Titlul nu e arbitrar, ba chiar ar fi nedrept din partea-mi a spune că nu are legătură cu realitatea; dacă lecturaţi numele persoanelor ce şi-au depus candidatura pentru calitatea de membru al proximului Senat al U.C.B., veţi concluziona cu un singur cuvânt: NEPOTISM – fiica Prof. Holt, soţia Prorectorului Cîrţână, soţul Prodecanului Adina Neamţu (cel care semnează hotărârile de Senat în locul Rectorului Gorun) – şi destul de mulţi preparatori, asistenţi şi lectori fără personalitate, care V-ar replica, iresponsabil şi tâmp, că nu doreau neapărat să candideze pentru o poziţie în Senat, însă a venit ordin de sus (ca să iasă la număr, indiferent de  ce vor aceştia, ca fiinţe umane) … Toate aceste „personalităţi”, care aproape au dus U.C.B. cu un picior în groapă, sunt „păstorite”, formal, la alegerile pentru Senat, de nașul familiei Gorun, amicul meu, Cristi Rujan, care este membru al comisiei de organizare a alegerilor.
Pentru ca judeţul să continue a avea o universitate de stat, e imperios necesar ca autorităţile, angajaţii U.C.B., mass-media, personalităţile din educaţie, Ministerul să intervină în această mascaradă; la ora actuală, e tragic ce se vede cu ochiul liber în această INSTITUŢIE A STATULUI ROMÂN: o grupare pe clici, familii, tabere, în care criteriul nu este legat de performanţă, ci de conservarea unei stări de fapt care, dezvelind o grimasă grotescă, se strâmbă sfidător şi diform spre un prezent ce nu-şi găseşte în vocabularul civilizat o replică de dat unei realităţi care ţine de negura trecutului!

25 Noiembrie 2011–  Robespierre-ism sau libertate?

În data de 25 noiembrie 2011, la Univ. Constantin Brâncuşi din Tg-Jiu vor avea loc alegeri pentru noul Senat universitar; este o dată esenţială pentru viitorul responsabil al acestei instituţii, dat fiind că Senatul, conform Legii Educaţiei Naţionale, reprezintă comunitatea universitară și este cel mai înalt for de decizie și deliberare la nivelul universității (art. 213 (1)).
Printre atribuţiile acestui for se numără câteva, care, datorită management-ului educaţional arierat al actualului Rector, A. Gorun, nu au funcţionat cum trebuie în ultimii ani în U.C.B.: garantarea libertăţii academice, elaborarea, în urma dezbaterii responsabile, a Cartei universitare, controlarea activităţii rectorului, etc. Voi explica în cele ce urmează de ce susțin acestea.
Înainte de orice, e necesar a recunoaşte responsabil că noul Senat trebuie să recupereze imensul deficit de imagine pe care îl moşteneşte, ca urmare a deciziilor, de multe ori abuzive, pe care actualul for le-a impus angajaţilor instituţiei.
Tradiţia ne arată că nu s-a întâmplat vreodată ca un militar eliberator să aibă o evoluţie coerentă cu dezideratul democraţiei; până şi Revoluţia Franceză (mai mult sau mai puţin influenţată masonic, dar sigur iubitoare de libertate) de la 1789 l-a făcut posibil, în mod regretabil, pe Robespierre. Învăţând din istorie, nu cred că e o exagerare a recunoaşte eroarea făcută de U.C.B., când, istoric vorbind, l-a menţinut, drept lider, din 2008 încoace, pe “eliberatorul” Gorun.
Istoria ne învaţă că maurului liberator trebuie să i se mulţumească pentru lupta ce-a dus-o ca nimeni altul (prin eludarea oricăror reguli specifice unei societăţi civilizate), şi apoi să fie eliminat din orice structură democratică, deoarece militarul barbar nu înţelege democraţia sau frumuseţea; al doilea mandat al Rectorului Gorun a dovedit că s-a greşit susţinându-l ca posibil administrator raţional şi modern al U.C.B.

Atribuţiile ratate ale actualului Senat al U.C.B.

Nu spun că în U.C.B. se poate vorbi de dictatură, ci doar de un control destul de autoritar al actualului rector, A. Gorun, pe care Senatul nu-l poate domoli, fiind vorba de un Senat pe care acesta şi l-a construit în mod lucid, premeditat, eliminând din acest for, în ultimii ani, orice persoană ce ar fi putut să susţină un punct de vedere diferit, sau, poate, chiar raţional. Rezultatul este un for compus din indivizi complet veleitari şefului Universităţii, şi care îi deleagă ultimului toată libertatea lor de decizie. Iată un exemplu neîndoios de indivizi care trăiesc în democraţie, fugind de libertate!
Ca urmare, în condiţiile în care Senatul are, ca atribuţii, protejarea libertăţii academice, s-au luat decizii care au încălcat tocmai libertatea academică, iar acest lucru a avut loc cu complicitatea Senatului, un for care a existat doar pentru a  permite ceea ce, după orice fel de definiţie, pare a fi dictatură. Astfel, s-a ajuns în situaţia bizară și comică în care, sub cupola Senatului, se dădeau sarcini de cercetare ca pedeapsă (au existat cadre didactice care, părându-i-se Rectorului Gorun că nu – l susţin complet, ca într-o frăţie, au fost pedepsite prin obligarea de a cerceta pe anumite teme, ce nu erau de interes pentru activitatea acestora).
Senzaţia tuturor a fost că aceste decizii vindicative și – mă repet – netemperate raţional de Senatul aservit Rectorului – au fost luate premeditat pentru a pedepsi cadrele didactice cu un punct de vedere diferit de cel al conducerii. Unul dintre aceşti profesori este preparatorul Eduard Lădaru, care a şi dat în judecată U.C.B. din această cauză. Un caz similar a fost cel al fostului Prorector Olaru, care a fost adus inclusiv în Senat să dea socoteală pentru îndrăzneala de a fi sugerat că i s-a dat, spre cercetare, o temă care nu era neapărat în domeniul său de pregătire academică, dar şi care necesita cam de zece ori mai mult timp de elaborare decât decreta, cu amatorism, decizia Senatului. Încet-încet, în condiţiile în care Sindicatul ucebist a fost aservit totalmente conducerii, angajaţii au ajuns să se simtă complet expuşi unui stil de management autoritar (ba chiar profund ilegal în unele cazuri), susţinut în unanimitate de un Senat veleitar, format din oamenii din conducere sau cadre didactice foarte slab pregătite – de aceea şantajabile –  sau cu grad mic, astfel neputând să-şi servească scopul intenţionat prin definiţie.
Un alt rol ratat al Senatului actual este acela de a fi contribuit, în mod raţional şi matur, la conceperea unei Carte a U.C.B., care să respecte normele legale, dar şi să ofere susţinere unei comunităţi academice expuse complet toanelor unei conduceri autoritare. Ba mai mult, Senatul trebuia să se constituie în promotorul acţiunilor de dezbateri publice în legătură cu aceasta. După cunoştinţa mea, a existat o singură acţiune publică – a subsemnatului, în ziarul Pandurul – unde s-a atras atenţia asupra scăpărilor legate de incompatibilitatea în care se află actualul rector, având angajaţi în Universitate aproape toţi membrii familiei: fiu, nepot, nevastă, frate (ba încă familia convenţională s-a extins prin nişte nași și fini, dintre care îl amintesc din nou pe amicul Cristi Rujan).
Un alt aspect, pe care-l abordează extrem de atent Carta, este acela al atribuţiilor Preşedintelui Senatului. O să citez tot ce se specifică în Legea Educaţiei în legătură cu atribuţiile Preşedintelui Senatului şi o să contrapun ce a adăugat U.C.B., în mod ilegal , legii, probabil la instigarea lui Gorun, pentru a fi sigur că îşi menţine autoritatea asupra Universităţii, în eventualitatea probabilă că nu va mai fi rector.
Legea Educaţiei Naţionale susţine doar atât, în art. 208 (2):  “Senatul universitar își alege, prin vot secret, un președinte care conduce ședințele senatului universitar și reprezintă senatul universitar în raporturile cu rectorul.”
Senatul aservit Rectorului Gorun a avut grijă ca în Cartă să fie sporite atribuţiile Preşedintelui Senatului, care are nu mai puţin de 9 astfel de atribuţii (parcă ar fi zmeul atotputernic din basme), practic făcând adăugiri la lege; cele mai nostime sunt următoarele: Preşedintele Senatului doar la U.C.B. controlează activitatea rectorului … şi a celorlalte funcţii şi structuri executive şi, desigur, poate propune Senatului demiterea rectorului. Le puteţi găsi în Carta U.C.B., la articolul 48, pct. 4, lit. f, g. Sunt atribuţii pe care legea educaţiei nu le specifică!

Preşedinţie à la Geoană?

Acum, dincolo de faptul că o asemenea disperare pentru funcţie mă amuză, nu-mi vine în minte decât un caz foarte contemporan: cel al fostului preşedinte al PSD, care urmează să fie exclus din partid, pe motiv de grandomanie. Întreb cu respect Senatul şi Rectoratul U.C.B.: suferă Gorun de simptomul Geoană? Oare cum ar fi fost dacă şi Mircea Geoană îşi muta la Preşedinţia Senatului României atribuţii superioare celor ale Preşedintelui Ponta la nivel de partid şi, în special, puterea de a-l demite pe Şova, care cred că-l enervează la culme în momentul de faţă? Ba mai mult, dacă ne uităm la pct. 7 al art. 48 din carta girată de Senatul U.C.B. de curând, descoperim o prevedere care ameninţă să destabilizeze instituţional Universitatea în condiţiile în care Gorun ar ajunge Preşedinte al Senatului, iar Chiriţescu rector: “Între Preşedintele Senatului universitar şi rector nu există raporturi de subordonare” … În consecinţă, se mai îndoieşte cineva de faptul că Senatul U.C.B. este format din oameni slabi, aserviţi actualei conduceri şi care îi întreţin lui Adrian Gorun o strategie anarhistă, chiar peste cea a lui Geoană, ceea ce va scufunda instituţia în conflicte nesfârşite?
Domnul Gorun trebuie să priceapă odată: a avut două mandate de rector. Stilul Marga (în sensul politicii lui “rămân la putere 20 de ani”) nu va avea sorţi de izbândă cu noua lege, în timp ce naivităţi de politică universitară, care să imite pe cele ale lui Geoană, nu fac decât să rebranduiască termenul iliescian de PROSTĂNAC.

Cine îl sfătuiește pe Adrian Gorun?!?!

Orice rector rațional, indiferent câtă putere îi dau Senatul aservit și angajații terorizați într-o universitate, trebuie să recunoască faptul că are anumite limite umane, ceea ce l-ar face să ceară sfatul pentru diverse decizii. Acum ne-am cam lămurit că Senatul nu l-a sfătuit, angajații nu, atunci cine? Decizii a tot luat, slavă Domnului, majoritatea foarte greșite – ca dovadă că U.C.B. este printre cele mai slabe din țară – într-o asemenea manieră încât a  fost aproape executată în direct, dacă ne amintim faptul că Președintele Băsescu a afirmat public că este o fabrică de diplome. Când un om politic face astfel de afirmații, în general, este ceva dincolo de cuvinte, o motivație cauzată de, poate, o decizie politică foarte greșită a universității…
O astfel de decizie, la nivel de strategie de comunicare publică instituţională, spun eu, a fost şi situarea hazardată a conducerii în opoziţie deschisă cu Ministerul Educaţiei şi, mai ales, frecventele atacuri penibile la adresa Ministrului Funeriu, doar din dorinţa de a dovedi un ataşament imatur şi neinteligent faţă de Rectorul Marga de la Cluj, fostul şef de la Minister, pe timpuri, al lui A. Gorun. Cei doi, Marga şi Gorun, obsedaţi de a-şi menţine puterea cu orice preţ în instituţiile pe care le conduc, sunt un exemplu nefericit de lideri universitari pentru secolul al XXI – lea. Este informaţie publică faptul că Andrei Marga (deşi legea educaţiei mereu a limitat mandatele rectoriale la două, a forţat normele legale, tot mereu, şi a fost rector timp de 20 de ani la Babeş-Bolyai din Cluj, ba ar fi vrut să fie în continuare, dacă nu era pensionat anul acesta); Rectorul Gorun, care a avut deja două mandate, dintre care – e adevărat că – unul incomplet (însă tot legea educaţiei specifică următoarele: mandatul poate fi înnoit cel mult o dată), insistă să candideze si în februarie 2012 pentru un al treilea mandat, ceea ce este contondent cu noua lege; tocmai de aceea, a avut grijă, în caz că nu-i iese mişcarea, după cum am arătat mai sus, să mute puterea la funcţia de Preşedinte al Senatului, astfel punându-şi la îndemână posibilitatea de a întreţine un permanent conflict cu viitorul rector, Chiriţescu, dacă acesta nu va accepta să-i fie subordonat.
Ceea ce a permis Senatul U.C.B., dându-şi acordul pentru noua Cartă, este o deturnare de la litera legii, pentru ca actualul Rector să-şi menţină o autoritate administrativă de netăgăduit. Aproape că nici  nu ar conta acest aspect, dacă Universitatea nu ar fi evaluată ca aflându-se pe unul dintre locurile codaşe din ţară, atât din punct de vedere al moralităţii academice (consultaţi în acest sens raportul făcut de Coaliţia pentru universităţi curate, a Societăţii Academice Române, care era uluită de nivelul nepotismului din U.C.B.), dar şi din punctul de vedere al calităţilor academice. Oricum, mai am o surpriză pentru Dvs., cititorii GorjNews: de vină pentru toate acestea nu este Dl. Rector Gorun, cel puţin nu în scris. Ştiaţi, de ex., că Dl. Gorun, deşi conduce şedinţele Senatului, astfel influenţându-i deciziile, nu semnează hotărârile de Senat, aproape niciodată? Astfel că, dacă se vor constata nereguli în viitor, responsabil nu e Gorun, ci câte un prorector.
Pe timpuri era Cîrţână, acum este amicul meu, Liviu Neamţu, altfel un domn de treabă, dar fără preocupări pentru viitorul său, se pare. De aici, trag concluzia că Liviu Neamțu, netemându-se să semneze, îl și sfătuiește pe Gorun.
Ce face Senatul în acest timp: stă şi priveşte neputincios cum atribuțiile sale sunt piratate! Ba mai mult, membrii actualului Senat  vor să – și reînnoiască mandatul …!? Adevărul e că U.C.B. nu poate supraviețui dacă nu sunt Roxi Gherghe, Livian Rădoescu sau Daniela Cîrțână senatori ai U.C.B. … Aceștia trei sunt niște consilieri perfecți pentru Rectorul Gorun!

Făină și ulei la găleată nu dați, Domnule Rector?

Dacă mai doriţi încă o dovadă că Senatul a asistat şi asistă la hotărâri complet ilegale, vă citez din nou din Legea Educaţiei Naţionale: Senatul universitar al fiecărei instituții de învățământ superior aprobă anual, cu cel puțin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea profesională a studenților, precum și calendarul activităților educaționale specifice semestrelor academice de studiu – art 136 (2)
Dacă vizitaţi foarte atractivul web-site al Universităţii, veţi vedea că în luna ianuarie vor fi suspendate cursurile la U.C.B., făcându-se, chipurile, recuperări în sâmbetele din octombrie, noiembrie şi decembrie 2011. Senatul a legiferat această schimbare a structurii anului academic prin hotărârea de Senat nr. 95, din 30 septembrie 2011 şi a pus pe site acest anunţ în 4 octombrie. Este clar că s-a respectat legea, numai orbii nu văd cele 3 luni dintre 30 septembrie şi 1 octombrie. De fapt, staţi, oare anul academic începe pentru Senatul U.C.B. şi preşedintele său, Gorun (în numele căruia semnează Neamţu), în ianuarie? Destul de interesant, campania electorală pentru funcţia de rector începe tot în ianuarie… Oare Dl. Gorun doreşte linişte să se pregătească (ca Borcea pentru Liga Campionilor)?
Tot întâmplător, economisind bani pe utilităţi în ianuarie, conducerea Universităţii a hotărât să plătească, după nu ştiu cât timp, orele din plata cu ora în procent de 100%. Să fie ăsta un semn de populism în perspectiva alegerilor pentru Senat? Oare angajaţii U.C.B. acceptă să fie batjocoriţi în felul acesta?! Adică ani de zile au fost plătiți în bătaie de joc, iar acum, la al treilea mandat al lui Gorun, ia și ei salariu întreg, ca să-l realeagă pentru al treilea mandat?

Vor fi corecte și transparente alegerile pentru Senatul U.C.B.?

Trecutul recent din U.C.B., compromiterea forurilor colegiale (cum ar fi Senatul), menţinerea unei atmosfere de anxietate instituţională în rândurile angajaţilor determină orice om realist să privească sceptic actul democratic al alegerilor pentru Senat, de săptămâna viitoare. Sunt multe de comentat, inclusiv în ceea ce priveşte comisia de organizare a alegerilor – nu vreau să exemplific mai mult decât faptul că strategia de ansamblu este aceea de a favoriza la accederea în Senat nişte oameni pro-Gorun, iar ruda ultimului, Cristi Rujan, este membru al comisiei.
De asemenea, circulă tot felul de zvonuri că, la alegeri anterioare, decanii veneau cu cadrele didactice încolonate la vot, ba chiar supravegheau cum votau subalternii lor (inclusiv presa a relatat întâmplări SF.
Este dificil de chemat un reprezentant al Ministerului ca supervizor, însă invit public şi restul presei locale să participe la actul democratic de votare, ca observatori externi, U.C.B. fiind instituţie publică, deci e voie!
Totuşi, studiind hotărârea de Senat 89 din 9 iunie 2011, veţi descoperi că nu orice ziar sau televiziune are voie să intre în U.C.B. Oare Senatul U.C.B. dă voie numai ziariştilor care le laudă şeful?! Senatul şi Rectoratul U.C.B. trebuie să înţeleagă faptul că Universitatea nu este a unei familii şi nici măcar a unei clici. De aceea, transparenţa publică nu mai trebuie încălcată de viitorul Senat şi viitorul Rector. Cred că, lecturând Carta U.C.B., expectanţe mari de la Preşedintele de Senat nu avem, este o funcţie destinată să încerce a cumula mai multe foruri într-o sigură persoană: Senat, Rector, Maur!

În loc de concluzie, niște învățăminte pentru Rectorul Gorun și candidații la Senatul U.C.B.

Ceea ce ar trebui să știe Gorun și adulatorii săi este că SENATUL și SENATORII au  fost, încă din Antichitate, instituția supremei distincții. SENATORII, la fel ca și cei din politică, și mă refer aici la țările occidentale cu tradiție democratică îndelungată, trebuie să aibă mers de senatori, vorbire de senatori, maniere controlate. Un senator, și cu atât mai mult un RECTOR, dispun de puteri însemnate în comunitatea academică. Dacă nu ai cultură și caracter, această putere pe care o dețiii te poate transforma în monstru.
Puterea îți modifică comportamentul. Îți pierzi bunul simț, rațiunea, faci ticăloșii. Dai afară oameni fără să ai dreptate, chemi oameni în fața ta, îi ții în picioare, îi umilești pentru că așa ai vrut și așa ai putut. Toate aceste mici ”satisfacții” ale puterii îți întunecă sufletul. Toate acestea transformă un om într-o  jigodie.
Ori, viitorul Senat nu are nevoie de senatori și nici de un Președinte de Senat care să se comporte astfel. Am avut parte, slavă Domnului, în actualul Senat, de mulți senatori și de un Rector care s-au comportat nepotrivit cu colegii. Membrii viitorului SENAT ar trebui să fie cadre didactice cu personalitate, care să nu se comporte ca niște slugi față de Președintele Senatului, Rector, politicieni, etc.

Obiectivele activității noului Senat trebuie să fie:

1. transparenţă şi corectitudine administrativă – publicarea documentelor contabile, publicarea declaraţiilor de avere şi de interese precum şi a celor de poliţie politică, accesul la dosarele de achiziţii publice;
2.  corectitudine academică –  performanţă în cercetare, desfăşurarea procesului academic în mod echilibrat;
3. calitatea guvernanţei – un NU hotărât spus nepotismului, implicării studenţilor în luarea deciziilor, acordării subiective a sporurilor financiare, ca și ocupării posturilor didactice prin aranjamente familiale;
4.  management financiar – evitarea cheltuielilor discreţionare, achiziţii publice raționale.
Noul Senat și-ar putea propune aceste principii care să dea roade pe termen mediu; cert este că actualul Senat a susținut sinuciderea Universității.