Ne-am obişnuit, în ultimii ani, şi ni se pare deja firesc ca în România regula să fie încălcarea şi sfidarea legii, şi nu respectarea ei. Universitatea “Constantin Brâncuşi” (UCB) din Târgu Jiu ar trebui să fie unul dintre pilonii democraţiei, ai statului de drept, un spaţiu care să emane civilizare, o instituţie de forţă care să dea tonul în judeţ şi să pună o muzică a progresului, a dezvoltării. Din păcate, în UCB nu mai există nici lege, nici morală, iar pentru Gorj această instituţie se resimte doar ca un aspirator de plătitori de taxe de şcolarizare care generează, la schimb, şomeri cu diplomă. Mai mult, UCB consacră ca profesori universitari tot felul de inapţi, avizi de a se împăuna cu titluri pentru a-şi obloji infirmităţile.
De câteva luni urmăresc fascinat ce se întâmplă la vârful UCB. Rectorul Adrian Gorun şi-a pierdut complet busola şi e pe punctul de a scufunda definitiv corabia pe care o tot duce în derivă de peste şase ani. Foarte greu de înţeles pentru mine e cum o instituţie întreagă, toată floarea universitarismului gorjean, deraiază o dată cu rectorul, cum nimeni nu face o minimă opoziţie, deşi faptul că ei toţi acum privesc cu mâinile în sân cum se desfiinţează UCB îi va lăsa pe foarte mulţi, curând, fără locuri de muncă.
Apoi, nu pot înţelege de ce toată campania internă de alegeri s-a rezumat la o înfruntare retardă, din care presa şi comunitatea locală au priceput doar atât: 1. că în UCB e un grup infracţional care vrea să destabilizeze instituţia şi să-i ia scaunul de rector lui Gorun; 2. că Dorel Chiriţescu, contracandidatul oficial, o are mare. Pe Chiriţescu nu l-am cunoscut ca profesor sau manager universitar, iar la nivel de societate civilă în Gorj este inexistent. Ca şi candidat pentru funcţia de rector pot spune că s-a dat peste cap să piardă alegerile, ceea ce, e limpede, va reuşi.
Complet nedumerit sunt şi de absenţa din dezbaterea publică a situaţiei tragice a UCB, aflată, clar, în curs de desfiinţare. Cel puţin pe domnii parlamentari de Gorj ar fi trebuit să-i interese această instituţie. L-am văzut doar pe Vasile Popeangă ţinând, în genunchi, în Senatul UCB, un discurs de susţinere necondiţionată a lui Gorun.
E clar, Adrian Gorun va câştiga mai mult decât detaşat alegerile interne pentru un al treilea mandat succesiv de rector. Acest lucru va determina desfiinţarea UCB, pentru că, potrivit Legii Educaţiei, întâi Ministerul de resort nu-l va valida ca rector şi, apoi, va retrage finanţarea UCB.
În continuare, explic cronologic factorii care determină desfiinţarea UCB. La 4 ianuarie 2011, preşedintele Băsescu a promulgat noua Lege a Educaţiei. Aici se scrie că o persoană nu poate fi rector mai mult de 8 ani la aceeaşi universitate, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele. Tot în lege se spune că durata mandatului de rector este de 4 ani. Adrian Gorun are peste 6 ani ca rector al UCB, deci nu mai poate candida pentru încă un mandat, deoarece ar depăşi perioada de maxim 8 ani admisă de lege în fruntea unei universităţi.
Pentru că este deraiat, Adrian Gorun a impus aprobarea internă a Cartei UCB, în contradicţie cu Legea Educaţiei! În Carta adoptată de Senatul UCB în aprilie 2011, Gorun impune prevederea conform căreia mai are dreptul să stea 8 ani rector la această universitate! Cum era firesc, Ministerul Educaţiei respinge de la aprobare Carta UCB.
Constrâns, Gorun modifică textul Cartei, specificând că nu mai are dreptul de a candida, exact aşa cum prevede, de altfel, şi noua Lege a Educaţiei. Bineînţeles că, în această a doua formă, Ministerul aprobă Carta UCB.
În decembrie 2011, proaspăt-instalatul ministru al Educaţiei, Cătălin Ovidiu Baba, pe atunci secretar de stat, emite o Circulară ministerială în care spune clar că Gorun şi cei cu vechimea lui în postul de rector nu mai pot candida.
În ianuarie a.c., Adrian Gorun, încălcând 1. Legea; 2. Carta UCB; 3. precizările scrise emise de Minister, îşi depune candidatura la postul de rector, după care forţează forurile interne să i-o valideze! Mai mult decât atât, în comunicatul de validare a candidaturii lui Gorun se încalcă norme elementare de logică, afirmându-se că, până acum, Gorun a fost rector dar, în realitate, n-a fost rector!
Aveţi, mai sus, semnăturile a cinci cocoşaţi cu destine de sclavi, care încalcă senini Legea Educaţiei şi Carta UCB, doar ca să-i facă pe plac rectorului deraiat. Conform Legii Educaţiei, obligaţia lor era cu totul şi cu totul alta…
Paşii desfiinţării UCB, după alegerea lui Gorun ca rector, sunt trecuţi negru pe alb în noua Lege a Educaţiei.
La 9 februarie a.c., Cătălin Ovidiu Baba, cel care deja i-a declarat ilegală candidatura lui Gorun, este validat de Parlament ca ministru al Educaţiei. Disperat, Gorun comandă rapid articole de presă prin care-şi prezintă omagiile la picioarele noului ministru. Inutil, veţi vedea. Mai mult, cere să fie postate comentarii pe site-urile ziarelor locale, în care sunt enumerate cărţile semnate ca şi co-autori de Gorun şi Baba. În capul rectorului, acesta e un argument pentru noul ministru să încalce legea.
De peste 2200 de zile rector la UCB, Gorun a avut peste 2200 de ocazii să-i acorde Maestrului Dumitru Fărcaş titlul de Doctor Honoris Causa al UCB. A anunţat că o va face în ultima sa zi de mandat, în interes strict electoral, cu câteva ore înaintea alegerilor interne pentru funcţia de rector, în cadrul unei paranghelii în care urma să premieze profesorii şi studenţii cu drept de vot. Prevenit că e distribuit în rolul de clovn electoral, în ciuda onorariului regesc pregătit la vedere şi nu numai de Gorun, Maestrul Dumitru Fărcaş a anunţat că nu mai vine la Târgu Jiu.
Până la ora redactării acestui material, joi, 9 februarie, cu două zile înaintea aşa-zisei “Gale”, acest sinistru rector încă nu a anunţat public că paranghelia nu se mai ţine! Mai mult, i-a ordonat purtătoarei de cuvânt a UCB, Mirabela Tufan, să nu mai răspundă deloc solicitărilor verbale de informaţii publice venite din partea GORJNEWS. De câteva săptămâni, ca să aflăm câte ceva din curtea UCB, trebuie să rugăm colegi de la alte ziare să sune purtătoarea de prune în gură, Mirabela Tufan. Lor le răspunde, nouă, nu!
Mai adăugăm, deşi e inutil, că din noiembrie 2011 Gorun a interzis ca hotărârile Senatului UCB să mai fie făcute publice! Are şi motive, din moment ce a amestecat acest for în răfuiala sa cu prefectul Liviu Andrei, pe care l-a reclamat, din partea Senatului, la primul-ministru şi la ministrul Educaţiei!
Adrian Gorun câştigă detaşat scaunul de rector, Ministerul Educaţiei nu-l validează în funcţie şi retrage finanţarea UCB, aspecte care vor grăbi desfiinţarea instituţiei. Ceea ce, ca să fiu sincer, ar însemna sfârşitul unei mari minciuni – Universitatea “Constantin Brâncuşi”.
Precizări: 1. Exact când semnam articolul de faţă am primit telefon de la UCB şi mi s-a spus că e o coadă imensă la uşa domnului rector Adrian Gorun, care ţine să poarte discuţii personale cu majoritatea cadrelor didactice, ca să se asigure că va obţine peste 100 % din voturile alegătorilor.
2. Propun ca, după desfiinţarea UCB, spaţiile defunctei instituţii să fie folosite pentru deschiderea unui lanţ de clinici de boli mintale. Manager peste acest posibil … consorţiu poate fi un singur om. Ştiţi cine…