După două runde de alegeri, făcute necesare de iresponsabolitatea publică a lui Adrian Gorun, care și-a forțat colegii din comisia de alegeri, Ecobici și Rujan, să-i valideze o candidatură ilegală, UCB a ajuns în faza în care-și ”construiește” viitorul; prima măsură a conducerii ”bicefale” (ce concept imens inventat de noul rector și număr 1 din UCB, Moise Bojincă!!) a fost să anunțe disponibilizări. Extrem de interesant că rectorul ales și mâna sa dreaptă (președintele de ședință la Senat, A. Gorun) nu au făcut acest anunț înainte de alegeri! A fost o întâmplare, desigur, și nu o persiflare, lipsită de respect, a angajaților din Universitate.
Faptul că managementul universitar de 6 ani al UCB și-a atins ”apogeul”, prin decizia irațională și iresponsabilă a lui Adrian Gorun de a ignora legea, doar de dragul funcției, nu demonstrează decât că singura universitate de stat din județ nu are în misiunea sa publică decât interese personale. Fostul rector și actualul președinte de ședință, Gorun, nefiind în mediul universitar decât de 10 ani, nu are capacitatea de a conceptualiza leadership-ul de tip academic, așa că mereu s-a purtat precum un politician care are de cucerit un colegiu electoral, de tipul celui pe care a candidat acum 4 ani împotriva lui Morega și, mai ales, împotriva celui mai plin de elocință și subtil politician din Gorj, fostul senator, Petrescu. Ca atare, tot ce a reușit conducerea UCB, pe parcursul celor 6 ani, a fost să dividă angajații în dezirabili și indezirabili, să comită abuzuri împotriva celor indezirabili, să mimeze performanța academică printr-o demagogie de cea mai joasă speță și să obțină unanimități pentru a-l răsfăța pe fostul rector cu ideea că este un fel de  Darth Vader al galaxiei ucebiste. În paralel, programele de studiu s-au prăbușit, ca urmare a deciziilor dezastruoase ale conducerii (a dispărut facultatea de Drept, s-au creat conglomerate disfuncționale, precum Administrația publică, au fost plantate specializări, pe rațiuni subiective, precum istoria, acum se rediscută specializarea de sociologie, pentru care nu există specialiști, așa că mai sugerez, dat fiind că se tot dau titluri de honoris causa la tot felul de naiști și taragotiști, să se facă și o școală de manele).
Combinând terorizarea anti-universitară a celor care nu-i erau favorabili cu avantaje oferite celor pe care-i folosea pentru a-și obține acele unanimități de guvernanță, ce-i erau aproape organice, Adrian Gorun s-a desenat ca un tătuc al universității, sau cel puțin eu așa înțeleg traseul încâlcit, neacademic și anti-pragmatic din această instituție – ce nu mai este de mult – publică (în momentul de față hotărârile de senat sunt secretizate, pentru a ascunde abuzurile, așa că aceia disponibilizați vor afla că nu mai au slujbă, probabil, ”pe surse”). Ca atare, în lumea reală, lipsa de performanțe din UCB a fost catalogată întocmai, deci universitatea este în cea mai slabă categorie valorică și tocmai a pierdut 30% din finanțare. Cine e de vină? Presa, guvernul, legea, Funeriu, numai șeful absolut al instituției din ultimii 6 ani, nu! L-a auzit cineva vreodată clamând vreo vină pentru starea delorabilă în care se află instituția, cu care pare să aibă o relație aproape sexuală (desigur în sensul dominării charismatice).
Dat fiind că această comunitate academică a avut doar o răbufnire de orgoliu, s-a produs o scindare la ultimele alegeri pentru funcția de rector, peste 45% dintre profesori scuturându-se de praful ce se așternuse pe ei, ca urmare a unei guvernări rectoriale profund înapoiate, dar care a pus o presiune atât de mare, încât oamenii au ajuns să nu mai aibă forța interioară de a opune orice minimă rezistență pentru a-și conserva demnitatea umană. Totul a devenit un teatru, cu o scenă controlată autoritar, încât oricine încerca dreptul uman de a avea reacții imprevizibile, cădea prin podeaua scenei direct în ghilotină, în hăul indezirabililor, în urma unei simple apăsări de buton. Ce înseamnă acest hău: control la ore, sancțiuni, marginalizare. Reversul, pentru cei care acceptau să fie sclavi intereselor politice ale șefului UCB: protecție, gradații de merit, includerea în proiecte de cercetare (deci salarii mari), suport la nivel de trafic de influență (pentru cei care avea nevoie să mai avanseze în grad), etc.
În ceea ce privește UCB, este admirabil că, la ultimele alegeri, s-a constituit o opoziție ce a obținut 45% din voturi. Aproape jumătate din comunitatea academică a votat împotriva lui Adrian Gorun. Impresionant, după presiunea la care au fost supuși în ultimii 6 ani. Merită felicitări. Probabil cei 30% care trebuie disponibilizați vor fi dintre ei, se zvonește că acum se lucrează intens pentru a identifica cei 70 de ”dușmani” ai fostului rector, care au avut o reacție normală, democratică, responsabilă și au spus răspicat evidența: Moise Bojincă nu are capacitatea de a conduce o universitate din postura de rector! Nu este nimic surprinzător. Sărmanul Bojincă nici măcar nu a îndrăznit să se instaleze în biroul rectorului, ce să mai discutăm de a prelua mașina rectorului sau atribuțiile! E un film pe care toți l-am văzut, înainte chiar de a se desfășura. Alegând să candideze pentru funcția de rector, Dl. Bojincă a ales să renunțe public la orice respectabilitate. Umilitor!
Ce va face Bojincă în această scenetă penibilă numită UCB? Va semna ceea ce îi livrează Senatul. Ce va face Senatul? Care Senat? Domniile lor tocmai și-au votat o mită electorală de 5% din salariu, în timpul campaniei electorale. Dl. Președinte de ședință la Senat, A. Gorun, și-a dat o indemnizație de rector (are Domnia-sa o problemă, de tip simplu, nu suportă să fie cineva peste Domnia-sa, în orice fel, în instituția pe care și-a aservit-o), apoi a creat poziții neprevăzute de Legea educației – vicepreședinte, cancelar, etc. (poziții remunerate). Dar cum Curtea de Conturi în Gorj este o instituție care funcționează, doar în sensul în care unii primesc un salariu mare pe card de la statul român, doar ca să ocupe un scaun, merg lucrurile înainte, iar banul public este irosit, conform intereselor politice ale unora sau altora.
În momentul de față, interesul statului român nu este servit deloc în UCB. Interesul public este ca, în schimbul banilor de la buget, angajații UCB să ofere servicii de educație de calitate; e impropriu spus ”de calitate”, pentru că, în ierarhia oficială, universitatea, unde prosperă oamenii D-lui Gorun, are unele dintre cele mai slabe programe de studiu din țară. Acest lucru nu este întâmplător și se explică prin politica de resurse umane. Să ne uităm pe cine a adus la catedră guvernarea Gorun? În general, oameni foarte slabi, dar supuși intereselor mogulului UCB, sau personalități ce-i erau folositoare acestuia din punct de vedere politic – Trotea, Cârciumaru, Rîbu…
Și studenții? Cei care nu contează sunt ocupați cu activitatea nomadă între sediile facultăților (omisesem să spunem că și politica imobiliară este una personalizată în Universitate, eventual poate detaliază cineva operațiunea eșuată din jurul casei D-lui Dănescu).
Altfel, sunt și studenți care contează – aceia primesc burse de excelență și au drept de vot, ba chiar sunt forțați să scrie ode conducătorului iubit.
Reiau: ce este în UCB politică sau educație?