Taman când toată lumea lăuda Pandurii și pe Grigoraș, trupa gorjeană a început să se clatine, ba chiar mai mult, jocul încântător practicat în turul campionatului și, pe alocuri, în unele meciuri din debutul returului, a lăsat loc unei prestații modeste, ca să nu fiu prea aspru.

Pentru a ajunge de la prestațiile judecate la superlativ la ceea ce s-a jucat la Ploiești, în meciul contra celor de la Astra, drumul pare destul de lung, însă nu este deloc așa.
Au fost momente, e drept destul de puține, în care Pandurii a dat impresia că vrea și poate să facă un pas important în istoria clubului, că poate să-și depășească rangul, condiția. Pandurii a cochetat în turul campionatului cu podiumul ligii I, iar jocul frumos practicat i-a făcut pe mulți să vadă în echipa gorjeană o nouă minune a fotbalului românesc, așa cum se întâmplase cu Unirea Urziceni sau Oțelul Galați, însă au fost doar amăgiri. Pandurii rămâne o echipă care nu are încă, să sperăm că o va avea vreodată, puterea de a ataca un
obiectiv important. Ca să fi fost altfel, ceva trebuia să se miște în pauza de iarnă, dar de mișcat, lucrurile s-au mișcat doar în sens invers.
Plecarea lui Chiricheș la Steaua și suma destul de importantă pe care Pandurii au primit-o pe fundașul ce pare a nu avea o carieră prea lungă nici la gruparea din Ghencea, i-a făcut pe mulți să spere că, în sfârșit, gorjenii vor băga bani în transferuri care să mărească forța de atac a trupei lui Grigoraș. Acesta a și declarat că-și dorește 2-3 jucători de atac, dar până la urmă s-a mulțumit doar cu fundașul Ungurușan, pe un post pe care rămăsese complet descoperit, Neagu, un jucător care promite, dar care nu reprezintă încă o soluție, și cu Ibeh, un jucător de la care, chiar dacă s-au scurs deja șapte runde, mai așteptăm să vedem de ce Grigoraș și-a pus speranțe în el. Așadar o campanie de achiziții modestă, în care investiția a fost minimă, iar rezultatul se vede oglindit în evoluțiile Pandurilor din retur. Mai mult decât atât, dacă în privința atacanților vina poate fi pasată conducerii clubului, în ceea ce privește problema defensivă, Pandurii fiind foarte vulnerabilă în apărare în acest moment, vina este exclusivă a lui Grigoraș, care a fost tranșant încă dinaintea terminării turului considerând că se poate descurca doar cu ce a rămas după plecarea lui Chiricheș.
Pentru cine a avut urechi să audă, evoluțiile sub așteptări ale Pandurilor din acest retur nu ar trebui să surprindă. Marin Condescu a declarat ori de câte ori a avut ocazia că Pandurii nu va forța cu orice preț calificarea în cupele europene motivând că, nepregătiți fiind, ar urma căderea pentru gorjeni. Așa că, neriscând nimic și neinvestind nimic în întărirea reală a lotului, Pandurii a ales să probeze mai întâi căderea, lăsând pe altă dată atacarea performanței.
Condescu poate avea argumentele sale, poate arăta destule modele, ne poate povesti istoria Unirii Urziceni, ne poate spune despre problemele Oțelului sau ne poate speria cu drumul celor de la Gaz Metan de la victoria contra Mainz-ului la cele trei puncte care o despart acum de retrogradare, dar eu cred că tărie că, având un management bun, cu puțin curaj și investiții moderate, Pandurii ar fi putut profita de un culoar favorabil, de valul pe care s-a aflat la un moment dat, de un antrenor pe care mulți îl doresc, și în curând ar putea să-l și aibă, pentru a face performanță. Dar, din păcate, s-a ales calea capului plecat ce sabia nu-l taie.