Valentin Taşcu a plecat devreme, prea devreme dintre noi. Cu o zi înainte de 26 noiembrie 2008, m-a căutat la serviciu, având un litigiu cu unul de aiurea care, de vreo trei ani, nu-i achita o maşină de tipografie. Am discutat amândoi, un coleg rugat de mine i-a spus ce demersuri să iniţieze, iar el s-a dus posomorât. Tocmai se sfârşea toamna, o bură de ploaie apăsa dimineaţa. L-am şi urmărit, parcă atras de gravitaţie, iar el s-a îndreptat către muzeul amenajat în fosta casă de oaspeţi ridicată de comunişti. De trei ani de zile, de când mă aflu în refuz de clipă, îmi reproşez că l-am lăsat să plece fără a-i spune că şi eu m-am lăsat săgetat de eminescianul vers: Mă bucur că am învăţat să mor.
Cât a fost printre noi, Valentin Taşcu împrumutase câte ceva de la Hemingway şi Fidel Castro (indicaciones preciosas). Cu cel din urmă, se spune, a stat de vorbă, iar cu scriitorul aventurier şi-a dat întâlnire în Empireu.
Într-o fereastră cu întâmplări simple, GORJNEWS a ales această aducere aminte a celui ce a fost complexul om de cultură Valentin Taşcu. Se observă însă o lipsă de… echilibru la două instituţii de cultură din Gorj, Şcoala Populară şi Biblioteca Judeţeană, care, deşi doi ani la rând i-au organizat pionereşte manifestări de omagiere, în acest an, fără vreo explicaţie publică, n-au mai făcut-o.
Personal, consider că, în asemenea cazuri, ar fi bine să se aştepte şapte ani, să bată întâi, de sute de ori, vânturile în sus şi în jos. Dintr-a şaptea bătaie de an, chipul şi opera celui ce a fost se pot privi cu adevăr şi (ne)linişte în oglinda lacului cu nuferi. Streine şi reci.

Valentin Taşcu (n. 23 ianuarie 1944, Petroşani – d. 26 noiembrie 2008, Târgu-Jiu) a fost critic, istoric literar, traducător, publicist şi scriitor român. Studiile liceale la Alba Iulia şi apoi Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1961-1966).
Debut absolut în revista „Tribuna” (1968). Îşi susţine doctoratul în filologie cu teza Ritm şi valoare în poezia populară românească (2000). Din 1967, a devenit cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” al Academiei României din Cluj. A fost director general al Casei de Editură „Atlas-Clusium”, înfiinţată în decembrie 1989, la Cluj. Din 2001, devine cadru didactic la Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, conferenţiar universitar, şef de catedră şi decan. A fost, de asemenea, director al publicaţiei ştiinţifice „Antemeridian & Postmeridian” a Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. A scris mult critică şi istorie literară, poezie, proză a tradus  şi a fost premiat. De asemenea: membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1980), membru al Uniunii Oamenilor de Teatru (UNITER) (din 1974), membru al Uniunii Artiştilor Plastici (din 2002), vicepreşedinte al Societăţii Patronilor de Edituri din România (SPER) (1993 – 2000).