Trei lucruri au scos – părerea mea – Gorjul din lâncezeala-i proverbială, în ultimul timp. Noul prefect, febra pre-campaniei pentru alegerile parlamentare și parcursul excepțional al pandurilor.
Noul prefect. Pe-nțelesul tuturor, se vede treaba că în noua postură consumă mai mult decât produce, ceea ce nu e bine deloc, să recunoaștem. Radu Teodorescu a slăbit vizibil, dovadă că, neajungând la butoane, și-a petrecut mare parte din timp alergând după ele. Or, să tot alergi pe canicula asta… Deși nu e de urmat, modelul prefectului rafinat, stăpân al butoanelor și maestru al combinațiilor în interes pur personal – patentat de Liviu Andrei, pare, cel puțin deocamdată, mult mai sănătos.
O soluție: hai să-l împăiem pe Iliuță!
Sunt convins că dacă vrei să repari acest județ, așa cum lasă impresia Radu Teodorescu, cel mai greu e să te hotărăști de unde începi. Pentru a performa ca prefect îți trebuie echipă. Nu cred că are. Grigoraș, numit mâine antrenor la Real Madrid, și-ar primeni staff-ul, nu ar lua după el bucătăreasa de la Pandurii. Îți trebuie aliați integri și onești. Ion Călinoiu nu e. Trebuie să ierarhizezi problemele județului, ca să știi în ce ordine le abordezi și ce resurse aloci fiecăreia. Nu există o asemenea ierarhizare sau strategie și nici nu sunt semne că s-ar lucra la așa ceva. Trebuie să te poți baza pe șefii instituțiilor descentralizate. N-are cum. Nu sunt numiți și nici măcar agreați de el. Nu-i poate evalua la modul real și nu-i poate schimba. Vă mai amintiți, după instalarea guvernului Ponta, câte termene s-au avansat la nivel de Gorj pentru schimbarea șefilor instituțiilor publice? Realitatea foarte crudă și nesănătoasă e că majoritatea actualilor șefi de instituții nu pot fi schimbați pentru că-i leagă prea multe fire de conducătorii adevărați ai județului. Conservarea lor în funcții duce Gorjul de la rău la mai rău. Dacă Teodorescu mi-l aduce mie, ziarist, pe matusalemicul șef al DSVSA, Iliuță, în conferință de presă la Prefectură, joia, de la 11, nu înseamnă că inspectorii sanitar veterinari nu mai ia șpagă sau că, brusc, s-a modernizat managementul conducerii la nivelul acelei instituții… Legăturile transpartinice și datoriile reciproce existente între liderii politici au făcut ca “specialiști” ca Iliuță să fie uitați în scaune. Și problema nu e Iliuță, ci tumorile pe care Iliuță le-a crescut sub el.
A treia recepție, dar nu ultima…
Cu câteva ore înainte să scriu aceste rânduri mi s-a povestit, pe mai multe canale, că prefectul propune pentru deblocarea situației de la Turcinești o a treia recepționare a alimentării cu apă. Am tot rumegat-o, să-mi dau seama cum anulează prefectul, instantaneu, primele două recepții, în bloc, pentru a crea condițiile pentru o a treia comisie de recepție și un al treilea proces verbal de recepționare a investiției. E imposibil. Sunt acte administrative ce pot fi anulate doar prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Purtătorul de cuvânt al prefectului a negat, de altfel, că prefectul s-ar fi oprit asupra unei astfel de soluții, adică o a treia recepție. De unde deduc că sursele mele mint la fel, ceea ce e, iarăși, imposibil.
Oricum, e grețos că în loc să se ocupe de investiția propriu-zisă și de remedierea disfuncțiilor, care e mai mult praf și pulbere, oricum, nefuncțională, autoritățile continuă să-și bată capul cu hârtiile oficiale produse despre această alimentare cu apă, ca și cum asta ar aduce apa în curțile din Turcinești. Deși l-am văzut reticent la propunerile mele (cel mai sărac om din Tg Jiu n-a primit niciun semn după ce GORJNEWS i-a cerut prefectului să-l angajeze și pe el, având în vedere că s-a dus special la București ca să-i găsească loc de muncă lui Liviu Andrei ) îmi permit să-i recomand lui Teodorescu să urce primarii într-o rată și să-i ducă la Săulești, să vadă și ei impecabila alimentare cu apă, prevăzută cu două puțuri, realizată de primarul Drăghici. A propos… Oare de ce e independent, acum, Drăghici? De corecți și integri ce sunt alde Rușeț, Călinoiu sau Dian Popescu?…
Revenind la problema de la Turcinești, în loc să determine forarea unui puț viabil, Ion Călinoiu, cel lingușit mai nou cu sintagma de “erou local”, continuă să forțeze prin sclavii lui transferul ilegal al alimentării cu apă la APAREGIO, care să refacă, cu alte miliarde, investiția. Am mai spus-o: costurile vor fi amortizate prin noi și noi scumpiri ale apei, lucru de neacceptat.
Surupăceanu s-a întors în ajun de tăiat de porc
Ajungând la pre-campania pentru parlamentare, se-ntâmplă lucruri savuroase. De pildă, Surupăceanu nu știe nici liderii PSD din colegiul lui. O ziaristă l-a pus la curent, deunăzi, că nu Mihuțescu conduce PSD Baia de Fier… Florin Cârciumaru, cel care rămâne un pol de echilibru în plan politic și administrativ, recunoștea chiar azi, într-o emisiune de radio, că n-a vorbit luni de zile cu Surupăceanu, nici măcar la telefon. Și-atunci, de unde atâta neobrăzare să vii tu, un surupăcean, în ajun de tăiat de porc, să proclami sus și tare că nu te-nteresează, tu candidezi pe același “coledzi”?
Contracandidat al lui Surupăceanu, Andrei Maioreanu pare să nu-și poată depăși condiția de arbitru al încăierărilor din filialele PSD aflate în responsabilitatea sa. Aduce din ce în ce mai mult, ca să-l parafrazez, cu ceea ce se numește un lătrău. Oricât l-ai asculta, nu scoți de la el ceva cu cap și coadă despre dezvoltarea durabilă a acestui județ. Ceea ce, în cazul unui tip cu pretențiile lui Maioreanu, e cu adevărat tragic.
Cel mai probabil pe colegiul cu pricina se vor confrunta Mihai Weber, un tip despre care, necunoscându-l, am o părere bună, și Dan Vâlceanu, singurul membru PDL care nu s-a apucat, încă, de PAR – IMPAR… Oricum ar da-o, Weber va câștiga experiență, iar Vâlceanu, deputăția.
Despre ceilalți candidați și celelalte colegii, data viitoare, pentru că deja am depășit spațiul alocat de conducerea ziarului…
Pandurii, într-un punct Maxim
I-am lăsat la urmă pe cei mai buni, pe Pandurii… Joacă incredibil, cu o bucurie și lejeritate copilărească, sunt pe primul loc, lideri detașați, și visează frumos. Probabil că e Maxim-ul acestui club și că vor trece ani mulți până se va atinge iar acest nivel și această stare. Aș vrea să cred că Marin Condescu și Eugen Pârvulescu vor lua decizii coerente cu ceea ce a reușit antrenorul Grigoraș și că nu vor prefera să-și umple teșchereaua în iarnă, vânzând iar crema acestui club. O calificare în sezonul viitor din Europa League e la îndemână acum, iar cotele jucătorilor ar crește exponențial. Nu e momentul pentru reproșuri, dar mi-a picat greu o declarație recentă a lui Pârvulescu, preluată de Gazeta Sporturilor, cum că Grigoraș e liber să plece oricând și că transferurile reușite nu i se datorează. De președinți ca Pârvulescu e plină lumea. Antrenor ca Grigoraș e unul singur.
Aștept ca orașul să merite această echipă și ca Marin Condescu să priceapă că trebuie să aducă profesioniști care să se ocupe și de imaginea și de marketingul acestui club.
