Ca director al Ziarului de Investigaţii GORJNEWS, în numele cititorilor acestei publicaţii, vă solicit să evaluaţi şi să vă pronunţaţi public dacă Ovidiu Popescu, directorul Centrului de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi” – ajuns în această funcţie prin fraudă, cu acceptul şi sprijinul dumneavoastră direct – slujeşte interesul public sau interesele unor grupări transnaţionale la care este afiliat, deja implicate încă din anii 1990 în distrugerea fizică a Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor” şi în denaturarea surselor şi sensurilor creaţiei lui Constantin Brâncuşi.
Manifestarea „Brâncuşiana”, fondată de regretatul Nicolae Diaconu, ne-a obişnuit să reunească specialişti în opera şi viaţa lui Brâncuşi, precum şi experţi capabili să propună strategii optime de conservare, restaurare şi punere în valoare a Ansamblului. Am fost stupefiaţi să aflăm că Ovidiu Popescu şi-a permis să invite la manifestarea „Brâncuşiana” din 9 septembrie a.c. pe unul din „fraţii” săi de lojă masonică, ziaristul Carol Hârşan, pentru a-şi lansa o carte intitulată, sugestiv, “Sterilet”, cu un conţinut fără nicio legătură cu viaţa şi opera lui Brâncuşi, sau cu trecutul, prezentul şi viitorul Ansamblului Sculptural “Calea Eroilor”. Potrivit surselor noastre, Carol Hârşan nu e recunoscut la nivelul asociaţiilor scriitorilor din România, cartea respectivă nu a fost abordată de niciun critic literar serios şi nu a mai beneficiat de nicio lansare vizibilă. Singura calitate care l-a calificat pe Carol Hârşan să-şi lanseze cartea la “Brâncuşiana” pare a fi “frăţia” cu Ovidiu Popescu.
Am fi trecut cu vederea această inadecvare, acest abuz abominabil al directorului Centrului Brâncuşi, dacă la aceeaşi manifestare, în aceeaşi zi, nu ar fi fost invitată de Ovidiu Popescu şi una din “surorile” sale, pictoriţa Cristina Lauric, din Suceava, membră a unei loji masonice feminine, asiduu sprijinită în cariera de artist plastic de “Lions Club”, structură, de asemenea, masonică. De altfel, deloc întâmplător, la finalul manifestării “Brâncuşiana”, Ovidiu Popescu va fi maestru de ceremonii la o reuniune naţională a masonilor, ce se desfăşoară, în acest weekend, la Târgu Jiu. Special pentru această reuniune, “sora” Cristina Lauric a pregătit o expoziţie cu circuit închis, destinată exclusiv “fraţilor” masoni, ce conţine picturi cu simboluri masonice.
Pe această cale, apreciind că lansarea cărţii „Sterilet” este începutul unui lung şir de evenimente culturale de excepţie, vă rog să dispuneţi ca la manifestările “Brâncuşiana” ce vor fi organizate la fel de profesionist, în viitor, de Ovidiu Popescu, să fie invitaţi şi alţi “fraţi” masoni, cu opere care să poarte următoarele titluri: “Vagin”, “Uter”, “Prezervativ”.
În final, vă asigur că şi eu, şi cititorii mei, suntem din ce în ce mai uluiţi.
Trăind din politică şi prin politică, şi neavând nici un alt soi de resurse materiale sau de putinţă de a-şi câştiga existenţa, el e capabil de-a falsifica totul: şi liste electorale, şi alegeri, şi forme parlamentare şi idei economice, şi ştiinţă, şi literatură. De aceea, nu ne mirăm dacă vedem acest proteu al unui universalism incapabil şi ambiţios, îmbrăcând toate formele posibile: miniştri, financiari, întreprinzători de lucrări publice, deputaţi, administratori, membri la primărie, soldaţi, actori, totul în fine… Aluatul din care se frământă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter, acei proletari ai condeiului, dintre care mulţi abia ştiu scrie şi citi, acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne, defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice, prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine, le-au dat existenţă şi teren de înmulţire; aluatul e o populaţie flotantă a cărei patrie întâmplătoare e România, şi care, repetând fraze cosmopolite din gazete străine, susţine, cu o caracteristică lipsă de respect pentru tot ce e întradevăr românesc, că aceste clişeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale şi umanitare, acest bagaj al literaţilor lucrativi de mâna a treia, aceste sforăitoare nimicuri, sunt cultură naţională sau civilizaţie- Mihai Eminescu Fără o societate civilă care să se implice și să pună presiune pe aceste lichele, care au impresia că-l pot învinge și pe Dumnezeu, nu se pot face prea multe. Dacă tot sunt masoni aș dori să-i întreb: cum pot să fie atât de naivi să creadă că pot înșela echilibrul perfect? Dacă ar putea fi înșelat nu i-ar mai spune perfect. Știți cum se restabilește echilibrul pierdut atunci când toți trec în tabăra răului? Mai bine ne-am face curățenie singuri decât să așteptăm, este chiar un colac de salvare pentru cei care au fost până acum orbiți de lăcomie. În ce tabără vreți să fiți în ziua judecății? Știu, judecata este doar în cărți, realitatea este altfel, și întunecații din lumină sunt invincibili. Câtă naivitate, câtă nebunie, victime ale propriilor slăbiciuni.