Scandalul săptămânii, în Gorj, l-a avut ca personaj central pe doctorul în agronomie Ion Călinoiu, un ins care, foarte probabil, nu se pricepe nici la agricultură. Pentru că, azi, în România, nici măcar în agricultură nu mai ține vrăjeala. Un coleg care semnează cu nume de fată a dezvăluit că Călinoiu promovează de 10 miliarde, bani europeni, munții Germaniei, în cadrul proiectului „Redescoperă Gorjul ”. După cum puteți vedea la o simplă căutare pe site-ul www.gorjnews.ro, proiectul e putred din născare, de-a fir a păr. “Îngroapă Gorjul”, în regia unui președinte de Consiliu Județean infinit mai corupt și mai nepregătit decât Nicolae Mischie, ne-a demonstrat că în Palatul Administrativ gorjenii țin pe mâncare, beutură și salarii babane o adunătură de nulități. Călinoiu s-a grăbit să arunce vina în ograda firmei prestatoare, ascunzând publicului larg că el și specialiștii lui au ales machetele respective dintre variantele prezentate. Că tot proiectul s-a derulat în condiții de ostilitate dinspre beneficiar, Consiliu Județean, înspre prestator, Tipografia Prod Com, “vinovată” că a încurcat ițele licitației preparate pentru trusturile media conduse de Bebe Ionică și Nicolae Sarcină.
Pe de altă parte, dacă te duci la cizmărie să-ți cumperi pantofi de lac, pățești fix ca Călinoiu. Problema de bază este că Călinoiu n-are cum să priceapă că Gorjului nu-i va mai da Uniunea Europeană multă vreme de aici înainte 10 miliarde pentru promovare. Or, fără promovare…
În plin scandal, ziarul curat independent al deputatului imaginar Bebe Ionică se repede cu comprese peste obrazul fin al lui Călinoiu, declarându-l omul zilei, așa, de-ai dreacu, să crape de ciudă presa neaservită.
Nepierzând din vedere că trăiesc la Tg Jiu, aici unde orice e posibil, m-am cutremurat aflând că, deunăzi, toți șefii instituțiilor de cultură din subordinea inginerului de mine Vasile Râbu au fost evaluați de comisii foarte competente și notați toți cu nota maximă, 10. O dovadă certă că evaluatorii și-au bătut joc, că cei evaluați sunt identici, la fel și perfecți, deci n-au nici un chichirez. În realitate, Călinoiu le-a dat și lor startul pentru campania electorală. Deși concurează singur – singurel pentru un nou mandat, e foarte emoționat.
Nu pot trece la alt subiect înainte de a-l ruga public pe Florin Cârciumaru, cel mai bun primar al Târgu Jiului în ultimii 12 ani, să dispună reevaluarea urgentă a Excelenței Sale, Ovidiu Popescu, directorul foarte jigodit al Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuși”, care, dintr-o regretabilă eroare, a fost notat la evaluarea pe primul an de dezastru managerial doar cu 9 virgulă ceva… Pentru sensibilii care s-au lezat la citirea calificativului „foarte jigodit”, și nu numai, voi face proba verității, pe larg, în numărul viitor.
Marea dramă nu e că Călinoiu e președintele Consiliului Județean Gorj. Tragedia începe când constatăm că, cu două luni înainte de alegeri, nu există contracandidat la Călinoiu și, în consecință, va trebui să-l mai suportăm încă 4 ani. De-a dreptul ridicoli, Ion Rușeț și Liviu Andrei se invită reciproc să candideze din partea PDL, adică, pe românește, să se facă de râs. Mai mult, Rușeț îl asigură pe Andrei de susținerea lui. Andrei, la fel. Sunt genul de muieri politice care doar dacă se zvonește că e rost de vreun război, se ascund imediat sub pat, nu înainte să-și tragă câte o oliță de litraj maxim după ele.
Rușeț e bărbat politic doar când își evaluează, în privat, șefii de instituții descentralizate, și-și trage sufletul la jumătatea numărătorii, că de, e senator, are tot felul de cheltuieli și noroc din ce în ce mai puțin. Cât despre Andrei, cred că deja a dat tot ce avea mai bun, pentru țară și pentru Gorj. Un post de șofer sau, ca să nu fiu rău, de bodyguard la un om politic cred că l-ar coafa.
Treaba cea mai rușinoasă de făcut în PDL Gorj este, însă, alta. Între a spăla WC-uri în privat și a lua maxim 5 la sută la locale, în confruntarea cu Cârciumaru, majoritatea pedeliștilor gorjeni ar alege, bucuroși, prima variantă. Ba chiar ar sponsoriza o emisiune de-aia, “Meseriași de ocazie”, pe la fosta televiziune Gorj TV, și ar fi dispuși să arate lumii cât de buni sunt și câți bani ar putea face, la o adică, în Jermania. Până la urmă, probabil se va strânge un onorariu de eșec, un spor de rușine, care va fi dat unui neica-nimeni ca să accepte să-și ia vreo două la stomac de la Cârciumaru, în iunie. Adică să fie de râsu’ lumii. S-a ajuns aici pentru că sediul PDL fiind lângă cazino, liderul maxim cu realizări minime Ion Rușeț de cele mai multe ori a greșit drumul. În vremea asta, ciracii senatorului și-au văzut de bunul mers al contractelor lor din minerit și energie. Că numai mâine nu-i poimâine și se întoarce Ponta, cu Șova cu tot, și-i scoate afară ca pe șobolani.
Mădălin Giurcău s-a autoderatizat de la Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor Gorj. O demitere cu greutate, care cântărește foarte puțin, însă, în ansamblul de cacao al instituțiilor publice locale, conduse, majoritatea, de oameni mici. Ca alcoolicii care bea și nu se-mbată, Viorel Salvador Caragea rezistă, se pare, și ultimului control ministerial, semn că de bani mulți au nevoie și miniștrii vechi, și miniștrii noi. Primele victime ale milițianului rămân, totuși, nu cetățenii Gorjului, slujiți azi de o poliție total deprofresionalizată, ci abolvenții de Academie de Poliție care trăiesc un coșmar fără sfârșit sub comanda unui cursant de Câmpina. L-am văzut, deunăzi, pe Caragea certându-și teatral subordonații avansați la excepțional, umblând cu sensibilități, că n-au caracter, auzi, că una, că alta… Dacă pe excepționali i-a făcut de râsul lumii, lustruindu-se pe el, înseamnă că pe ceilalți îi joacă-n picioare. Cu altă ocazie voi scrie aici despre statul polițienesc și despre cum ascultă el ilegal telefoanele unor ziariști, în hora asta prinzându-se mai nou și niște procurori moțați, născuți talente și morți speranțe.
S-a tot perorat că Marin Condescu trage sfori pe la UNPR și PPDD. Posibil, nu zic nu, dar nicio vlagă, nicio deposedare, nicio alunecare, doar așa, să fie acolo, la număr, încă două partide și încă două prilejuri săptămânale pentru ziariștii care sunt îndeosebi mulți, să-și bea câte o cafea de-a moaca pe la conferințe de presă searbede ca viziunea politică de sufragerie a lui Gheorghe Cocină.