Experimentând, în ultimii 15 ani, câteva instituții de învățământ superior – din țară și străinătate – am crezut că e greu să mai fiu surprins. În general, universitățile adăpostesc oameni plicticoși (prin academismul lor abstract), bonomi (prin lipsa de pragmatism) și, la modul general, o atmosferă placidă. Ceea ce am descoperit, în lunga conversație cu profesorul Chirițescu, este un tablou sumbru, întunecat, malefic, în care democrația, colegialitatea și umanitatea sunt doar mimate.
În U.C.B. există o teroare fină, invizibilă, ce pare omniprezentă, contopindu-se, parcă, cu zidurile, cu obiectele, cu oamenii. Inşi care alunecă, prin birourile şi pe coridoarele instituției, cu atenția de a nu deranja, de a nu greși, de a nu fi pedepsiți. E o atitudine de oameni urmăriți, de oameni depersonalizați, terifiați că sunt observați continuu de un „all – seeing eye”, tremurând la urletul ca de fiară pe care-l aud în telefon, interogându-i de ce și-au salutat prietenii pe stradă şi de ce sunt la acea oră cu fular la gât sau fără.
D-le Prof. Chiriţescu, de cât timp activați in Universitate și ce funcții ați ocupat aici de-a lungul timpului?
Sunt de foarte mult timp în Universitate, sunt unul dintre oamenii care au venit de la începuturi, în calitatea de cadru didactic asociat, începând cu 1993-1994; din 1997 am devenit titular al Universității. De la asistent până la profesor am ocupat toate treptele ierarhice.
În câți ani ați ajuns profesor plin? Vă întreb pentru că, în ultimul timp, în universitățile din România unii au ajuns conferențiari sau profesori universitari cu viteza luminii…
În 12 ani!
Ați lucrat, ca prorector, in echipă cu Dl. Gorun… Ce parte din managementul academic al U.C.B. se afla în subordinea Dvs.?
Prorector si nu numai prorector, am lucrat în echipă cu Dl. Gorun și în calitatea de cancelar general al Universității, ca și în aceea de purtător de cuvânt. Am îndeplinit mai multe sarcini, de-a lungul timpului, cu intermitență, dar fiind întotdeauna unul dintre oamenii ce i-au fost mereu aproape și, în același timp, permanent departe, având în vedere că, în acești ultimi șase ani, mi-am scris patru demisii.
În ceea ce privește atribuțiile mele, am condus partea de bază materială și partea financiară, în perioada 2004-2005, avându-l rector pe Emil Moroianu, apoi am condus cercetarea științifică și cancelaria generală, în cele două mandate ale lui Adrian Gorun.
A existat vreun motiv serios pentru care nu ați rămas prorector? În ce termeni v-ati despărțit de Rectorul Gorun?
Privind din exterior relațiile dintre mine și Adrian Gorun, astăzi, ar părea că acestea au fost mereu tensionate, ceea ce nu este tocmai adevărat… Sunt unul dintre oamenii care au lucrat relaxat cu Adrian Gorun și alături de care am dus la bun sfârșit nenumărate proiecte pe bază materială, pe cercetare științifică, dar și la nivel de educație, în general, cu efect asupra profesorilor sau studenților. Am fost în permanență respectat, până când, absolut arbitrar, am simţit o anumită răceală și că se dorește să plec, motiv pentru care am și plecat… Prima demisie mi-am scris-o în ianuarie 2006, la trei săptămâni după ce Domnul Gorun a venit rector, refuzând să rămân într-o echipă în care nu mă simțeam foarte dorit și nici susținut, în ceea ce privește proiectele pe care le gândeam. Am revenit cancelar general, apoi prorector. Una peste alta, nu a fost o perioadă rea pentru Universitatea “Constantin Brâncuși”, cu excepția ultimului an și jumătate, începând cu 2009-2010, de fapt, perioadă pe care aș vrea să o descriu altă dată mult mai amănunțit.
Dl Rector A. Gorun a dat de înțeles ca v-ați afla pe lista cadrelor didactice care aveau 16-17 norme în momentul în care a venit Domnia – Sa la U.C.B., în 2005…
Este un gen de dezinformare, pusă în practică printr-un raport de control al Ministerului Educației, din ultimele luni ale managementului lui Emil Moroianu. În acel moment, niște oameni, care nu se pricepeau la învățământul superior, au venit în control la Universitate și au calculat normele, adunând orele convenționale, iar apoi le-au împărțit la 5 ore convenționale, obținând niște cifre despre care habar nu aveau. De fapt, nu am avut niciodată 16 norme, pentru că, dacă aș fi avut 16 norme, ar fi trebuit să primesc un salariu de un milliard de lei vechi pe lună. Ori, dacă aș fi avut acest salariu, cred că acum eu nu aș mai fost aici, vorbind cu Dvs.
Bănuiesc că trebuie să existe dovezi, ordine de plată, etc., pe care conducerea Universității ar putea să le facă publice, pentru a dovedi că dezinformați…. Banii statului roman, dintr-o instituție publică, așa cum este U.C.B., nu pot dispărea așa, în stil FNI…sper!
Bineînțeles, îi invit să facă publice aceste dovezi, de fapt actualul rector interimar, Mihai Cruceru, la una dintre emisiunile televizate, în care s-a discutat de acest ştat de funcții, a recunoscut public că funcțiile de conducere din U.C.B. primeau un salariu de 70 milioane lei vechi, la plata cu ora, lucru care este adevărat, pentru că eu confirm că, în funcția de rector, cu toate sporurile, cu toate avantajele pe care le oferea statutul și cu plata cu ora, cu tot ce se poate numi ore suplimentare, nu am fost plătit mai mult de o sută de milioane vechi pe lună, maxim! Mitul celor 16 norme a fost folosit, în perioada respectivă, ca element de presiune asupra Rectorului Moroianu.
Presiune… Cine făcea această presiune?
Această presiune venea, bineînțeles, din zona Ministerului Învățământului! Nu pot să spun, cu certitudine, că era girată de Adrian Gorun, dar este posibil…
Era, în acea perioadă, Secretar General la Minister?
Da!
Este adevărat că Doamna Ileana Cojocaru, cea care a venit, ca observator al Ministerului Educației, la alegerile pentru noul Senat universitar – la solicitarea lui Adrian Gorun – a fost și în acea comisie care v-a auditat instituțional, când s-a dat verdictul cu cele 16 norme, înainte să “descalece” Domnul Adrian Gorun, ca rector, la U.C.B.?
Da… Da… Da…!
Este vreo legătură între Domnul Gorun și Doamna Cojocaru – mă refer la nivel instituțional?…
Nu știu ce tip de legătură personală este între cei doi, însă, instituțional, Doamna Cojocaru descinde frecvent în Universitate, în numele Ministerului. Și, da, a venit din nou la numărătoarea voturilor la Senat! Nu spun asta pentru a sugera că voturile la Senat nu au fost numărate corect, numai că prezența Domniei-sale aici …
Nu ar fi tocmai garantul obiectivității și transparenței, așa cum a fost prezentată public de Adrian Gorun?
Corect! Mai ales că, ulterior, am aflat că soțul Doamnei Cojocaru este cadru didactic – asociat la U.C.B. (la specializarea Istorie, a Facultății de Administrație Publică, unde este titular Domnul Rector Gorun); normal, pe un element minor de integritate, dânsa nu avea ce căuta aici, în Universitate, să supervizeze un proces electoral, în sensul obiectivității și transparenței, în acest moment. Încă o dată spun: asta nu înseamnă că nu s-au numărat corect voturile la Senat!
De ce ati hotărât să candidați la funcția de rector?
Încă nu sunt definitiv hotărât să candidez la această funcție! Așa cum am declarat deja, este doar o potențialitate, o posibilitate de a candida numai. Dat fiind că Adrian Gorun nu mai poate candida în 2012, epuizându-și cele două mandate permise conform legii, e posibil să existe mai multe candidaturi! Eu, poate, sunt unul dintre cei care, anunțând public această candidatură, merit apreciere pentru curaj; de altfel, semnalul pe care am vrut să-l dau colegilor mei și opiniei publice a fost acela al curajului și al independenței. Atmosfera terifiantă – nemaiîntâlnită în orice altă universitate – în care se lucrează acum, în U.C.B., necesită o astfel de ieșire publică! Am dat dovadă de independență și curaj, normale în societatea democratică, liberă în care trăim, și-mi asum consecințele! În următoarele săptămâni voi lua o decizie, pe care o voi anunța public, în ceea ce privește această candidatură, în urma unor consultări cu toți colegii și prietenii din Universitate, pe care, văzându-i în fiecare dimineață, timp de aproape 20 de ani, am învățat să apreciez ce gândesc, ce doresc și ce probleme au! Dacă acești tovarăși de drum, în carieră, mă vor susține, voi candida; de altfel, voi lua decizia pe care o doresc ei și numai ei!
Păreți că Vă scuzați pentru îndrăzneala de a ieși public și de a Vă exercita un drept democratic, de cetățean liber al acestei țări, de a opta pentru o candidatură, la o funcție publică, într-o instituție a statului român… Este această temere direct conectată la faptul că Rectorul Gorun a avut niște ieșiri publice isterice, la adresa Dvs., cea mai elocventă – derapajul nervos de la ultima conferință de presă, din 28 noiembrie a.c., în care vă consideră infractor și parte a unei rețele academico-administrative … de tip “trans-facultalier” (din care mai fac parte fostul prorector, Olaru, de la Inginerie, fostul șef de catedră de la actuala Facultate de Administrație Publică, Vasile Purec, Prof. Manta de la Drept, Prof. Dan Dobrotă de la Inginerie) și conectată la structurile de administrație publică locală. Cum comentați? Vedeți vreun argument rațional pentru care Dl. Adrian Gorun ar face astfel de afirmații publice?
Nu sunt de așteptat, din partea Domniei – Sale, argumente de ordin rațional, iar afirmațiile cum că toți cei enumerați ar face parte dintr-un grup infracțional nu vor rămâne netaxate de către noi, iar eu mă pregătesc, în zilele următoare, să contracarez acest tip de argumentație; o astfel de atitudine nu e posibilă, în consecință mă voi adresa organelor abilitate! Nu se poate să numești contracandidații la o funcție, “infractori”, în România europeană! Eu, acum, pun ghilimele, Dl. Gorun ne-a făcut infractori fără să glumească, fără ghilimele, fără menajamente, și fără să gândească, doar pentru că, respectând legea și normele democratice, am îndrăznit să candidăm la Senat, fără să ne dea, în prealabil, Domnia-Sa, binecuvântarea! În loc să se scuze, Gorun ne promite comisii de anchetă disciplinare și desfacerea contractului de muncă! Este impardonabil! Asta spune tot despre un stil de conducere pe care eu și colegii, prietenii mei din U.C.B., l-am experimentat în ultimii ani! Gestul meu de a ieși public caută să elibereze oamenii de teamă în această Universitate!
Tot la conferința de presă, Gorun a anunțat că va lua măsuri împotriva Dvs. și că Vă va da “sarcini”, sugerând că sunteți incompetenți, ceea ce aceste sarcini vor dovedi… D-le Chirițescu, Dvs. și infractorii Dvs. sunteți incompetenți și nu aveți legitimitate, pe cale de consecință nu ar trebui să Vă propuneți o funcție în U.C.B?…
Noi avem legitimitatea necesară și o să ne propunem funcții în această instituție, cu sau fără voia Domniei – Sale! Îl înștiințez pe această cale că, indiferent că va da drumul la aceste anchete, chiar dacă, în mod abuziv, va fi să ne desfacă contractele de muncă, noi tot vom putea candida la funcția de rector pentru că noua lege a educației naționale permite candidatura, chiar nefiind titular al Universității! Dincolo de aceste date teoretice, trebuie să recunosc că, din păcate pentru dânșii, membrii Senatului U.C.B. au aprobat, la câteva ore după conferința de presă a autodeclaratului lor leader de echipă, rectorul Adrian Gorun, comisii de anchetă disciplinară pentru mine și pentru Dl. Prorector Olaru, pentru fapte care nu există. Ba mai mult, am informații că, în zilele care urmează, se încearcă inventarea a tot felul de fantasmagorii în legătură cu toți cei pe care i-a nominalizat Gorun în conferința de presă, acuze cu ajutorul cărora să ne poată șantaja! Toate astea doar pentru a ne împiedica să candidăm și a elimina orice fel de dezbatere. Nu vom face acest lucru și anunț comunitatea academică: NU VOM CEDA LA ACEST ȘANTAJ AL CONDUCERII U.CB.!
Totuși, veţi îndeplini acestea sarcini, atribuite de Dl. Gorun, în numele Senatului proaspăt constituit?
Domnul despre care ați vorbit nu cunoaște legea educației naționale; cetățeanul Adrian Gorun nu poate da sarcini nimănui, dincolo de legea învățământului! Profesorii universitari au sarcini clar stipulate în lege! Aceste sarcini constau din: normă didactică și normă de cercetare. Fișele posturilor au fost semnate și cuprind aceste sarcini… E adevărat că azi, 30 noiembrie 2011, cetățeanul mai sus-menționat, A.G., a încercat să readucă, înspre semnare, fișe de post individuale noi, ceea ce se constituie în ceva ce devine obișnuință la U.C:B.: încă un abuz! Eu am refuzat acest abuz. Acest cetățean, ori nu cunoaște legea, ori suferă de un entuziasm malefic!
Acum, că Dl. Rector a amenințat medicii din Gorj să nu trateze pe vreunul din grupul infracțional, făcând referire directă la la durerile de spate ale Prorectorului Olaru, Dvs. ce veți face: Vă veti duce la medic in alt județ?
Să-i fie rușine că face astfel de amenințări, inclusiv la adresa medicilor! Pentru că cetățeanul A.G., dacă m-ar cunoaște bine pe mine, ar ști că eu nu-mi iau concediu medical pentru a fugi de o posibilă răspundere. Îl aștept cu comisia lui de “specialiști”, pe care, mulți dintre ei, îi cunosc; unul dintre ei este infractor dovedit, chiar condamnat penal!
La cine Vă referiți?
Ștefan Ghimiși! Aștept specialiști, ca el, să vină la mine să-mi spună de ce mă acuză! Îi aștept să-mi dovedească vinovăția, îi aștept și pe alte paliere, ale dreptului românesc, ale instituțiilor statului din România, pentru că, până la urmă, dreptatea nu o impart ei, ba chiar dreptatea poate fi căutată și găsită și în altă parte! Universitatea a plătit, până acum, miliarde și miliarde de lei pentri desfaceri abuzive ale contractelor de muncă ale altor colegi din U.C.B., așa că nu m-ar surprinde că acest cetățean, Adrian Gorun, îmi va da și mie, în câțiva ani, câteva miliarde de lei, despăgubire.
Simțiți că se vor lua măsuri personalizat-represive în continuare asupra Dvs.? E posibil să Vă retrageți candidatura la funcția de rector, numai ca să nu mai fie supărat Domnul Gorun?
NU! Decizia mea nu ține de atitudinea cetățeanului despre care vorbeam adineauri! Ține numai de susținerea pe care mi-o vor oferi colegii și prietenii mei din U.C.B., alături de care am fost în aceste săptămâni destul de grele și care au avut curajul să se manifeste în calitatea lor de oameni liberi, care-și asumă responsabilitatea de a candida la funcții în Universitate. Dacă mă vor sprijini, voi candida, dacă nu, nu! În niciun caz, însă, nu voi ceda sub această presiune de tip abuziv!
Ce credeți că s-a făcut bine și ce nu s-a făcut bine in UCB, în ultimii ani?
Probabil în 2012 vom dovedi că s-a muncit serios în această Universitate. Deși s-au rulat 6 prorectori în ultimii 5 ani, adică trei echipe manageriale, fiecare și-a adus o contribuție importantă și niciunul dintre noi, cei șase, nu s-a dat înapoi de la a munci! Această muncă a avut rezultate în zona bazei materiale, a cercetării științifice, a îmbunătățirii condițiilor pentru studenți, a creșterii în prestigiu. Universitatea a pierdut ENORM, totuși, în ultimul an și jumătate, în ceea ce privește atmosfera, academismul, liniștea, echilibrul, stabilitatea, coerența și luciditatea deciziilor. Toate acestea s-au pierdut premeditat, într-un gen de experiment dictatorial inadmisibil, un experiment pe care l-aș asemui fenomenului “Pitești”, din anii 50; acest experiment a reușit să demonstreze posterității că, prin abrutizarea indivizilor, îi faci să-și trădeze semenul, prietenii, familia. Prizonierii, ei între ei, în fenomenul Pitești, au ajuns călăi, unul pentru celălalt, în acest experiment groaznic al temniței societății comuniste. U.C.B. trăiește într-o astfel de teroare în aceste zile! Este teroarea de a nu mai fi salutat, este teroarea de a fi evitat, este teroarea de a nu ți se permite să candidezi, este teroarea de a fi amenințat, este, până la urmă, vorba de drepturi umane fundamentale, înscrise în Constituție, în Carta Universală a Drepturilor Omului, care sunt încălcate. Este inadmisibil ce s-a întâmplat în ultimii ani în Universitatea din Tg-jiu; pentru toate acestea, depărtarea mea de cetățeanul de care vorbim este una FIREASCĂ!
Această eliberare a cadrelor didactice din fascinația răului de tip obsesiv, pe care un leader charismatic o poate crea, este parte din proiectul Dvs. de a crea în U.C.B. un stil instituțional care să aducă echilibru și normalitate manageriale?
Este fundamental ceea ce vorbim! Fără libertate, fără respect, fără conștiința valorii, ca și fără valorizarea reală, pe criterii reale și fără subiectivisme, nu se poate construi un mediu academic și nu se poate ajunge la performanțe reale. Mai ales când vine vorba de elementul esențial pe care trebuie să-l avem în vedere în viitor: cercetarea științifică! Oamenii trebuie sa redevină liniștiți, să se relaxeze; sub teroare nu se poate gândi! Oamenii trebuie să se debranșeze de la leaderi! Subordonarea într-o universitate nu este una banală; în universitate, șefia este una colegială, numai proștii și frustrații se cramponează de puterea abuzivă! Planul meu managerial va elimina abuzurile și va introduce libertatea si democrația în actul de management. Doar așa cercetarea științifică și academismul vor înflori în U.C.B.! Altfel, proiectul care se cheamă Univ. Constantin Brâncuși are mari șanse să eșueze! Nu-mi doresc acest lucru, ba chiar șansele să supraviețuiască au crescut de când “cetățeanul” nu mai este rector! Cu “cetățeanul”, rector, proiectul eșua lamentabil într-un soi de degringoladă, panică, de teamă, în care rezultatele sunt reduse aproape la jumătate. Elementele unui program managerial sunt greu de discutat la ora asta; fundamentul, piatra de temelie, în acest program, totuși, vor fi oamenii, respectul pentru oamenii din Universitate. Fără dubiu, ne propunem să întărim cercetarea științifică, să aducem în U.C.B. oameni de elită, să deschidem Universitatea către lume, către oraș, către județ și țară.
Dacă veți câștiga alegerile pentru rector, credeți că veți putea ajunge în a doua categorie valorică a universităților din România? Este de notorietate că U.C.B. este pe ultimele locuri, în cea mai slabă categorie valorică din ierarhia oficială a universităților românești…
E un proiect pe care ni-l putem propune… Nu va fi ușor de atins, dat fiind că ceea ce s-a dărâmat în ultimii doi ani nu va fi ușor de remediat. Elementul cel mai important este ca programele de studiu să fie susținute cu oameni și cu performanțe, astfel încât ele să iasă de pe ultimele categorii valorice – D si E. Programul meu managerial va asuma acest deziderat! Într-o proiecție temporală medie, putem să ne propunem, realist, acest lucru: intrarea în a doua categorie valorică în maxim 6 ani. Ar fi foarte frumos să fim printre primele 10-15 universități din România. Este un drum lung și dificil, luând in considerare nivelul la care ne aflăm acum. Finalmente, că voi câștiga eu, că va câștiga altul, esențială și necesară, în momentul de față, pentru redresarea U.C.B., este schimbarea. Numai așa elitele pot reveni alături de Universitate. Până acum, sensul a fost acela al îndepărtării elitelor de instituție. Toată lumea e de acord cu mine, cred, că o universitate nu este similară unui CAP; numai acolo poți scrie 12 cărți pe an! Este imposibil să scrii 12 cărți pe an, e record absolut la nivel mondial!
Cine a scris o carte pe lună, într-o universitate din România?
Cetățeanul de care vorbeam mai înainte! Acest lucru descrie mentalitatea, optica și atitudinea pe care o are față de … e dificil de citit 12 cărți științifice pe an, dacă îți mai faci conștiincios și munca de la catedră, darămite, în completare, să mai scrii încă pe atât! La 12 cărți scrise pe an, a câte 250 de pagini, ai nevoie să citești măcar alte 30.000 de pagini. Poate doar Iorga și Balzac puteau atinge asemenea performanțe!
Notă: Ziarul de Investigaţii GORJNEWS îşi exprimă disponibilitatea de a acorda acelaşi spaţiu editorial pentru un interviu cu Adrian Gorun.