În iunie 1999, Târgu-Jiul părea mistuit, undeva în inima lui, aproape de trei ani de zile, de doborârea în iarbă a Coloanei fără Sfârşit – oraş parfumat imediat de vârfurile Parângului, însă lăsat de capul lui să pută, sărmanul, cât o mână de rugină (in)existentă, totuşi, la fundul monumentului brâncuşian. Din curţile unor oficiali de-ai locului mai băzneau încă sfaturi vechi şi ciudate – altele proeminenţii neavând de unde lua, importate fiind la balot, ţinându-se jupanii de ele chiar până la capăt – intrigile, stricăciunile, toate, rătăcindu-se printr-o ferăstruică de la graniţă sau prin crâşme cu lăutari ai urâtului.
Şi cu o răceală anume, am să mărturisesc în continuare cum de pe-atunci, dar nu numai, Gorjul nostru străvechi, al oamenilor harnici şi drepţi, se lăsa turbure şi nepriceput la vale, într-un noroi politic roşu, rămas de pe la canţelariile sovietice, având funcţionari bine hrăniţi, la ospeţe săvârşite des, însă struniţi cu sârg la numărul paharelor de mai marele lor, care-i şi întrecea. Semăna mai mult a ţinut plămădit la greşeală pentru că, bănuiam, atât de des, ai săi locuitori de tineri se risipeau în lume, ca să se ridice şi în niscaiva ani de la urmă să se şi întoarcă. Însă gorjenii de rădăcină urăsc şi iubesc în acelaşi timp locurile naşterii, mărirea şi decăderea într-o sărăcie recunoscută şi într-o prostie proverbială.
Revista Lumea Gorjenească s-a întors acasă de Sânziene ca să aline, undeva, în memoria colectivă, o neruşinată propagandă culturală ce se ţinea de Gorj ca frumuseţea pe chipul unui copil de aurar sărac. Iar primul număr, de acum 15 ani, s-a dedicat brâncuşiologului Barbu Brezianu, unul dintre puţinii care l-au înţeles atât de bine pe Constantin Brâncuşi, cel de la Paris, din lumea largă, dar şi pe cel de aici, înălţătorul Ansamblului Monumental Calea Eroilor. “Într-o lume imperfectă, răzvrătită şi încordată, Lumea Gorjenească îşi propune să manipuleze entuziasmul locului, demontând propaganda donquihotească asumată ca pe un privilegiu” – scria Vasile Vasiescu, directorul revistei de cultură editată de Fundaţia Lumea Gorjenească, culegere text şi corectură Ioana Negrescu, tehnoredactarea Cosmin Pigui şi Dan Vasiescu, tiparul fiind executat la Tipografia de Sud Craiova. Lumea Gorjenească a răsărit în media culturală locală ca un acoperiş boieresc şindrilat într-un ţinut, pe atunci, cu multe bordeie, căsuţe mici, câteva acoperite cu paie – poate doar o monastire: revista Brâncuşi realizată de scriitorii Nicolae Diaconu şi Ion Pogorilovschi. În primul număr al Lumii Gorjeneşti au apărut texte de: Amelia Pavel, Cristian Robert-Velescu, Ion Pârgaru-deputat de Gorj, Radu Bogdan, Radu Ionescu, Ion Pogorilovschi, Radu Varia, Ştefan Georgescu-Gorjan, Sidney Geist, Carola Giedion Welker, Eric Shanes, Friederich Teja Bach, Nina Stănculescu, Romulus Diaconescu, Alexandru Baciu, Alexandru Ghilduş, Barbu Cioculescu, Ion Sălişteanu, Dumitru Daba, Micaela Slăvescu, Gheorghe Vida, Isamu Noguchi, Barbu Brezianu, Micu Marcu, Petre Popescu-Gogan, Vasile Vasiescu. De-a lungul anilor, publicaţia a înălţat turle de plumb şi altor oameni de cultură, noi şi vechi, de la cei de pe plaiurile gorjene până la cei din lumea largă, unde s-au pripăşit românii: Nică Petre, Dinu Săraru, Sorana Georgescu-Gorjan, Dumitru Daba, Ion Popescu-Voiteşti, Gheorghe Grigurcu, Grigore Smeu, Matei Stîrcea-Crăciun, Paul Neagu, Mirela Alboiu, Ionel Buşe, Nicolae Coande, Zenovie Cârlugea, Nicolae Diaconu, Ion Cepoi, Adrian Frăţilă, Gelu Birău, Alex Gregora şi mulţi alţii ce nu i-am uitat. În revista Lumea Gorjenească s-a scris cu scântei de stele de la potcoave de cai iuţi dar şi cu înfrânare de viaţă cuvioasă. S-a scris cu adevăr şi cu acarete de sub pomi în floare, ba chiar cu giuvaiercale de pe peşchir. Să n-aibe griji cineva că s-ar fi scris cu spinări aplecate, cu venin şi cerneli din sticle de vutcă…
Dar tocmai de siguranţa cu care Lumea Gorjenească a împlinit cei mai frumoşi ani îmi pasă! Aş arunca astăzi nişte hulubi către cer, din dorinţa de a-i ura dumnealui boier Vasile Vasiescu să cheltuiască şi de aici înainte timp duios şi la fel de preţios pentru facerea revistei…
Iată de ce publicăm, alăturat, două editoriale, apărute în primele numere, sub semnătura lui Vasile Vasiescu:
Le aveam în preajmă, răzbătând şi-acum către cititor la fel de neşteptat, la fel de crud, ca acum 15 ani. Lumea Gorjenească – o revistă care se regăseşte sub acelaşi chip de instituţie culturală de vază, în acest ţinut, în aceste vremuri.
