*SIMPOZIONUL NAŢIONAL  PETRE BRÂNCUŞI –  S-a desfăşurat duminică, 27 mai a.c., în sala de spectacole a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, ediţia a X-a, jubiliară, sub genericul „Discipolii prof. univ. dr. muzicolog Petre Brâncuşi” (I). Au evocat personalitatea maestrului: Petre Rusu, muzicolog şi realizator de programe la TVR, prof. Iulian Levenţiu, inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti,  conf. univ. dr. Carmen Manea de la UNMB, prof. univ. dr. muzicolog Grigore Constantinescu, prof. univ. dr. muzicolog Cristian Brâncuşi, prof. dr. Gheorghe Gorun, directorul Colegiului Naţional „Spiru Haret”, Ion Sanda, Titu Pânişoară.

*ECOU ÎN „LUMI PARALELE” – Ediţia a XXXII-a Festivalul internaţional de literatură „Tudor Arghezi”  desfăşurată la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti primeşte (în)semn imediat de apreciere în revista craioveană amintită, a prietenului Viorel Pîrligras: „Felicităm organizatorul, Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale (CJPCT) Gorj care, alături de parteneri (Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”, Ansamblul Artistic „Doina Gorjului”, Teatrul „Elvira Godeanu”, Şcoala Populară de Artă, Consiliul Local şi Primăria Tg. Cărbuneşti şi Universitatea „Constantin Brâncuşi) au realizat o manifestare de excepţie şi nu ne rămâne decât să aşteptăm reîntâlnirea maeştrilor poeziei europene anul viitor şi în toţi anii ce vor veni.” – De la colegul Mircea Liviu Goga, o consemnare a unui important eveniment literar gorjean.
*PALILULA LUI PURCĂRETE – În aceeaşi publicaţie găsesc o cronică a ultimului filmul realizat de Silviu Purcărete. O citesc şi mi-o adun în mine, cunoscând fizic o localitate cu acelaşi nume, atât de pierdută între râpele şi verdele Doljului. Iată însă o frază săvârşită în film ce-i atrage atenţia lui Viorel Pîrligras: „Bă, nene, noi v-am lăsat un Partid ca o floare şi voi l-aţi făcut ca un căcat!” Şi, tot de acolo, aprecierile: „Povestea e complexă şi nu o voi rezuma aici pentru a nu strica plăcerea celor care vor viziona filmul, voi evoca totuşi unul din cele mai amuzante momente, în opinia mea, acela în care Ilie (George Mihăiţă) povesteşte despre „un faptul întîmplător, adică un fapt care s-a întîmplat” într-o iarnă grea din anii 50, când a plecat să ia lemne din pădure şi s-a întâlnit cu lupul. I-a scăpat un „Bă! Futu…”, dar vorba i-a îngheţat în gât şi a rupt-o la fugă cu lupul după el vreo doi km, până a ajuns acasă. Acolo, odată intrat, a întredeschis uşa şi şi-a terminat înjurătura: „…te-n cur de lup!” Nu vă spun ce legătură are acest episod cu secretarul de partid, vă subliniez doar că e un film obligatoriu de văzut pentru toţi cei care iubesc arta în general şi filmul de artă în special.” Drept pentru care mă informez şi eu, pe capitole (la Târgu-Jiu, în prezent nu este nici un cinematograf funcţional!), cu traillere şi alte scene postate pe Youtube. Hopaa! Palilula mea e de fapt un Macondo sosind totdeauna la vreme, din imaginaţia regizorului Silviu Purcărete. Care scrie undeva: „Palilula nu e nicăieri, adică e pretutindeni. Este o mică insulă din câmpia valahă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate. Acolo, legile fizicii terestre nu sunt chiar atât de riguroase. Acolo, nu se ştie prea bine dacă oamenii mint, visează sau trăiesc adevărat.” Felicitări, maestre!
* „GORJUL CULTURAL (după anul 1940)” –  În 593 de pagini format A4 autorii – Ion Şoldea şi Titu Pânişoară – cuprind o lume atât de provocatoare! Cu siguranţă, cartea – tipărită cu sprijinul consistent al Primăriei municipiului Târgu-Jiu – îi este necesară gorjeanului nostru, putând fi considerată o cronică a unor vremuri atinse de împovărătoarea aducere aminte dar şi de nostalgia cea… barbară. Se regăsesc în ea întâmplări şi nume, (în)semne clare ale istoriei culturale de pe aceste meleaguri. „Autorii s-au străduit să scrie cu inima şi sufletul, să reflecte situaţia cât mai real posibil, fără părtinire, şi cu respect pentru cei care au desfăşurat asemenea activităţi din dragoste, cu plăcere, şi fără bani”, se confesează cei doi autori. Undeva, cândva, cineva, dornic să rotească vremea în sens invers, va avea parte de o lectură fascinantă, întâlnind prieteni, personaje şi personalităţi care îi vor sta de-a dreapta şi de-a stânga. Încă de la întâia lectură şi mie mi s-a umplut casa de mireasmă. În curând vor da năvală atâtea împletiri de poveşti de altădată. Drept pentru care aş propune deja ca impresionantul volum să primească o (re)numire de carte documentară a anului în Gorjul nostru!