Directorul Casei de Cultură, Gelepu Florin, a interzis ziariștilor de la GORJNEWS accesul în sala de spectacole, unde voiam să facem fotografii cu scaunele dărăpănate, în încercarea de a sensibiliza “greuceni” precum Cârciumaru, Călinoiu, Burlan, Trotea și Graure să facă donații modice prin firme agreate. Fiecare dintre cei nominalizați ar putea aduce lejer câteva rânduri de scaune noi. Gelepu, cel însărcinat cu distrugerea Casei de Cultură, se opune radical.
Un director de bună credință ar organiza Ziua Porților Deschise la Casa de Cultură. Ar invita manageri și factori de decizie din județ, ar atrage donații și ar stopa declinul acestui edificiu de utilitate publică. Un director de bună credință, da. Gelepu, ba.
Casa de Cultură din Târgu Jiu trebuie vândută pe doi lei. Ca să valoreze fix doi lei, așa cum au fost distruse dinadins marile întreprinderi din județ și vândute apoi trei la kil, la fel se procedează acum cu Casa de Cultură. De ani de zile polițiști, procurori, judecători și lichidatori judiciari se prefac că cercetează situația principalului edificiu de cultură al județului, ca niște doctori criminali preocupați doar să omoare neapărat pacientul înainte să le intre în spital.
Multi-miliardarii cărora le curg balele la gândul că azi-mâine își trec în proprietate colosul ultra-central, l-au ales pe un nimeni în drum, pe nume Gelepu Florin, de care nici google-ul n-a auzit, să fie el director la Casa de Cultură, cu condiția să o dărâme în timp record. Acuma, să fim înțeleși : și de un mort, dacă te pune cineva să ai grijă, ai, te îngrijești. Adică vezi să aibă lumânare aprinsă, să nu picure ceară peste pânzele tronului că ia foc casa, nu lași muștele să-l bâzâie, că nu e rahat, dacă e vară îi pui pe nu știu unde nu știu ce să nu se-mpută până-l bagi în groapă, când intră cineva cu lumânare-n curte slobozi câte-un jelit de-ăla teatral, din toți rărunchii, un’ te duci tu, și-l strigi pe nume pe mortu’ care e el mort, cui ne lași.
Gelepu ăsta de care vă spusei e total anti-talent. Sub mandatul său de director, Casa de Cultură a ajuns aproape pustie, iar chiriașii de-au mai rămas nu știu, săracii, cui să mai plătească, că stau cu mâna-ntinsă și lichidatoru’ judiciar, și Gelepu.
Pe la țară, ăi mai împuțiți dintre țărani tot își fac și ei curat în case de două ori pe an, când știu că le vine popa în curte. De Crăciun și de Bobotează. Tot cam de două ori pe an vine la Târgu Jiu împăratul ăl de pe urmă al românilor, Tudor Gheorghe, să ne despartă de urât. Gorjul, un județ care dă miliarde de euro anual la bugetul consolidat al statului, nu are astăzi o sală de spectacole ca lumea albă. Exceptând prea intima sală a Teatrului Dramatic Elvira Godeanu unde, din motive care ne scapă, arta se consumă cu genunchii la gură. Bine, nu punem la socoteală primul rând, acolo unde șed de obicei niște neni cu pantofi lucioși și soții triste.
Carevasăzică, neavând încotro, după ce a testat până și Sala Sporturilor, Tudor Gheorghe a ajuns să concerteze în Casa de Cultură a lui Gelepu. Spre deosebire de ai măi împuțiți țărani, lui Gelepu i se rupe când îi intră popa-n casă. Deunăzi, la ultima-i reprezentație, lui Tudor Gheorghe i-a plouat la propriu în cap pe scena Casei de Cultură din Tg Jiu. Acuma, pentru amatorii de umor negru, întreb: dacă plouă în Poarta Sărutului, de ce n-ar ploua și-n capul lui Tudor Gheorghe? Că ce mi-e Gelepu, ce mi-e Popescu Ovidiu, ăl mai pervers mediocru dintre mediocrii perverși…
Primit la Casa de Cultură ca o doamnă foarte bine într-un hogeac slinos, Tudor Gheorghe se aștepta să găsească podeaua scenei aproape putredă și scaunele de epocă numai bune de pus pe foc, și să-i diure șobolanii printre picioare. Își amintea perfect, de data trecută: în Casa de Cultură miroase a hoit. Să-l plouă în cap, pe seceta asta, la Târgu Jiu, pe scenă, nu se aștepta, însă, cu niciun chip.
Din mineritul și energia din Gorj firme de apartament câștigă sute de mii de euro zilnic. Târgu Jiul a fost sfârtecat și împărțit de Cârciumaru la 3 – 4 multimiliardari. Nu toți afaceriștii ăștia sunt putrezi pe dinăuntru. Dacă ști să le prezinți un proiect viabil și le ceri ajutorul, nu zic ba.
Ca manager al Casei de Cultură, trebuie să fi cel puțin retardat sau să te doară-n cur ca să nu fii în stare să obții o brumă de donații pentru niște minime reparații. Noi, la GORJNEWS, am decis să punem în ziar fotografii cu dărăpănăturile de scaune din sala de spectacole a Casei de Cultură și să le cerem lui Cârciumaru, Călinoiu, Burlan, Trotea și Graure să facă într-un fel: or să schimbe fiecare câte 7-8 rânduri de scaune, ceea ce, ca și cheltuială pentru firmele căpușe pe care le-au crescut cu grăunțe de mici, nu înseamnă nimic, or să își țină, din momentul de față, ședințele de Consiliu Local Târgu Jiu, Consiliu Județean Gorj și ale consiliilor de administrație de la SNLO și Complexele Energetice Turceni și Rovinari (și chermezele de după) în infecta sală de spectacole…
De regulă, incompetenții din posturi publice sau semi-publice au alergie la presă și foarte multe lucruri de ascuns. Am rămas interziși în momentul în care, deși absent – de data asta și fizic – din zonă, Gelepu a dat dispoziție să nu ni se permită accesul în sala de specacole. To’arășu contabil cu carieră la stat, ca orice contabil ratat, a socotit, probabil, că dacă ne ies fotografiile ne va ieși și atragerea de donații. Și-atunci, stricăm toată munca lui de distrugere a acestui bun de utilitate publică…
O întrebare de final: dacă niște ziariști încearcă să sensibilizeze oameni cu bani pentru a cârpi pe ici, pe colo, pe la Casa de Cultură, e normal ca un nimeni în drum să nu le permită accesul pentru niște simple fotografii? Gelepule, tristule, trezește-te! Suntem în 2012, primăvara, nu în 1989, toamna!