministru și ce parlamentar nu-l primesc “de trei săptămâni”. A răspuns golănește: “aaaa, sunt mai mulți”, fără a da nume.
Rotaru uită că la Lelești, gard în gard cu el, locuiește mega-ultra-senzaționalu’ parlamentar Vasile Popeangă. Nici Excelența Sa nu-l sprijină?! De altfel, foarte relevantă pentru politica mârlănească de la Gorj e declarația publică a lui Popeangă, făcută astă-vară, în momentul în care a aflat că Rotaru ar vrea să candideze pe colegiul lui: “mă surprinde, având în vedere că eu știu multe și dânsul e primar la Lelești”. Închei, pentru moment, penibilul capitol Popeangă exprimându-mi speranța că în al doilea mandat de deputat, aranjat deja la nivel transpartinic, va fi mai mult parlamentar și mai puțin lătrău, ca până acum.
Săptămâna asta, Rotaru vrea iar să candideze în ideea că “primarii trebuie să aibă omul lor în Parlament”. A anunțat, însă, cu toată gura că-l susține pe Ion Cupă, pentru un post de deputat, deși e de altă culoare politică. Contradicția este evidentă: periodic, Rotaru se smiorcăie că nu-l sprijină nimeni, deși el laudă și susține diverși candidați. De ce n-ar fi Ion Cupă puntea spre ministere și miniștrii a primarilor din Gorj? Îi urmăresc atent precampania electorală, caracterizată de aceeași decență și eleganță care au marcat și mandatul domniei sale de director general al Finanțelor.
Ca majoritatea “starletelor” contemporane din politica locală, Rotaru provine dintre “privatizații’ de după revoluție, care întâi au făcut bani și apoi și-au cumpărat posturi administrative și funcții politice și, nu în ultimul rând, diplome de absolvenți ai unor școli înalte. În cazul lui Rotaru, banii au suplinit lipsa de IQ. Cei ca el s-au îndepărtat în ultimii ani nu numai de omul de rând, pe care-l sfidează prin aproape tot ceea ce fac, gândesc și spun, ci și față de realitate. Un exemplu: nu mai departe decât marți, 9 octombrie, am mai aflat una, tare de tot: Rotaru se crede intelectual, mânca-v-aș gura!!! A spus așa, public, referindu-se la campania electorală: “aștept și eu cu interes așteaptă luptă, care nu mi s-a părut deloc o luptă frumoasă, ca între intelectuali”…
Pentru cei care nu știu, Rotaru a absolvit de curând cursurile Universității “Titu Maiorescu”, create, pentru cine nu știe, pe scheletul altei “universități”, de tristă amintire: “Jiul de Sus”. Din nefericire, la intrarea în sediul din Tg Jiu al Universității “Titu Maiorescu” încă nu a fost pusă nicio stea cu “Marian Rotaru” sau vreo placă omagială pe care să scrie “Aici a studiat marele intelectual Marian Rotaru”. Mai mult decât atât, universitatea asta încă nu-i poartă numele, dar timpul e înainte… A propos: eu nu pot în ruptul capului să înțeleg cum încă nu și-a terminat doctoratul și cum de nu i s-au dat, până acum, ore la UCB. Are toate calitățile… Atâta doar că, neștiind mai mult de 50 de cuvinte, nu le potrivește totdeauna în cel mai fericit mod. Nemulțumit că USL-ul n-a numit, încă, un candidat pe colegiul 1, în condițiile în care PDL-ul a făcut-o de câteva luni, Rotaru a spus așa: “lumea a început să i se inhibe în cap numele lui Cupă”…
Despre circul făcut de Rotaru anul trecut, împotriva lui Cârciumaru, nemulțumit nu pentru vreo cauză de interes public, ci pentru că grătarele lui de mici n-au fost poziționate în buricul insuliței, nu mai zic nimic, întrucât mi s-a aplecat deja.
Din nefericire, Rotaru nu e singurul specimen de acest tip, folosit pentru a umple cu nimic ziare, emisiuni și mintea omului de rând. Sunt patru – cinci “politicieni”, deosebit de vocali, care dezbat zilnic, pe toate posturile și în toate ziarele, la modul mai degrabă retard, problemele arzătoare ale Gorjului. Dar, despre toți și toate, la vremea lor.