În ediția trecută a Ziarului de Investigații GORJNEWS v-am dezvăluit modalitatea securisto-comunistă în care a reacționat instituțional Universitatea “Constantin Brâncuși” față de un profesor universitar care a îndrăznit să conteste procedura de acordare a gradațiilor de merit și felul în care s-a finalizat aceasta. În continuare publicăm un interviu cu profesorul respectiv, cu bucuria nedisimulată că la Tg Jiu încă mai există oameni care ies din rând și denunță dezastrul instituțional și simulacrul de stat de drept.

“La conducerea Senatului UCB sunt un fost secretar de partid şi un activist”

Narcis DAJU: Din ce an activați în învățământ? Câți ani de comunism declarat ați prins în calitate de cadru didactic? S-a întâmplat să fiți “judecat” în acea perioadă de vreo “comisie de etică” sau ați asistat la o astfel de “judecată”? Ce diferențe erau față de felul în care se derulează azi cercetările la nivelul “comisiei de etică” din UCB?
Prof. univ. dr. Gheorghe POPESCU: Dacă vă referiţi la învăţământul superior, din anul 1988. În perioada 1988-1993 am fost cadru didactic asociat al Universităţii din Petroşani, iar din anul 1993 şi până în prezent sunt cadru didactic al Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu. În perioadele 1979-1981 şi 1992-1993, am activat şi în învăţământul preuniversitar, în limita timpului disponibil. Fac precizarea: cea mai mare parte a activităţii mele s-a desfăşurat în industrie (1974-1993). În perioada comunismului nu funcţionau comisii de etică. Dacă erai membru de partid te judeca comitetul de partid pe instituţie. Dacă nu erai membru de partid, te judeca comitetul sindical pe instituţie. Am avut „cinstea” să fiu judecat de Comitetul de Partid al U.M. Sadu, cât şi de tovarăşa Pupăză (Secretar II la Comitetul Judeţean de Partid Gorj),  în luna aprilie 1989. Motivul declarat era „aveam rude în Germania Federală şi nu puteam să fiu un bun conducător comunist”. Comisia de etică  a fost o invenţie postrevoluţionară, pentru a băga pumnul în gură celor care au alte opinii decât cele ale conducătorilor din învăţământ. Cercetările la nivelul “comisiei de etică” din UCB seamănă leit cu cercetările comuniste la care am fost supus în anul 1989. Nu mă mir! Azi, la conducerea Senatului UCB sunt un fost secretar de partid şi un activist !

Popescu Luminița, 20.000 dolari lipsă la predarea gestiunii! Sindicatul UCB folosește, ilegal, două conturi bancare!

N.D: Cum ați ajuns să fiți indezirabil sau, cel puțin, neagreat de conducerea UCB?

G.P: În anul 1993, am început activitatea la UCB. Veneam de la Uzina Mecanică Sadu, o adevărată şcoală în proiectare, cercetare şi respectarea legislaţiei, cu un doctorat bazat pe cercetare şi experimentare (la acea dată numai 3 cadre din didactice din Universitate aveau doctoratul); deţineam 3 brevete de invenţie ca unic autor, 5 certificate de inovaţie şi multe realizări practice. Fiind învăţat cu munca, respectarea legislaţiei şi a principiului „un slujbaş la stat trebuie să fie corect, cinstit şi să nu mintă”, prin atitudine, am început să deranjez . Nu am putut să tac,  când am observat că unii colegi întreprindeau acţiuni certate cu legea sau nu puneau umărul la dezvoltarea Universităţii. Printre persoanele „deranjate” a fost şi doamna Popescu Luminiţa! Eu, în calitate de şef de catedră, nu am ascuns faptul că sunt nemulţumit de activitatea sa profesională.
Pentru a-şi ascunde neputinţa  profesională a solicitat să fie transferată la altă catedră, unde, după cum se vede, a avut mare succes (în niciun caz pe plan profesional). Într-un interval scurt de timp a reuşit să deţină simultan funcţiile de prodecan şi lider sindical pe UCB (2003-2005). Pentru că era în  incompatibilitate (simultan funcţii la sindicat şi la patronat), am dat-o jos din funcţia sindicală, am sprijinit să se aleagă o nouă conducere sindicală, din care am făcut şi eu parte ca vicelider. Deşi am insistat de mai multe ori să se predea noii conduceri a Sindicatului UCB documentele sindicale specifice (registrul de procese verbale, documente contabile), doamna Popescu Luminiţa nu a vrut şi nu a predat aceste documente. Evaluând veniturile şi cheltuielile Sindicatului UCB (cu aproximaţie din lipsa documentelor amintite), am apreciat că lipsesc echivalentul a aproximativ 20 mii dolari, din cont. Este posibil ca „lipsa” să fi fost într-un depozit pe alt nume, deoarece, azi, Sindicatul UCB are o parte din bani depuşi în două depozite, ceea ce este contrar legii.  În calitate de vicelider sindical am luat atitudine nu numai în privinţa situaţiei amintite, ci şi în foarte multe cazuri, fapt pentru care, în anul 2009, am fost îndepărtat din conducerea Sindicatului UCB cu „binecuvântarea” domnului Adrian Gorun .
N.D: Ați fost deferit comisiei de etică pentru că șefii dumneavoastră din UCB apreciază că este ne-etic să depui o plângere, să îți ceri un drept al tău, să sesizezi o ilegalitate, să nu taci în fața unui abuz?

G.P: În gândirea filosofică a acestor conducători este ne-etic ca un subaltern să  solicite  sancţionarea  lor. Codul de etică şi deontologie universitară, existent pe  HYPERLINK „http://www.utgjiu.ro” www.utgjiu.ro , prevede  că este etic să propui aşa ceva. (art. 11, 12 şi 13).
Tot în contextul acestei gândiri, ei, conducătorii au dreptul de a-şi critica superiorii (nu pot să uit acuzele aduse doamnei prof. univ. Ecaterina Andronescu în calitate de ministru al învăţământului la o Conferinţă internaţională organizată de UCB). Nu am auzit că doamna ministru ar fi sancţionat pe cel care a denigrat-o în public; sigur că a fost informată, deoarece în sală se aflau şi membri importanţi ai PSD Gorj
N.D: Prezentați, pe scurt, neregulile pe care le-ați identificat în derularea procedurii de acordare a gradațiilor de merit.

G.P: În derularea procedurii de acordare a gradațiilor de merit am constatat următoarele nereguli:
– Regulamentul de acordare a gradaţiilor de merit este partinic, întrucât capitolul 4 din fişa de evaluare prevede ca activităţi de evaluat pentru acordarea gradaţiei, sarcini care revin cadrelor de conducere pentru care primesc indemnizaţie de conducere (sunt recompensaţi de două ori pentru aceiaşi activitate). Cei care nu au funcţii de conducere sunt discriminaţi, din start.
– Regulamentul de acordare a gradaţiilor de merit nu poartă viza Sindicatului ALMA MATER din Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu şi acesta nu a întreprins nicio acţiune pentru corectarea acestui abuz.
– Analizarea dosarelor de gradaţie de merit s-a efectuat în prezenţa celor doi câştigători Popescu Luminiţa şi Cristinel Popescu şi a altor membri ai Consiliului Facultăţii de Inginerie care au depus dosare.
– Nu am constatat respectarea principiului proporţiei (număr de gradaţii  pentru cadre de conducere / număr cadre de conducere  şi număr de gradaţii pentru cadre didactice fără funcţii / număr de cadre didactice fără funcţii ).
– Nu s-au afişat la avizierul instituţiei documentele din care să rezulte:
numărul de gradaţii  repartizate în acest an Facultăţii de Inginerie,
lista persoanelor care beneficiază de   gradaţie de merit în urma evaluării de către Comisia de evaluare;
lista cu punctajul obţinut de  toţi candidaţii, semnată de membrii comisiei de evaluare, care să conţină şi informaţiile legate de depunerea contestaţiilor (data / ora – limită )
– Nu s-a respectat art. 8/1 din “Regulamentul de acordare a gradaţiilor de merit” pe  anul 2012, care prevede ca rezolvarea contestaţiilor să se facă în termen de 3 zile calendaristice de la înregistrarea acestora, de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor, numită prin decizia Rectorului.

“Am semnalat ilegalități și răspunsul a fost anchetarea mea”

N.D: Care au fost răspunsurile conducerii UCB față de ilegalitățile semnalate de dumneavoastră?

G.P: Ca urmare, a semnalării ilegalităților comise la acordarea gradaţiilor de merit, conducerea UCB mi-a „răspuns” (după două luni !?!?) prin anchetarea  subsemnatului de către Comisia de etică.
De fapt, la contestaţia privind acordarea gradaţiilor de merit, nu am primit niciun răspuns, deşi au trecut mai mult de două luni de când am depus contestaţia!
N.D: Cum s-a derulat “anchetarea” dumneavoastră de către colegii din comisia de etică?

G.P: Am fost înştiinţat telefonic că sunt convocat de Comisia de etică,  pentru a da lămuriri referitoare la conţinutul contestaţiei privind acordarea gradaţiilor de merit, înaintată Senatului UCB.  Am studiat Codul de etică şi deontologie universitară, existent pe  HYPERLINK „http://www.utgjiu.ro” www.utgjiu.ro  şi nu am găsit niciun articol care să mă încrimineze. Mai mult, am constatat  că există articole care îi încriminează pe cei ce nu mi-au dat un răspuns la contestaţie, pe cei ce au verificat dosarele de concurs şi chiar pe organizatorul concursului, d-na decan Luminiţa Popescu.
La întâlnirea cu Comisia de etică am constatat că membrii comisie nu  aveau nevoie de noi lămuriri în privinţa contestaţiei mele, ci doreau să-mi retrag contestaţia,  proliferând diverse ameninţări. Am fost  supus unor presiuni psihice şi am fost umilit ca un „eretic” anchetat de Inchiziţie.
Culmea mizeriei! Şeful comisiei de „inchizitori” este una dintre persoanele contestate de mine!
Lipsă de profesionalism  sau de ce nu, incompetenţă! Consilierul juridic al UCB a făcut parte din Comisia de etică, deşi art. nr. 48, alin.2 specifică: „Hotărârile Comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al universităţii”. Deci,  acesta  nu trebuia să fie membru al Comisiei de etică; mai mult, a fost cel mai vehement acuzator al meu!

“De ce oare marii noştri profesori universitari şi conducători ai UCB, nu au pagină Web?”

N.D: Unele persoane spun că dumneavoastră sunteți cel care, vocal, a sărit calul. Cum replicați?

R. Acest mesaj este un mesaj de tip comunist pe care îl utilizau activiştii, în total dispreţ faţă de cetăţenii obişnuiţi „Peştele se împute de la cap, dar totdeauna se curăţă de la coadă”. Este specific celor care nu au făcut nimic pe plan profesional. Dacă dosarele de gradaţie de merit ale celor doi câştigători ar fi fost „beton” , atunci „cei doi jigniţi” prezentau conţinutul dosarelor! În niciun caz, nu acceptau încălcarea Regulamentul de acordare a gradaţiilor de meri pentru a fi favorizaţi.
Oricum, eu îi invit împreună cu „lătrătorii” să-mi verifice pagina web, să-mi comenteze realizările, dar în acelaşi timp să-şi afişeze şi ei realizările tot pe internet, schematizate pe o pagină web. De ce oare marii noştri profesori universitari şi conducători ai UCB, nu au pagină Web?
N.D: Prezența unui lider sindical în comisia de etică e o garanție pentru corectitudinea “judecății” sau constituie pur și simplu un abuz?

G.P: Teoretic prezența unui lider sindical în Comisia de etică ar trebui să fie o garanție pentru corectitudinea “judecății”.  La UCB nu este posibil acest lucru, deoarece liderii de sindicat sunt persoane  agreate de conducerea UCB.
Dovada constă în numirea domnului Cristinel Popescu (lider de sindicat) ca preşedinte al Comisiei de etică, deşi în Contractul colectiv de muncă nu s-a prevăzut ca în Comisia de etică să fie un reprezentant al sindicatului. Mai mult, această comisie reprezintă poziţia/interesele conducerii Universităţii faţă de salariaţi. Plasarea unui lider de sindicat în poziţia de preşedinte ridică întrebarea: „de fapt, pe cine apără sindicatul, salariaţii sau conducerea?”

“Gorun: doar interese personale și polițe de plătit”

N.D: De ce s-au degradat atât de mult relațiile inter-umane în UCB, sub conducerea lui Adrian Gorun?

G.P: Fiindcă Adrian Gorun a venit la UCB numai pentru rezolvarea intereselor personale şi materiale, pentru a-şi plăti poliţele faţă de  anumite persoane, cu care a mai avut conflicte. Cred că domnul Adrian Gorun  simte nevoia de  „a genera şi dezvolta  conflicte„ .
N.D: Ați fost încurajat de colegi sau, din contră, ocolit, după ce ați reclamat fraudarea gradațiilor de merit?

G.P: Nu fac parte din niciun grup de interese şi nu discut  problemele personale cu colegii. Ştiu că la UCB „funcţionează” două grupuri de interese, unul ar dori să mă instige împotriva domnului Adrian  Gorun,  iar altul mă „monitorizează”, eventual mai improvizează ca să–şi dovedească devotamentul ca să mă toarne domnului Adrian  Gorun.
N.D: De ce un om cu structura dumneavoastră nu ia atitudine și față de ce se întâmplă astăzi în afara UCB? Faceți parte din vreo structură civică sau din vreun partid politic?

G.P: Consider că la vârsta mea nu am pentru cine să mă consum! Când văd atâtea panouri publicitare cu personaje controversate, care întind mâna pentru a ne cerşi votul, mă apucă lehamitea. Am fost şi sunt dezamăgit, de noi,  din punct de vedere al demnităţii şi al discernământului. Pe de altă parte,  ca să iau atitudine trebuie să am bani. Nu am funcţii ca să pot fura bani! Aşa este acum! Cu salariul de 3300 lei/lună, cât primesc la UCB după 38 ani de muncă, chiar dacă aş vrea, nu-mi permit acest lux . Din acelaşi motiv nu fac parte din niciun partid politic sau structură civică. Am crezut că revoluţia din 1989 ne va scăpa de comunişti! În concluzie, sunt scârbit de ceea ce se petrece în Romania. Cred că suntem un popor care ne merităm soarta şi conducătorii.

Trotea și Marga – inginerii financiare, falsuri ordinare

N.D: Cum e posibil ca Tiberiu Trotea sau Andrei Marga să fie plătiți cu sute de milioane, bani publici, din bugetul UCB, în condițiile în care nu s-au prezentat la niciun curs?

G.P: Simplu, inginerii financiare (a se citi falsuri ordinare). Organele statului, care ar trebui să asigure respectarea legii şi avutul ţării, nu se implică.  Nu ştiu de ce. Eu am sugerat, prin intermediul unui ziar, organelor statului să se implice în modul cum Adrian Gorun  şi alţi conducători din UCB, au obţinut contracte de cercetare de la Compania Lignitului. Până în prezent,  nicio instituţie a statului nu m-a contactat pentru detalii. Referitor la cele două persoane menţionate, probabil că domnul Adrian Gorun are mari obligaţii faţă de dânşii.
N.D: E posibil să debutezi la 60 de ani în învățământ, direct ca profesor universitar de masterat, precum Tiberiu Trotea?

G.P: În gândirea filosofică a lui Adrian Gorun este posibil orice!  Este notorie în UCB, aducerea şi numirea directă ca şef catedră la Ingineria mediului, a unei persoane care nu predase niciodată în învăţământul superior, nu este inginer, nu s-a auzit că ar fi contribuit cu ceva concret şi eficient (vorbăria goală nu înseamnă nimic) în domeniul protecţiei mediului. Nu vă mai miraţi!
N.D: Ce motive serioase are un absolvent de liceu să urmeze cursurile UCB?

G.P: Universitatea  „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu nu este reprezentată numai de câţiva indivizi cu tupeu care s-au cocoţat pe scaune. În Universitatea  „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu sunt profesori excepţionali care îşi dau silinţa să înveţe studenţii, sunt corecţi în aprecierea studenţilor şi fac cinste Universităţii. Eu militez pentru ca absolvenţii de liceu să continue studiile la Universitatea  „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu. Disfuncţionalităţile de la vârful instituţiei sunt vremelnice şi specifice perioadei în care trăim. Recomand părinţilor acestor absolvenţi de liceu să aibă încredere în această instituţie şi să privească cu luciditate către viitor.

“Toate legile educației au avut portițe pentru promovarea nulităților și încurajarea găștilor”

N.D: Cum s-a ajuns ca UCB, în loc să fie un izvor de democrație și civilizare pentru Gorj și împrejurimi, să genereze unul dintre cele mai grețoase soiuri de comunism?

G.P: Plătim atmosfera în care am trăit până în 1989 (educaţia ateisto – socialistă, minciuna comunistă, adulaţia conducătorului  iubit, turnătoria ordinară, lipsa de scrupule pentru că nu se plăteşte nimic, lipsa de compasiune faţă de semeni, exploatarea elevilor şi a soldaţilor, etc.) şi politica  defavorabilă ţării de după 1989. După 1989 s-au elaborat multe legi privind învăţământul şi educaţia naţională; toate cu „portiţe” pentru a promova  nulităţile şi a încuraja găştile (a se citi şi de natură politică). Prin acestea nu s-au amendat furtul şi înavuţirea. Mereu, am militat ca toţi conducătorii instituţiilor de învăţământ superior să fie aleşi pe bază de concurs de competenţă, de sus în jos. În acest mod, ar dispărea clanurile, grupurile de interese şi mediocrităţile. „Boala„ aceasta nu este specifică Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu. Toate universităţile de stat din România suferă de această „boală” !