Instaurarea comunismului în România, în anii de după al doilea război mondial, a însemnat materializarea unui proiect utopic, de construire a unei societăţi perfecte, cea socialistă, care, în final, a eşuat lamentabil. Obsesia noilor lideri ,,de partid şi de stat”, majoritatea cu doar patru clase absolvite, a fost de a şterge din memoria colectivă şi de a distruge orice urmă a regimului anterior ,,burghezo-moşieresc”. Statui, busturi şi alte monumente artistice de o valoare inestimabilă au fost demolate în acest efort de rescriere al istoriei în toate oraşele României şi înlocuite cu creaţiile proletcultismului de inspiraţie sovietică. În acest elan al demolării şi al distrugerii se înscrie şi iniţiativa autorităţilor comuniste din Tg. Jiu de desfiinţare a parcului şi implicit a Coloanei Infinitului.
Inaugurat în anul 1938, parcul nu a fost întreţinut corespunzător, fiindu-i rupt gardul de lemn şi, de asemenea, rupţi arborii, în anii războiului fiind transformat în teren de sport şi instrucţie. La degradarea parcului a contribuit şi faptul că în apropriere se ţinea târgul săptămînal, spaţiul aferent devenind, cu timpul, un izlaz plin de gropi şi gunoaie. În anul 1952, bordurile şi pavelele din jurul Coloanei au fost ridicate şi întrebuinţate la pavarea bulevardului Ilie Pintilie, deoarece ,,începuseră a fi furate de diverşi cetăţeni”.
La 30 octombrie 1952, Sfatul Popular al oraşului Târgu-Jiu înaintează regiunii Craiova proiectul parcelării terenului din jurul Coloanei Infinitului. Sfatul Popular Regional nu aprobă acest proiect, iar tovarăşii de la Târgu-Jiu, perseverenţi, se adresează atunci Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii, care, la 18 iulie 1953, răspunde că nu se aprobă construirea unui cartier de locuinţe muncitoreşti pe terenul din jurul Coloanei. Fără a ţine seama de aceste ordine, Sfatul Popular Târgu-Jiu înaintează o documentaţie Consiliului de Miniştri prin care obţine exproprierea parcului, prin Decretul nr. 51/1955. Parcul urma să fie împărţit în loturi de casă, atribuite, ca o compensaţie, cetăţenilor care deţinuseră proprietăţi la sud de Baza Tubulară şi fuseseră expropriaţi.
Din fericire, aceste planuri nu s-au materializat. Prin ordinul nr. 15414, din 1 noiembrie 1956, Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii opreşte construirea de locuinţe în parcul Coloanei. Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale păstrează două documente ilustrative pentru ignoranţa şi dezinteresul pe care autorităţile comuniste din Târgu-Jiu le manifestau faţă de Ansamblul brâncuşian.
În referatul elaborat la 3 februarie 1958 de comisia instituită pentru cercetarea abaterilor săvârşite de Sfatul Popular al oraşului Târgu-Jiu se preciza: ,,(…) În ceea ce priveşte parcelarea terenului din punctul Coloana Infinitului se precizează că Sfatul Popular al oraşului Tg. Jiu a avut dispoziţiuni din partea organelor tutelare sub nr. 2567 din 27 aprilie 1953 de a nu parcela terenul menţionat avînd destinaţia unui parc. Sfatul Popular al oraşului Tg. Jiu cu adresa nr. 11206 din 9 iulie 1953 a intervenit din nou pentru a se aproba parcelarea acestui teren, iar la 18 iulie 1953 Comitetul de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii comunica că se menţine în totul ord. nr. 2657/1953, adică nu se aprobă amplasarea unui cartier de locuinţe muncitoreşti pe acest teren. Comitetul Executiv al oraşului Tg. Jiu, neţinînd seama de ordinul de mai sus, totuşi a propus exproprierea acestui teren care a şi fost expropriat pe baza decretului nr.51/1955. (…) În prezent situaţia terenului din punctul Coloana Infinitului Sfatul Popular al oraşului a luat măsuri ca acelora cărora li se atribuise plaţuri să li se dea terenuri în altă parte. Pe acest teren s-a construit numai o singură casă a lui Voicu Ion pentru care s-a emis de SAS. Craiova autorizaţia nr.30/1956, în schimb s-a confecţionat pe acest teren cărămidă de beneficiarii iniţiali.”
Într-o petiţie adresată Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, cetăţeanul Dumitru P. Vasile, în etate de 42 de ani, de profesie şofer, se plângea de starea deplorabilă în care ajunsese oraşul Târgu-Jiu, inclusiv parcul Coloanei: ,,(…)În faţa Fabricii de Confecţii a fost un parc frumos ca de 10 ha între şoseaua naţională şi str. Tudor Vladimirescu, acest parc l-au făcut primari burgheziei în 1939, iar tovarăşii noştri din 1948 pînă acuma care conduc oraşul l-au distrus, lăsînd ţigani lăeţi să taie copacii din parc, care acum este un teren pustiu, părăginit,chiar funcţionari ai statului ca inginerul Negomireanu au dus acasă din parc lemne de foc (…).
Aici există în mijlocul parcului un monument artistic coloana eternă făcută de artistul Brîncuşi cu un rînd de piatră (…) acest parc şi rîndul de piatră l-a distrus şi l-a lăsat în paragină pe motiv că era făcut de burghezie, apoi a dat voie la nomazi să staţioneze aici şi ca să distrugă orice urmă de parc, a cedat terenul lui Groza şi la alţi ca schimb, Groza a încasat mii de lei pentru plaţuri de casă şi acum sfatul după ce a stricat totul şi a încurcat lumea, voia să oprească oamenii să nu construiască că ia venit poftă să facă iar parc. Această zăpăceală şi neglijenţă poate avea la bază gheşefturi cu bani şi combinaţii urîte că orice preşedinte de sfat cît de puţină cultură ar avea nu putea să lase să se distrugă un bun obştesc cum a fost parcul eroilor.
Cerem ca parcul să fie refăcut imediat şi cerem ca vinovaţii care au condus oraşul Tg. Jiu din 1948 pînă azi să fie trimişi în judecatăpentru distrugere de bunuri publice prin neglijenţă şi rea voinţă. Cerem la conducere un alt membru de partid dacă nu se poate fără partid, dar să aibă grijă de curăţenia şi buna gospodărie a oraşului.”
Anii ’50 ai secolului trecut au rămas în istoria României ca ,,deceniul greu”, perioadă în care a fost distrusă elita politică, intelectuală şi economică a ţării şi a fost instaurat un regim totalitar, străin de sufletul şi aspiraţiile poporului român. Din fericire pentru oraşul Târgu-Jiu şi locuitorii săi, Coloana Infinitului a supravieţuit şi a devenit un simbol al oraşului şi un motiv de mândrie pentru toţi românii.